UE accelerează returnările migranților, deși trecerile neregulamentare depistate au scăzut cu aproape 40%

Diferența dintre ordine și executarea lor este alta: din 110.335 de ordine de plecare emise, numai 36.825 fuseseră puse în aplicare până atunci în 2026, potrivit Euronews. În trimestrul al doilea, numărul ordinelor adresate cetățenilor din afara Uniunii a scăzut cu 12,0% față de trimestrul al doilea din 2025. Returnările către țări terțe au crescut cu 9,7%.

Despre proporționalitatea măsurilor, Marta Welander, directoare pentru advocacy la nivelul UE în cadrul International Rescue Committee, a declarat pentru Euronews că este: „greu de justificat aceste măsuri ca răspuns proporțional la presiunea migratorie actuală și ridică întrebarea dacă nu sunt urmărite, în schimb, din alte motive politice”.

Ordinul devine european, recunoașterea rămâne la alegere

Acordul miniștrilor a venit după conferința privind migrația de la München, din 26 septembrie. Statele membre au convenit asupra transferului migranților în centre de detenție și asupra unui formular standardizat care să reunească detaliile deciziilor naționale: Ordinul european de returnare.

Formularul va permite autorităților dintr-un stat să consulte informațiile despre deciziile emise în altul, pentru proceduri mai rapide și cooperare peste granițe. Recunoașterea reciprocă rămâne voluntară și ar putea fi reevaluată la trei ani după intrarea în vigoare a noilor reguli. Formular comun, obligație opțională.

Modificările vizează în principal regulamentul privind returnările, inclus în pactul din iunie. Migranții fără drept de ședere trebuie să părăsească statul membru în care se află și să coopereze cu autoritățile naționale. Refuzul cooperării poate atrage reducerea beneficiilor și alocațiilor sau chiar sancțiuni penale, conform regulilor descrise de Euronews.

Centrele din afara UE mută detenția și deschid disputa privind drepturile

Statele membre vor putea trimite migranți în centre din afara Uniunii, unde aceștia să aștepte deportarea. Modelul este cel al centrelor italiene din Albania. Pentru persoanele considerate amenințări la adresa securității sunt prevăzute interdicții de intrare în UE pe termen nelimitat sau detenție mai lungă de 24 de luni.

Uzbekistan, Rwanda și Uganda sunt posibile amplasamente.

UE susține că aceste centre vor fi construite în țări terțe sigure și că returnările vor respecta dreptul internațional, relatează Euronews. Amnesty International a documentat însă detenții arbitrare și alte măsuri represive în două dintre țările avute în vedere, potrivit avertismentului formulat de Chiara Catelli.

Despre evaluarea siguranței acestor destinații, Chiara Catelli, responsabilă de advocacy la Platform for International Cooperation on Undocumented Migrants, a declarat pentru Euronews: „Noțiunea de țară terță «sigură» nu înseamnă mare lucru. O țară ar putea fi considerată sigură de UE și totuși să fie nesigură pentru anumite persoane, în funcție de situația lor individuală […] Amnesty International a documentat în mod specific încălcări ale drepturilor atât în Uganda, cât și în Rwanda, inclusiv detenții arbitrare și alte măsuri represive”.

Catelli contestă și posibilitatea de a organiza asemenea centre cu respectarea drepturilor persoanelor transferate: „Nicio garanție nu poate face din centrele de deportare un instrument legitim de gestionare a migrației. Însuși faptul de a trimite oameni în locuri pe care nici măcar nu le cunosc, departe de viața pe care încercau să și-o construiască, contravine dreptului la viață privată și de familie”, a explicat ea.

Reprezentanta platformei avertizează asupra condițiilor inumane de detenție și a lipsei garanțiilor. Ea invocă situațiile deja întâlnite în centrele europene și spune că supravegherea de către societatea civilă sau alte organisme independente ar putea deveni și mai dificilă, uneori imposibilă, în afara Uniunii.

International Rescue Committee consideră centrele contraproductive, deoarece pot agrava pericolele la care sunt expuși migranții. „Cei trimiși într-o țară terță fără un statut juridic durabil sau protecție ar putea fi împinși să încerce să reintre pe rute neregulamentare și mai periculoase ori să ajungă din nou pe mâna călăuzelor și a traficanților”, a avertizat Welander.

În evaluarea propunerilor, Welander le-a numit: „un plasture, nu o soluție durabilă”. Ea susține că externalizarea gestionării migrației face Uniunea dependentă de țări terțe, care pot folosi cooperarea drept monedă de negociere. În opinia sa, alegerea mută gestionarea migrației în afara razei de acțiune a legislației și instanțelor UE.

Mandatul Frontex crește, obstacolele juridice rămân, avertizează Welander

Statele membre au propus transformarea Frontex dintr-o agenție de protecție a frontierelor într-una cu atribuții de repatriere și o structură operativă proprie. Welander spune că extinderea rolului operațional, inclusiv în țări terțe și în centrele de returnare, nu rezolvă blocajele diplomatice și juridice.

În schimb, avertizează ea, apar întrebări privind răspunderea agenției. Welander amintește că Frontex este deja examinată pentru implicarea în respingeri ale migranților la frontieră și încălcări ale drepturilor fundamentale, inclusiv în cadrul unei investigații în desfășurare privind Grecia.

UE intenționează să adauge 130 de milioane de euro la Planul de acțiune pentru drone, care are deja 250 de milioane de euro, pentru dezvoltarea tehnologiilor de securizare a frontierelor. La planul existent, răspunsul bugetar este încă o alocare.

Uniunea urmărește și intensificarea diplomației în domeniul migrației, pentru oprirea fluxurilor înainte de sosirea la frontiere. Cooperarea cu țări din Africa de Nord, Orientul Mijlociu și alte regiuni acoperă controlul granițelor, combaterea călăuzelor, returnarea și reprimirea migranților.

Miniștrii au discutat și Cadrul european de răspuns la situații de urgență, propus de Comisie în septembrie. Acesta vizează pregătirea pentru sosiri bruște, la scară mare, inclusiv pentru migrația provocată și folosită ca armă, în formularea președintei von der Leyen.

Sosirile pe mare scad, numărul deceselor crește

Pe rutele Atlanticului și Mediteranei de Vest s-au înregistrat 16.794 de sosiri, față de 22.855 în 2025. Euronews consemnează și creșterea numărului deceselor de la 284 în 2025 la cel puțin 2.292 în 2026.

Cererile de azil depuse pentru prima dată au ajuns la cel mai scăzut nivel din 2022, conform datelor atribuite Eurobarometrului de Euronews. În iunie 2026 au fost 37.075, față de 53.025 în ianuarie 2022 și aproape 115.000 la vârful din octombrie 2023.

Patru state au primit împreună 73% dintre cererile inițiale din iunie:

• Italia: 9.660 de cereri.
• Franța: 9.165 de cereri.
• Germania: 4.265 de cereri.
• Grecia: 3.955 de cereri.

Numărul minorilor neînsoțiți a coborât de la 1.775 în 2025 la 1.105 în 2026.

Au scăzut și deciziile favorabile privind azilul: 74.780 în trimestrul al doilea din 2026, față de 89.850 în trimestrul al treilea din 2025 și 90.535 în trimestrul al treilea din 2024.

Pactul se aplică, dar unele state mai au de făcut pași practici

Pactul privind migrația și azilul se aplică din 12 iunie 2026. El introduce un sistem comun pentru înregistrarea sosirilor, verificarea identității și stabilirea procedurii de urmat. Calendarul juridic a luat-o înaintea implementării.

Autoritățile de frontieră trebuie să verifice securitatea, sănătatea și vulnerabilitățile persoanelor sosite. Guvernele decid apoi dacă acestea intră în sistemul de azil, sunt supuse unei proceduri accelerate la frontieră sau trebuie returnate.

O mare parte a procesului se desfășoară la frontierele externe. Persoanele sosite neregulamentar trec prin verificări obligatorii înainte de accesul formal la procedura obișnuită de azil. Pactul extinde folosirea Eurodac, baza de date europeană care înregistrează informații despre solicitanții de azil și migranții aflați în situație neregulamentară.

Pactul introduce un mecanism permanent de solidaritate, la care celelalte state membre trebuie să contribuie.

Contribuția poate lua trei forme:

• Preluarea solicitanților de azil prin transferul lor pe teritoriul propriu.
• Trimiterea de personal, echipamente sau alte elemente de infrastructură către statele de la frontierele externe.
• Plata într-un fond centralizat al UE, destinat infrastructurii de frontieră sau gestionării migrației: 20.000 de euro pentru fiecare persoană nepreluată.