Autoritatea Electorală Permanentă are, potrivit șefului ei, jumătate dintre angajați fără concurs, după una-două zile la grupuri parlamentare

Președintele AEP a făcut afirmația în fața comisiilor juridice ale Parlamentului, dar nu a dat un număr exact al oamenilor vizați și nici numele grupurilor parlamentare de unde ar fi venit. La 28 februarie 2026, AEP avea 328 de posturi ocupate din 575 aprobate. Aceasta este o cifră despre posturi la acea dată, nu o listă a transferurilor și nici numărul angajaților din noiembrie. Parlamentul a auzit „jumătate”; pentru a afla cine intră în această jumătate, îi trebuie actele.

Proiectul de regulament publicat de AEP în martie enumeră concursul, examenul și schimbarea raportului de muncă printre căile prin care poate fi ocupat un post, în condițiile legii. Un transfer nu dovedește, prin el însuși, o ilegalitate. Tocmai de aceea, dacă președintele instituției pune sub semnul întrebării pregătirea celor mutați, explicația cere datele mutărilor, grupurile de proveniență și ordinele prin care oamenii au ajuns la AEP, nu doar expresia „o procedură pe care o știm cu toții”.

Între timp, reforma își schimbă numărul. În martie, AEP propunea reducerea structurii la 361 de posturi, de la 575 aprobate atunci; la ședința din noiembrie, Țuțuianu a anunțat o variantă cu 395 de posturi, dintre care 247 la centru și 148 în teritoriu. Sunt 34 de posturi în plus față de propunerea din martie. Avem două ținte pentru organigramă în același an, dar niciun număr precis pentru angajările de una-două zile despre care vorbește șeful AEP.

Varianta anunțată nu este încă un regulament aprobat: Birourile permanente ale Camerei Deputaților și Senatului trebuie să decidă asupra organizării AEP, iar apoi președintele instituției stabilește posturile prin ordin. Noi plătim funcționarea instituției; Parlamentul, în fața căruia a fost descrisă metoda, poate cere actele înainte de a aproba noua structură. Dacă angajarea la grup a durat una-două zile, cât durează să aflăm cine a semnat mutarea?