Nuclearelectrica invocă forța majoră. Furnizorii cumpără mai scump energia promisă prin contract

„900 MW în contracte bilaterale care trebuie înlocuite”, a declarat Cristian Bușoi, secretar de stat la Energie, pentru Digi24, potrivit Economica.net. Este vorba despre putere contractată în bandă, adică pentru livrare constantă. Nuclearelectrica nu cumpără acum energia lipsă din piață pentru a o livra furnizorilor sau traderilor cu care are contracte.

Achiziția cade astfel în sarcina furnizorilor, care trebuie să asigure în continuare energia clienților. Când prețul plătit pentru înlocuire îl depășește pe cel de vânzare, fiecare zi aduce pierdere.

Prețul din contract rămâne în urmă, achiziția se scumpește

Evoluția prețului mediu din Piața pentru Ziua Următoare (PZU), unde energia este cumpărată pentru livrare în ziua următoare, arată cât de scumpă a devenit înlocuirea:

• În august, media a fost de 793 de lei/MWh.
• În septembrie, media a ajuns la 927 de lei/MWh.
• La momentul relatării din 7 octombrie, media zilnică depășea 1.100 de lei/MWh de trei zile.

Potrivit Economica.net, furnizorii trebuie să dovedească în luna precedentă livrării că au cumpărat cel puțin 50% din energia destinată clienților finali. Tot potrivit publicației, contractul cu clientul final poate fi denunțat unilateral de acesta, nu de furnizor. Obligația de aprovizionare rămâne la cel rămas fără marfă.

Foarte puțini clienți noncasnici acceptă scumpirea energiei în contractele aflate în derulare, chiar când furnizorul invocă împrejurări excepționale. Economica.net apreciază că reducerea producției fotovoltaice și a celei hidro, afectată puternic de secetă, pune în continuare presiune în sensul creșterii prețurilor.

Despre efectul asupra consumatorilor a vorbit Corina Popescu, președinte al consiliului de administrație al Moldelectrica și vicepreședinte Strategie și Dezvoltare Afaceri la ENEVO Group, fost director general al Electrica și Transelectrica și fost secretar de stat la Energie, la conferința InvesTenergy din 6 octombrie 2026: „Avem în legea energiei obligația să încheiem contracte pe termen lung. De ce le încheiem dacă pot fi aruncate în aer atât de simplu? Cu un certificat de forță majoră. Eu aici cred că ar trebui să se facă o analiză foarte serioasă. Știu că și prognoza era binecunoscută, dar Nuclearelectrica a încheiat contracte pe termen lung. Și acesta este un nou trigger pentru a crește din nou prețurile la consumatorii finali. Prețuri despre care toți cei care suntem aici spun că sunt printre cele mai mari din Europa”.

Getica a ajuns să ceară insolvența

Getica 95 Com, furnizor român aflat pe locul al șaselea pe piața concurențială după cifra de afaceri, și-a cerut insolvența la începutul lunii octombrie. Potrivit informațiilor Economica.net, compania ar fi avut contractată achiziția a 60 de megawați (MW) în bandă.

În august, Getica a cerut în instanță suspendarea avizului de forță majoră. O asemenea măsură ar fi obligat Nuclearelectrica să cumpere energie din piață pentru a-și onora contractele cât timp centrala nu producea. Furnizorul a pierdut în primă instanță și a anunțat că va face apel.

Potrivit informațiilor Economica.net, în aceeași situație s-ar afla și următoarele companii:

• PPC;
• Electrica Furnizare;
• Engie;
• Alive Capital;
• EDS;
• Hidroelectrica, pentru volume mai mici;
• Transelectrica, tot pentru volume mai mici.

Pentru marii furnizori din prima parte a acestei enumerări, publicația indică volume contractate de 100-150 MW în bandă, cu livrare în această perioadă.

Certificatul acoperă oprirea livrărilor, nu pierderile cumpărătorilor

Prima dintre cele două unități de câte 700 MW de la Cernavodă a fost oprită în iulie. Debitul Dunării devenise prea mic pentru a asigura apa necesară răcirii ambelor reactoare. A doua unitate a fost oprită pe 13 august. Sunt cele mai mari unități de producție a energiei electrice din România.

Din acel moment, România funcționează fără energie nucleară, în timp ce debitul Dunării a continuat să atingă minime istorice. Nuclearelectrica vânduse însă energie în avans, în principal marilor furnizori.

În august, producătorul a obținut certificatul de forță majoră, invocând situația Dunării drept cauză externă. Potrivit Economica.net, acest certificat îi permite să nu onoreze contractele de vânzare în perioada opririi centralei. Oprirea are acoperire. Energia de înlocuire are preț de piață.

Interpretarea este contestată de reprezentantul unui furnizor cu contract la Nuclearelectrica, citat anonim de Economica.net: „Prin contract, ei au obligația să livreze energie, nu să o producă. Pe de altă parte, seceta nu este clauză de forță majoră și se spune clar ca nu se aplica forța majoră decât daca nu este energie pe piață, dar dacă eu cumpăr, înseamna că este”.

Dinspre producătorii de stat, explicația pentru evitarea achizițiilor mai scumpe vine de la o persoană apropiată acestora, citată anonim de Economica.net: „Nu ar fi semnat nimeni achiziția de energie din piață la un preț mai mare pentru a fi vândută la un preț mai mic atâta timp cât a existat opțiunea de forță majoră. Pentru că apoi vine Curtea de Conturi și spune că s-a creat un prejudiciu”.

Trimestrul promis a început fără reluarea livrărilor

Nuclearelectrica ar fi propus partenerilor să primească ulterior energia nelivrată, în cursul acestui an și al anului viitor, cu condiția să nu ceară acum daune, potrivit unor surse din piață citate de Economica.net. Unii furnizori nu ar fi acceptat.

În septembrie, mai multor furnizori mari li s-ar fi cerut să renunțe la pretenții, în schimbul reluării livrărilor în ultimul trimestru al anului, pe baza speranței că centrala va reporni. Unii ar fi acceptat. La o săptămână de la începutul trimestrului, potrivit persoanelor citate de Economica.net, centrala era tot oprită, iar livrările tot suspendate. Calendarul a avansat. Energia nu a venit.

Livrarea amânată ar păstra pentru furnizori prețul din vechiul contract și ar putea fi avantajoasă dacă piața ar fi mai scumpă la momentul primirii energiei, apreciază Economica.net. Pierderile achizițiilor făcute acum ar apărea însă în bilanțurile actuale, chiar dacă firmele ar avea suficienți bani pentru a susține înlocuirea.

Există și incertitudinea producției din anul următor, când una dintre unități urmează să fie oprită pentru retubare, adică înlocuirea tuburilor reactorului.

La momentul relatării continuau negocierile pentru o soluție parțială: Nuclearelectrica să cumpere energie din piață și să livreze o parte din volumele datorate, precum și să facă eventuale plăți pentru acoperirea unei părți din pierderile partenerilor.

Repornirea cel puțin a unei unități fusese anticipată pentru prima parte a lunii octombrie. Era considerată posibilă abia spre sfârșitul lunii sau chiar în noiembrie.