Comenzile din afara UE au o taxă nouă din 1 noiembrie 2026. Câte 2 euro pentru fiecare fel de produs

Cumpărătorul nu va vedea neapărat taxa ca plată separată. O datorează cel care depune declarația vamală, de regulă platforma, vânzătorul sau firma care se ocupă de livrare. Aceștia pot însă include costul în prețul produsului sau al transportului. Pe scurt: dacă nu vedem taxa separat, nu înseamnă că nu o putem plăti noi.

Vama nu numără bucățile, dar numără rândurile.

Nu fiecare obiect din cutie aduce câte 2 euro. Potrivit ghidului Comisiei Europene, taxa se calculează pentru fiecare rând din declarație, indiferent câte bucăți apar pe acel rând. Produsele pot sta împreună dacă au aceeași încadrare la vamă, aceeași descriere și, când se cere, aceeași origine. Numărul de rânduri rezultă din declarația făcută pentru colet. Noi deschidem cutia; vama citește formularul.

La un colet de cel mult 150 de euro, un rând aduce 2 euro taxa nouă și 3 euro taxa vamală introdusă la 1 iulie 2026. Total: 5 euro taxe europene. Trei rânduri înseamnă 15 euro. Nu este suma pe care cumpărătorul o plătește automat, ci cea datorată la vamă pentru colet, înainte de TVA și de alte costuri. O diferență importantă, nu o reducere.

Taxa nouă de 2 euro se aplică și coletelor de peste 150 de euro. Acolo nu se adaugă taxa temporară de 3 euro, rezervată coletelor de cel mult 150 de euro; rămân taxele vamale obișnuite și TVA. Cei 3 euro sunt prevăzuți până la 1 iulie 2028. Pe scurt: pragul schimbă combinația de taxe, nu face să dispară cei 2 euro.

În România, cei 25 de lei pe colet nu dispar.

Pe lângă taxele europene, legea românească aplicabilă din 1 ianuarie 2026 prevede 25 de lei pentru fiecare colet cu valoare declarată sub 150 de euro, dacă livrarea începe în afara UE. Aici suma este pe colet, nu pe fel de produs. Plata revine furnizorului, expeditorului sau platformei, iar firma poștală o colectează. Dacă pachetul trece prin alt stat al UE, taxa românească tot nu dispare. Ce grijă pentru detalii, când e vorba de încasat.

Până la 30 iunie 2026, coletele de cel mult 150 de euro erau scutite de taxa vamală. Din iulie li se aplică 3 euro pe rând de declarație, iar din noiembrie se adaugă încă 2 euro. Un produs trimis dintr-un depozit al UE, după ce a fost deja importat acolo, nu intră din nou în vamă doar fiindcă ajunge în România. Pe scurt: trebuie să știm de unde începe livrarea și ce s-a întâmplat deja la vamă, nu doar ce scrie pe cutie.

Când apare o sumă în plus, cumpărătorul poate cere explicații.

Comerciantul trebuie să arate înainte de plată prețul total și costurile suplimentare de livrare. Legea privind cumpărăturile la distanță spune că un consumator nu suportă costurile suplimentare despre care nu a fost informat. Dacă suma apare abia după comandă, nu suntem obligați să ghicim din ce este făcută. Pașii sunt:

• Cerem comerciantului sau firmei de livrare suma defalcată și motivul plății. „Cost suplimentar” nu este o explicație.
• Păstrăm comanda, factura, dovada plății și imaginea prețului afișat înainte de cumpărare. Memoria nu ține loc de dovezi.
• Dacă este un cost neanunțat și comerciantul nu rezolvă cererea, depunem reclamație la ANPC, împreună cu dovezile.

Pe scurt: dacă prețul total trebuia arătat înainte de plată, de ce să aflăm restul după ce am comandat?