Unde reclami hărțuirea la universitate și când poți merge la poliție

Comisia cercetează încălcarea regulilor universitare și poate aplica sancțiuni în universitate. Poliția și procurorul cercetează posibile infracțiuni. Cele două cercetări pot merge în paralel, iar comisia trebuie să anunțe conducerea universității când găsește indicii de infracțiune, pentru ca aceasta să sesizeze organele penale.

Ce poți reclama și ce drepturi ai

Poți sesiza atingeri nedorite, comentarii sau mesaje sexuale, avansuri nedorite, amenințări, urmărire ori condiționarea unei note de favoruri sexuale. Poți reclama și hărțuirea morală, umilirea, discriminarea sau fapte care îți pun în pericol siguranța fizică ori psihică. Un comportament sexual nedorit poate fi sesizat chiar dacă nimeni nu ți-a spus direct că vei fi pedepsit pentru refuz.

Ca student, ai dreptul la un mediu de învățare sigur, la evaluare fără discriminare și la consiliere psihologică și socială gratuită. Refuzul hărțuirii nu poate fi folosit ca motiv pentru o decizie care te dezavantajează. Comisia de etică poate fi sesizată și de cineva care nu este student.

Unde și cum depui sesizarea

Pe site-ul universității caută „comisia de etică”, regulamentul ei și modalitatea de sesizare. Universitatea trebuie să publice aceste informații, inclusiv componența comisiei. Dacă nu găsești adresa potrivită, depune sesizarea la registratură: una ajunsă la locul greșit în instituție trebuie redirecționată în cel mult două zile lucrătoare.

1. Scrie numele și datele tale de contact, apoi povestește faptele în ordine: când și unde s-au petrecut, cine a fost implicat, ce s-a spus sau făcut și cine a văzut. Arată ce măsuri ceri.
2. Atașează copii ale mesajelor, e-mailurilor, fotografiilor sau altor dovezi pe care le ai. Păstrează originalele și notează datele și numele martorilor, dacă îi cunoști.
3. Depune sesizarea în scris sau online pentru comisia de etică. Păstrează dovada trimiterii și cere numărul de înregistrare.
4. Dacă te temi de un nou contact cu persoana reclamată, cere în scris audiere separată și măsuri de protecție pe durata cercetării.

Un model scurt, pe care îl completezi cu faptele tale, este acesta: „Către comisia de etică a universității. Mă numesc [nume] și pot fi contactat la [date de contact]. La [data], în [locul], [descrierea concretă a faptei]. Persoana reclamată este [nume, dacă îl cunosc]. Pot indica [martori] și anexez [copii ale dovezilor]. Solicit cercetarea faptelor, păstrarea confidențialității și [măsurile de protecție cerute]. Data și semnătura.” Sesizarea trebuie să explice concret faptele și pe ce se bazează, nu doar să spună că a existat hărțuire.

Identitatea celui care sesizează comisia de etică este confidențială; încălcarea acestei obligații este abatere disciplinară. Universitățile au și o procedură pentru hărțuire prin care sesizarea poate fi făcută în scris, electronic sau verbal. Dacă vorbești cu persoana desemnată, declarația trebuie pusă într-un proces-verbal; cere dovada înregistrării.

Poți cere să fii ascultat separat de persoana reclamată, să fie evitat contactul direct și să primești consiliere. În procedura privind hărțuirea pot fi propuse măsuri de protecție în raportul de caz. O schimbare a grupei sau a evaluatorului poate fi cerută, dar măsura concretă se stabilește pentru fiecare caz.

Când mergi și la poliție

Poți depune plângere la poliție sau la procuror imediat, chiar dacă universitatea cercetează aceleași fapte. În plângere treci datele tale, descrii fapta și indici persoana reclamată și dovezile, dacă le cunoști.

Codul penal numește hărțuire sexuală cererea repetată de favoruri sexuale într-o relație de muncă sau similară, dacă victima este intimidată ori umilită. Pentru această infracțiune este necesară o plângere făcută de victimă, numită plângere prealabilă. Termenul ei este de trei luni din ziua în care ai aflat despre faptă. Nu orice comportament sexual nedorit îndeplinește condițiile acestei infracțiuni, dar îl poți sesiza universității.

Dacă ești în pericol imediat, sună la 112. Pentru amenințări, urmărire, hărțuire online sau alte acte de violență, poți cere instanței un ordin de protecție și împotriva unei persoane care nu este membru al familiei. Instanța poate interzice contactul sau apropierea de universitate. Cererea este fără taxă, se soluționează în cel mult 72 de ore, iar măsurile pot dura până la 12 luni.

Cât durează și cum contești

Comisia de etică se întrunește în cel mult cinci zile de la înregistrarea sesizării. Dacă o respinge pentru că nu îndeplinește condițiile de primire, trebuie să explice motivul în cel mult cinci zile lucrătoare. Poți corecta sesizarea și o poți depune din nou.

• Comisia de etică: hotărâre motivată în 45 de zile calendaristice de la primirea sesizării.
• Contestarea hotărârii: 30 de zile de la comunicarea ei.
• Aplicarea hotărârii rămase definitive: cel mult 30 de zile.

Zilele calendaristice includ weekendurile. De exemplu, dacă sesizarea este primită la 1 martie 2027, cele 30 de zile rămase din martie, numărate de a doua zi, și 15 zile din aprilie duc la ziua a 45-a, pe 15 aprilie. Depășirea termenului nu înseamnă că sesizarea este admisă automat.

Dacă vrei să contești, păstrează hotărârea comunicată, numărul sesizării și dovezile care susțin ce reclami în contestație. Destinația depinde de obiectul hotărârii: legea indică, după caz, CNATDCU, CNEMU sau Consiliul Național de Etică. Cere imediat universității, în scris, să îți indice organismul competent pentru hotărârea ta și depune acolo contestația în cele 30 de zile de la comunicare.

Procedura separată privind hărțuirea are alte termene: raportul de caz se face în cel mult șapte zile lucrătoare, iar soluționarea este prevăzută în cel mult 45 de zile lucrătoare. Acestea nu sunt cele 45 de zile calendaristice ale comisiei de etică.

Dacă universitatea nu răspunde

Trimite o revenire la registratură, cu numărul primei sesizări, și cere în scris stadiul ei. Pentru o petiție obișnuită depusă la o universitate publică, termenul general de răspuns este de 30 de zile de la înregistrare. Instituția îl poate prelungi cu cel mult 15 zile, dar trebuie să te anunțe; această regulă nu înlocuiește termenul comisiei de etică.

Pentru discriminare poți sesiza separat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în cel mult un an de la faptă sau de când ai putut afla despre ea. În petiție treci data, contextul, persoana reclamată, martorii și dovezile pe care le ai. CNCD poate constata și sancționa discriminarea; pentru discriminarea unei persoane, amenda este între 1.000 și 30.000 de lei. Sesizarea CNCD nu este o etapă obligatorie înainte de poliție.

Întrebări frecvente

Pot depune o sesizare anonimă?

Da, comisia de etică trebuie să analizeze sesizările fără nume despre hărțuire legată de sex, inclusiv sexuală, sau despre hărțuire morală. Fără date de contact, nu îți poate comunica ușor ce se întâmplă și nici cere lămuriri. Nu presupune că aceeași regulă se aplică unei petiții anonime la CNCD.

Ce fac dacă primesc o notă mai mică după sesizare?

Păstrează lucrarea, baremul și mesajele despre evaluare, apoi depune contestația prevăzută de regulamentul universității. Poți cere și ca persoana reclamată să nu te evalueze pe durata cercetării.

Pot cere despăgubiri?

Comisia de etică poate aplica sancțiuni universitare, iar CNCD poate sancționa discriminarea. Pentru despăgubiri, calea este instanța, nu simpla sesizare la comisia de etică.

În cât timp răspunde CNCD?

CNCD indică 90 de zile pentru soluționare, dar acesta este un termen recomandat, nu unul care garantează o hotărâre până în acea zi. După ce este adoptată, hotărârea trebuie comunicată în 30 de zile.

Unde pot cere îndrumare?

Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse oferă informare la numărul gratuit 0800 500 333, disponibil permanent. Apelul nu înlocuiește depunerea unei sesizări sau plângeri în termen.

Surse verificate la 11 noiembrie 2026: Legea învățământului superior nr. 199/2023; regulamentul-cadru al comisiilor de etică universitară; Codul drepturilor și obligațiilor studentului; metodologia Guvernului privind hărțuirea; Legea nr. 202/2002; OG nr. 137/2000; Codul penal; Codul de procedură penală; OG nr. 27/2002; Legea nr. 26/2024 privind ordinul de protecție; instrucțiunile CNCD; Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse.

Fotografia de mai sus este o imagine ilustrativă, din Wikimedia Commons.