România ar putea exporta gaze ieftine și importa scump, avertizează Dumitru Chisăliță

Prima extracție este preconizată pentru prima jumătate a anului viitor, după anunțul OMV Petrom relatat de Gândul, iar producția ar urma să crească treptat. Analiza AEI pune acest calendar lângă retragerea gazelor rusești de pe piața europeană, care ar deschide cumpărători pentru producția românească.

Chisăliță avertizează că nota achizițiilor poate ajunge la populație

Critica privind combinarea importurilor cu producția internă îi aparține lui Dumitru Chisăliță, președintele AEI și expert în energie, în analiza asociației citată de Gândul: „De aici începe găinăria, entitățile statului român doreau să aducă gaz scump (furnizorul român fiind doar scos țap în locul adevărațiilor vinovați), să îl punem într-un portofoliu cu gaz românesc și prezentăm combinația drept mare succes energetic. Dar gazul românesc nu spală costul unei achiziții proaste. Costul rămâne și trebuie suportat de cineva. De cine? De populație, care ajunge să finanțeze experimentul comercial al celor care au semnat”.

În evaluarea asociației, gazul natural lichefiat (GNL) american ar avea o justificare comercială dacă ar permite deservirea unor piețe externe, flexibilitate în aprovizionare și câștiguri dintr-o activitate competitivă. Condițiile sunt concrete: clienți, transport asigurat și calcularea costului până la destinație.

Cumpărarea înainte de asigurarea acestor condiții ar lăsa, potrivit AEI, o obligație de plată pentru care trebuie găsit ulterior un cumpărător. Contractul vine primul. Afacerea viabilă este lăsată să îl ajungă din urmă.

Chisăliță contestă și invocarea securității energetice fără o justificare economică. El cere ca necesarul, alternativele, infrastructura și costurile să susțină decizia. Formula solemnă nu ține loc de socoteală.

Intervenția statului este criticată pentru efectul asupra prețului

Analiza discută și Legea 171/2026, privind preempțiunea statului asupra gazelor din Marea Neagră, adică prioritatea la cumpărare. AEI cere justificarea destinației unei asemenea achiziții: rezervă strategică, industrie sau echilibrarea pieței. Tot în această evaluare intră prețul, volumele și banii cu care ar fi plătite gazele.

Asociația susține că o lege votată în Parlament a contribuit la dublarea prețului gazelor marfă în România. Explicația sa este că intervenția statului introduce incertitudine, pe care piața o include în preț. În această interpretare, protecția anunțată consumatorului poate veni tot pe cheltuiala lui.

Chisăliță consideră că populația trebuie să poată cere explicații înainte de a suporta costurile: de ce sunt cumpărate gazele, cui vor fi vândute, ce risc își asumă companiile statului și ce câștigă țara.

O poziție regională cere și cumpărători, nu doar gaze

AEI descrie componentele pe care România ar fi trebuit să le negocieze împreună pentru o poziție puternică în sud-estul Europei:

• producție proprie;
• un portofoliu competitiv de gaze americane;
• acces la terminale;
• capacități de transport și înmagazinare;
• contracte cu clienți regionali.

Negocierea lor la pachet ar fi trebuit să permită acoperirea riscurilor și costurilor printr-o activitate rentabilă. Asociația apreciază că simpla disponibilitate de a vinde gaze aduce prețul negociat al mărfii, în timp ce o strategie regională ar permite negocierea unui rol economic mai larg.

Contribuția la aprovizionarea regiunii putea fi folosită, în viziunea AEI, pentru a obține la Bruxelles finanțări pentru infrastructură, interconectări, investiții și sprijin pentru proiecte industriale. Gazele ar putea susține producție industrială, locuri de muncă și exporturi cu valoare adăugată, dincolo de veniturile obținute prin vânzare.

Asociația cere statului infrastructură, diplomație, predictibilitate și dezvoltarea industriei. Contractele pe termen lung trebuie să rămână rentabile și să respecte regulile pieței, iar companiile nu pot înlocui o politică națională.

Critica privește și folosirea câștigurilor: AEI opune dividendului încasat astăzi capacitatea economică ce ar putea fi construită pentru următorii zece ani. Bugetul poate încasa repede. Industria cere mai mult decât o încasare.

Despre rezultatul unei strategii limitate la vânzări și venituri imediate, Chisăliță avertizează: „România riscă să rămână cu rolul cel mai prost: furnizor de gaze din Marea Neagră ieftine la export, cumpărător de gaze scumpe din import și colector de bani aaproape exclusiv din facturile propriilor cetățeni. Alții își construiesc poziții regionale. Noi ne felicităm că am mai semnat ceva și am mai alimentat bugetul. Când ai o oportunitate de asemenea dimensiune și o reduci la combinații de portofoliu, încasări imediate și costuri împinse spre populație, eșecul poartă semnătura decidenților”.

Calendarul european deschide piața în anul începerii extracției

Potrivit publicației Gândul, Uniunea Europeană (UE) urmărește eliminarea completă a importurilor de gaze rusești în 2027, cu termene diferite. Restrângerea graduală vizează atât GNL rusesc, cât și gazele rusești transportate prin conducte.

Calendarul relatat începe la 1 ianuarie 2027 și se derulează până la 30 septembrie 2027, cu posibilitatea amânării până la 1 noiembrie 2027, în condițiile prevăzute pentru stocuri.