Eminenței Sale,
Prof. Dr. Daniel Ilie Ciobotea,
Patriarhul al Bisericii Ortodoxe Române, Președintele Sinodului B.O.R.
Membrilor Sinodului B.O.R.
Subsemnatul, CUMPĂNĂ CONSTANTIN, cetățean român de religie ortodoxă, născut la data de 03 octombrie 1951, în localitatea Iași, domiciliat în Constanța (…), identificat cu C.I. seria (…), nr. (…), CNP (…), botezat în anul 1951, la biserica hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” (cunoscută și cu numele „biserica Bărboi”[1]), din localitatea Iași, prin prezenta formulez și vă comunic, în semn de revoltă și protest,
AUTOSUSPENDAREA
DIN CADRUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE (B.O.R.),
ca urmare a modului batjocoritor și jignitor în care am fost/ sunt tratat de către unii dintre episcopii Bisericii Ortodoxe Române, de însăși conducerea acesteia, începând cu arhiepiscopul Tomisului, Teodosie Petrescu, inculpat pentru furt de fonduri europene.
†††
Eu, Constantin Cumpănă, în calitatea mea de simplu credincios ortodox român, dar și ca modest jurnalist, am obligația morală și profesională să aduc la cunoștința opiniei publice, printre altele, date și informații despre faptele imorale, reprobabile și ilegale săvârșite de către episcopul locului și ceilalți ierarhi, despre cele existente în Biserica mea și a milioane de români, drept care mi-a fost negat și combătut de reprezentanți ai ierarhiei bisericești, care critică acțiunile mele foarte justificate.
Participarea activă la lucrarea Bisericii și, implicit, la sanarea disciplinei și la judecarea TUTUROR membrilor săi este un drept nativ al întregii comunități ortodoxe (laici, clerici și ierarhi ortodocși), așa cum citim în Sfânta Scriptură și în Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe Române.
Demersurile mele jurnalistice au avut ca principal temei nu numai obligațiile profesionale ce îmi revin din Codul Deontologic al Jurnalistului[2], ci și, în principal, învățăturile din Sfânta Evanghelie, în care Însuși Domnul Iisus Hristos ne luminează, grăind:
„De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.” (MATEI XVIII, 15-17).
În lumina dumnezeiștii Evanghelii, cum poate să-mi mai fie mie Păstor arhiepiscopul-infractor Teodosie Petrescu, decât numai un păgân și vameș, un trădător al ortodoxiei, al însăși credinței?
†††
Înțeleg foarte bine faptul că, întrucât numărul credincioșilor ortodocși români este de aproximativ 16,3 milioane (86,45% din populația țării), nu se poate discuta în particular oricând și orice problemă a fiecăruia din mulțimea de credincioși[3], dar Dumneavoastră nu comunicați nici în scris cu supușii din turma ce o păstoriți.
În acest context, vă reamintesc scrisoarea mea din data de 18 octombrie 2016, prin care v-am solicitat ieșirea din comuniune cu acest ierarh și intrarea în comuniune cu ierarhul său superior, respectiv Eminența Voastră, care nu ați binevoit să-mi răspundeți.
Am motive temeinice să cred că, în mod sigur, corespondența credincioșilor din turma pe care o păstoriți nu vă este prezentată „la mapă”, preocupările Eminenței Voastre cu protocolul, strângerea de fonduri financiare și manevrarea acestora, fiind mult mai importante decât viețile laicilor și ale clerului subordonat.
La fel de nedemn ați procedat și cu scrisorile mele din 10 octombrie 2016, 22 noiembrie 2016, 02 mai 2017, 15 iunie 2017, prin care vă aduceam la cunoștință faptele grave comise de așa-zisul „înalt ierarh” al Tomisului, scrisori pe care Cancelaria Sfântului Sinod, în loc să vi le înmâneze ca să vă aplecați cu atenție și interes asupra lor și să le analizați spre înțeleaptă și competentă soluționare/ îndreptare, le-a remis către Arhiepiscopia Tomisului, adică chiar către cel reclamat și care trebuia cercetat!
Mai mult decât atât, la una dintre scrisorile mele, prin care vă aduceam la cunoștință despre faptul că atât Patriarhia Română, cât și Arhiepiscopia Tomisului, refuză să se implice, respectiv să îmi răspundă la solicitări, mi-ați răspuns batjocoritor (adresa nr. 4935 din 10 mai 2017), că „în Biserica Ortodoxă, comuniunea eclesială se realizează printr-un urcuș duhovnicesc însoțit de post și pocăință, sub îndrumarea duhovnicului dumneavoastră” și mă sfătui(a)ți să am în vedere că „prin adresele pe care le-ați transmis la Patriarhia Română încercați să transferați problemele dumneavoastră administrative și neînțelegerile juridice în plan duhovnicesc”, singura rezolvare pe care ați găsit de cuviință să mi-o prezentați fiind să dau curs îndemnului Dumneavostră, păstorul înțelept din capul turmei, „ca pentru problemele duhovnicești să vă adresați preotului care vă este duhovnic.”
Altfel spus, în loc să vă implicați, personal sau prin reprezentanți, pentru rezolvarea unor treburi grave pământești, prin Cancelaria Sfântului Sinod mă sfătui(a)ți să mă adresez Cerului.
Apoi, din aceleași exprimări ale reprezentanților Dumneavoastră, se înțelege clar că sunt un mincinos manipulator, un frustrat și lipsit de inteligență și singura cale de rezolvare a problemelor grave pe care vi le-am adus la cunoștință este doar… spovedania (românii, cei mai mulți dintre ei, se spovedesc de sute de ani și, în prezent, se vede tocmai de pe turla Catedralei Mânturii Neamului în ce hal i-ați adus, voi și politicienii, și câte probleme nerezolvate mai au)!
Iată, deci, alte dovezi clare care arată complicitatea Dumneavoastră cu cei ce păcătuiesc grav, compromit imaginea Bisericii strămoșești și o decredibilizează în fața opiniei publice naționale și nu numai.
†††
Sfântul Apostol Pavel ne învață astfel: „Dar eu v-am scris acum să nu vă amestecaţi cu vreunul, care, numindu-se frate, va fi desfrânat, sau lacom, sau închinător la idoli, sau ocărâtor, sau beţiv, sau răpitor. Cu unul ca acesta nici să nu şedeţi la masă. Căci ce am eu ca să judec şi pe cei din afară? Însă pe cei dinăuntru, oare, nu-i judecaţi voi? Iar pe cei din afară îi va judeca Dumnezeu. Scoateţi afară dintre voi pe cel rău.” (I CORINTENI V, 11-13).
De asemenea, Canonul 71 al Sfântului Vasile cel Mare osândește pe cel care ascunde păcatele neștiute ale clericilor ortodocși: „Cel ce cunoaște oricare dintre păcatele mai înainte și nu le mărturisește, ci se vădește, acela încă va fi în epitimie atâta timp cu cât se pedepsește cel ce a comis relele.ˮ (Canoanele Bisericii Ortodoxe, Arhid. Ioan Floca, ediția a III-a îmbunătățită, Sibiu, 2005).
Așadar, dacă eu nu aș fi dezvăluit păcatele săvârșite de unul sau mai mulți clerici ortodocși și cunoscute de mine, m-aș fi aflat sub osânda Sfintelor Canoane. Dar, vă rog să rețineți, de această osândă, cunoscând păcatele grave comise și făcute publice de mine și confrații mei, nu vor scăpa episcopii așa-zisului Sfânt Sinod al B.O.R., fie că ei sunt sau nu vinovați.
Biserica Ortodoxă Română este o instituție de utilitate publică[4] (cf. Legea 489/ 2006, Art. 8, alin. 1). La rândul său, Statutul pentru organizarea și funcționarea B.O.R.[5], la Art. 5, alin. (1), dispune: „Biserica Ortodoxă Română cuprinde pe creștinii ortodocși din țară și pe creștinii ortodocși români din afara granițelor țării, precum și pe cei primiți canonic în comunitățile ei.ˮ
Ce am primit în schimbul intențiilor mele bune de a eradica doar o foarte mică parte din răul existent în cadrul Bisericii strămoșești? De la înălțimea funcției, responsabilităților și obligațiilor sale, Prea Înaltul și Prea Sfințitul Arhiepiscop Teodosie Petrescu, în totală și flagrantă opoziție cu făgăduințele călugărești depuse, dar și cu alesele calități pe care trebuie să le aibă și să le dovedească un adevărat înalt ierarh al B.O.R., m-a acționat în instanță, pentru a mă intimida și ca să renunț la demersurile mele jurnalistice, solicitându-mi daune de 50.000 lei.
Fără să mă invite la o discuție amiabilă, ca de la Păstor la „oaia rătăcită”, fără să facă apel la instituția Dreptului la replică, în urma articolelor pe care le-am semnat și în care îi dezvăluiam atitudinile și faptele, așa-zisul „înalt ierarh” al B.O.R, membru al așa-zisului „Sfânt Sinod”, m-a invitat, în schimb, în sălile Justiției, pentru că, în calitate de jurnalist creștin-ortodox nu am făcut decât să apăr un preot caterisit pe nedrept, cazul fiind de interes pentru opinia publică.
A fost nevoie, poate, de intervenția divină ca judecătorii, credincioși ortodocși și ei, să înțeleagă și să decidă ca fiind legitime acțiunile mele de informare a opiniei publice despre un caz de interes pentru comunitate și nicidecum atacuri defăimătoare, așa cum le-a interpretat nevrednicul călugăr Teodosie Petrescu.
†††
Decredibilizarea și compromiterea Bisericii strămoșești este „opera” unor ierarhi și preoți, nicidecum a celor care critică devierile grave de la canoane și blasfemiile revoltătoare comise împotriva Trinității.
Recent, arhiepiscopul Dunării de Jos, Casian Crăciun Gălățeanul, afirma într-o predică: „Atât Cumpănă, cât și gruparea Pitirim Călugărul, sunt ghidonați de servicii și forțe străine, pentru a rupe B.O.R.ˮ (vezi aici).
Este strigător la Cer să constat că, în gândirea strâmbă și smintită a unor așa-ziși „înalți ierarhi”, membri ai așa-zisului „Sf. Sinod”, noi, unii dintre credincioși, dorim „să rupem B.O.R.”, în timp ce chiar unii dintre conducătorii noștri religioși comit atâtea grave și blasfemiatoare fapte, în totală contradicție cu Învățămintele Mântuitorului, ale Sf. Părinți, cu cele din canoanele și regulamentele B.O.R.
La fel s-a comportat și arhiepiscopul Ciprian Spiridon Câmpineanul al Buzăului, care a emis un comunicat în care invoca: „(…) apetența de senzațional a jurnaliștilor din România a determinat trusturi de presă să preia știri false, cu scopul vădit de a discredita ierarhia bisericească superioară şi de a destabiliza Biserica Ortodoxă strămoșeascăˮ. (vezi aici).
Această nerușinată și ticăloasă atitudine are loc când tocmai episcopii și preoții nevrednici destabilizează Biserica Ortodoxă strămoșească, pentru că însăși apetența pentru păcate de moarte a episcopilor „discretizează ierarhia bisericească superioarăˮ și „destabilizează Biserica Ortodoxă strămoșeascăˮ.
†††
Cunoașteți foarte bine că cel puțin jumătate dintre așa-zișii „înalții ierarhi” din cadrul așa-zisului „Sf. Sinod”, cu care stați la aceeași masă, sunt homosexuali, pedofili, simoniaci, foști informatori/ colaboratori ai Securității, vinovați de alte fapte imorale și/ sau penale, incompatibile cu canoanele și regulamentele B.O.R., nevrednici de a primi sau de a exercita arhieria.
Au fost făcute publice fapte de corupție, hoții, simonii, practici homosexuale și pedofile ale episcopului-călugăr Teodosie Petrescu și ale altor episcopi-călugări. Nici Patriarhia și nici așa-zisul Sfânt Sinod – forul conducător al B.O.R. -, nu au luat vreo măsură împotriva celor ticăloșiți în rele. Dimpotrivă, prin neimplicare și ascunderea adevărului, aceste entități bisericești conducătoare mi-au dovedit că se află într-o complicitate revoltătoare cu fărădelegile comise de către unii episcopi ai B.O.R.
Dealtfel, episcopul Corneliu Bârlădeanu – homosexual dovedit, nu a primit nicio sancțiune din partea confraților de fărădelegi episcopi și este și acum episcop fără eparhie, întrucât, constat cu mâhnire și revoltă, toate demnitățile de episcop, precum și harul primit la hirotonie sunt valide și nu i-au fost retrase acestui individ fără Dumnezeu.
În Biserica Ortodoxă a românilor, Corneliu Onilă este considerat, și acum!, după retragere, un episcop cu har sfințitor deplin, demn urmaș (!!!) al lui Iisus Hristos și al Sfinților Apostoli (!!!), ceea ce constituie o jignire, o pată imensă și rușinoasă pe obrazul Bisericii strămoșești, iar antihriștii din conducerea B.O.R. se complac și aprobă o astfel de blasfemie.
În schimb eu, Constantin Cumpănă, am fost declarat vrăjmaș al Bisericii și acuzat de un episcop că, pentru că, chipurile, aș fi „susținut de forțe oculte” și aș avea ca scop „ruperea B.O.R.”!
†††
Vă credeți de neînlocuit, vă credeți aleși pe viață, vă credeți alfa și omega ai vieților și destinelor noastre, dar sunteți niște la fel de muritori și păcătoși, cu nimic mai presus decât toți ceilalți români, cei mai mulți dintre aceștia fiind credincioși cu mai multă evlavie și așa-numita „frică de Dumnezeu”, decât voi, pentru că voi vă bateți joc și de ei, și de EL.
Sunteți pătrunși și dominați de orgoliu, răutate, ură, răzbunare, desfrâu, minciună, lăcomie, hulire, hoție, trădare, de toate păcatele lumii, într-un cuvânt de necredință, deci fără Dumnezeu.
În complicitate cu politicienii ați distrus Țara, v-ați trădat Neamul, ați deviat grav de la menirea voastră, i-ați dezbinat pe români și îi porniți pe unii împotriva celorlalți, îi umiliți, îi sărăciți, îi manipulați, îi jigniți, îi sfidați, îi batjocoriți, în numele banului și a tot ceea ce propovăduiți în mod fariseic, în numele a ceea ce nu sunteți, în numele Crucii și a Lui Dumnezeu Creatorul… în care nu credeți.
În loc să dispuneți măsuri urgente și ferme împotriva celor care compromit și distrug Biserica strămoșească, voi, antihriștii din așa-zisul „Sfânt Sinod”, v-ați grăbit să-i apostrofați pe cei pe care chiar voi i-ați trădat și îi tratați ca pe niște slugi:
„(…) În timpul ședinței de lucru a Sfântului Sinod s-a luat act cu mâhnire de campania agresivă a unor posturi şi rețele media îndreptată împotriva slujitorilor Bisericii Ortodoxe Române, adesea în complicitate cu unii clerici răzvrătiți, campanie care produce multă întristare în rândul clerului şi credincioșilor. Desigur, această atitudine negativă faţă de slujitorii Bisericii trebuie să ne apropie şi mai mult de Iisus Hristos, Arhiereul veşnic şi Capul Bisericii, Cel ce ne îndeamnă, zicând: «În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea». (IOAN 16, 33) şi ne asigură că nici porţile iadului nu vor birui Biserica Saˮ.[6] (MATEI 16, 18).
Pentru că nimeni nu l-a depus din treaptă/ caterisit oficial pe episcopul Corneliu, așa cum cer Sfintele Canoane ale B.O.R., se înțelege de aici că Iisus Hristos este Capul Bisericii în care episcopul homosexual Corneliu Bârlădeanu este și acum episcop cu har, ceea ce este o blasfemie!
Așadar, însuși Sinodul B.O.R., într-o modalitate total inversată și revoltătoare, anunță milioane de credincioși că Dumnezeul episcopilor și al călugărilor le-a spus: îndrăzniți să faceți în continuare nelegiuiri, pentru că nici porțile iadului nu vor birui Biserica lor! De asemenea, milioanele de credincioși pot înțelege că Dumnezeul lor, Iisus Hristos, este Capul unor homosexuali?
Rușine să vă fie! Nevrednici sunteți!
†††
În Arhiepiscopia Tomisului, în cea a Buzăului, dar și în alte episcopii, au fost caterisiți mai mulți preoți, fără să existe niciun motiv clar de vinovăție a respectivilor clerici.
În același timp, în episcopia Tomisului, de exemplu, există foarte multe cazuri de preoți necaterisiți, deși sunt dovediți imorali, bețivi, corupți, hoți, mincinoși, simoniaci, curvari, făptuitori de accidente etc., care slujesc în continuare, dețin funcții și chiar îl consiliază pe netrebnicul arhiepiscop!
Din tot ceea ce am studiat eu, nu am găsit vreo prezentare a Bisericii lui Hristos așa cum se comportă acum episcopatul și majoritatea covârșitoare din clerul sinodal.
Mulți dintre credincioși ar putea crede, unii chiar cred și acceptă, că așa trebuie să fie episcopii Bisericii Ortodoxe Române
În vremea Sfinților Apostoli, succesorii lor, EPISCOPII, erau căsătoriți și această rânduială s-a schimbat de abia la Sinodul Trulan, prin Canonul 12.
Iata ce ne învață Sfântul Apostol Pavel, când se adresează ucenicului său:
„… de pofteşte cineva episcopie, bun lucru doreşte. Se cuvine, dar, ca episcopul să fie fără de prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor, înţelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să înveţe pe alţii, Nebeţiv, nedeprins să bată, neagonisitor de câştig urât, ci blând, paşnic, neiubitor de argint, Bine chivernisind casa lui, având copii ascultători, cu toată bună-cuviinţa; Căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu?” (TIMOTEI I, 5).
†††
După ultimele evenimente din B.O.R., după ce am aflat despre practicile homosexuale și alte fapte nevrednice ale unor clerici, văzând lipsa de reacție a așa-zisului „Sfânt Sinod” al B.O.R., am început să mă întreb și să am mustrări de conștiință: „Oare nu cumva eu greșesc? Poate că așa trebuie să fie omul. Poate că și Dumnezeu este asemenea episcopilor, care pretind că numai ei sunt oamenii lui Dumnezeu. O fi Dumnezeu după chipul și asemănarea episcopilor B.O.R.?ˮ
În aceste situații excepționale, în care se impun măsuri excepționale, poate că noi, credincioșii de rând, jefuiți, sărăciți și umiliți de Stat și Biserică, ar trebui să ne revizuim radical ceea ce am fost învățați, principiile, obiceiurile, datinile, tradițiile, comportamentele din societate.
Poate că este momentul să răsturnăm efectiv și să reașezăm ierarhia valorilor și a modelelor de urmat, să ne schimbăm total principiile de viață și practicile sociale, morale și sexuale, pentru ca turma să urmeze exemplele de atitudini și fapte ale Păstorilor, ale Prea Înalților și Prea Sfințiților episcopi sinodali, chiar cele ale Prea Fericitului Patriarh al B.O.R. (nu al României, cum vă pretindeți!).
Poate ar trebui să inițiem chiar un Referendum pentru modificarea structurilor și relațiilor sociale existente: fără familie, fără copii recunoscuți, fără responsabilități administrative, financiare, civile, penale și de altă natură, pentru că toate acestea ne învață ierarhii B.O.R.!
Tot de la ierarhia B.O.R. am aflat că numai călugării, deveniți mai târziu episcopi, sunt oamenii aleși/ preferați/ reprezentanți ai lui Dumnezeu, ei sunt cei care pot comite orice fapte, fără să fie pedepsiți de legile pământești.
Cum pot eu să mai cred că vor fi pedepsiți în Ceruri, atât timp cât, zilnic, în rugăciunea Tatăl nostru, rostim: „Precum în cer, așa și pe pământˮ. Și iată realitatea de pe pământ, așa cum ne este oferită de chiar „aleșii/ preferații/ reprezentanții Lui Dumnezeuˮ!
Așadar, conform exemplelor clare, pe care înșiși episcopii le oferă credincioșilor, orice român poate să depună, de mâine, un jurământ de sărăcie, castitate și ascultare față de episcopul călugăr-ortodox, ca apoi să aibă voie să fure, să înșele, să mintă, să practice orice orientare sexuală (cu minori, cu femei, cu bărbați sau mixt), să epateze mulțimea cu descinderi din limuzine luxoase și în haine scumpe extravagante, să cerșească bani și să jefuiască preoții în numele Lui Dumnezeu, sume uriașe pe care apoi să le folosească pentru plimbări și vacanțe exotice, ca să își construiască hoteluri, vile și pensiuni, să inițieze afaceri mai mult sau mai puțin dubioase, fără să mai plătească taxe și impozite ca toți românii de rând.
De ce? Pentru că așa ceva practică și ne învață ierarhii din actuala Biserică română!
Și, atenție!, răul se propagă și se învață extrem de repede și foarte bine, pentru că voi, așa-zișii înalți ierarhi ați rămas tot în mentalitatea și practicile din Evul mediu și, de frica pierderii privilegiilor pe care le aveți și le exploatați din plin, dar numai în folos personal și de gașcă atât material și financiar, cât și, mai ales, politic, nu inițiați și nu faceți absolut nimic, dimpotrivă, vă opuneți cu încăpățânare criminală să reformați Biserica Medievală Română, să o repuneți în sufletele credincioșilor ortodocși români.
Vă atenționez că Biserica este a tuturor românilor, oriunde s-ar afla aceștia, nu a voastră, câțiva bolnavi de sine, farisei, trădători de cele lumești și sfinte, antihriști!
Așadar, după mentalitatea, atitudinea și faptele voastre, românii ar trebui să se lase conduși ca o turmă, să vă urmeze exemplele ticăloase și să comită fapte la fel de reprobabile ca ale păstorilor, liderii lor religioși, pentru că ei constată că aceștia nu suportă consecințele faptelor lor negative, nu se supun legilor și nu sunt pedepsiți de instituțiile abilitate ale Statului român, fiind protejați chiar ce acestea.
†††
În prezent, Biserica Ortodoxă Română este declarată autonomă și se consideră deasupra Statului, deci a tuturor structurilor/ instituțiilor acestuia (de aceea Biserica se scrie cu „Bˮ mare, iar Statul se scrie cu „sˮ mic?), situații speculate din plin de capii acestei organizații religioase: atunci când nu le convine o situație, se prevalează de autonomia Bisericii, dar când este în folosul grupării pe care o conduc, Biserica devine partener și complice cu Statul atât din punct de vedere administrativ, material/ patrimonial, financiar, cât și, mai ales politic!
Abia atunci, românii pot să doarmă liniștiți: vor avea parte de mântuire și de o viață de Apoi veșnică, alături de „dumnezeul“ preoților, călugărilor și episcopilor B.O.R., pentru că, se constată ușor din faptele dovedite, „dumnezeul“ călugărilor și episcopilor români este atotputernic numai pe Pământ și în numele lui se poate face orice în România ortodoxă!
Faptele grave, unele blasfemiatoare, comise de așa-zișii „înalți ierarhi” ai B.O.R., rămase nepedepsite (nici măcar canonic!) tot timpul de-a lungul istoriei ortodoxe românești, m-au adus în situația să cred că eu, românul-ortodox Constantin Cumpănă, sunt cel care am greșit și, ca să mă îndrept, și să fiu iertat, trebuie să urmez, întocmai și până la capăt, viața și învățăturile preoților, călugărilor și episcopilor din cadrul B.O.R.
Pe cale de consecință, nu trebuia să mă căsătoresc și să procreez, trebuia să fac sex cu orice femeie, bărbat sau minor pe care îi întâlneam, dar cu șansa ca, pentru iertarea și ispășirea tuturor păcatelor grave pe care le-am comis, să ofer donații (mai ales în bani) către biserici, mânăstiri, azile de bătrâni, case de copii abandonați, spitale, oferind câte o masă (ca pomană la hramuri) cu prosoape, băuturi, colaci și sarmale, aprinzând cât mai multe lumânări (necontabilizate și neimpozitate), pupând niște lădițe cu oase putregăite (musai sfinte și neștiind sau nefiind sigur ale cui sunt; s-a dovedit că unele sunt de animale!), cumpărând obiecte de colportaj (necontabilizate, neimpozitate și, cele mai multe, fabricate în alte țări, unele neortodoxe!), rugându-mă cu evlavie prostească la figurile unor așa-ziși sfinți, toate pictate pe lemn, sticlă sau carton (unele dintre acestea chiar „lăcrimează”, în funcție de locul și interesele unei bisericii/ mânăstirii, deci din nevoia de mulți bani și cu prostirea celor mulți și creduli, unii sinceri și dedicați credinței lor) etc.
De asemenea, banii adunați în numele lui Dumnezeu trebuia să-i folosesc exclusiv în scopul îmbogățirii personale și a neamurilor mele, să mai donez câte ceva la câte o biserica/ mânăstire și chiar la Catedrala Mântuirii Neamului, poate pentru vreun cansdelabru sau vreun clopot, dar să fie cel mai mare și mai scump, eventual cu chipul meu turnat în bronz (în locul stemei României sau a efigiilor celor mai importanți conducători din istoria țării mele).
Numai atunci, „dumnezeul“ călugărilor și al episcopilor ne-ar fi miluit, pe mine și neamul meu, până la sfârșitul veacurilor!, m-ar fi protejat și i-ar fi pedepsit pe toți vrăjmașii mei, pe toți cei care nu mi se închină și mi se împotrivesc.
Evident, toate acestea sunt ironii răutăcioase și vremelnice, trecând cu ușurință de la ele la învățăturile primite de la bunicii și părinții mei, care m-au crescut în credință și respect de Adevăratul Dumnezeu – nu al vostru -, Cel care ne-a lăsat Sfânta Scriptură și care ne arată că toate faptele de acest fel se constituie în slavă deșartă, golănie, hoție, desfrâu, sodomie, simonie, minciună, fariseism, trădare, asasinare de suflete și credință…, fapte păcătoase extrem de grave, unele fiind blasfemii, de care voi sunteți în stare și le-ați dovedit irefutabil.
†††
Am mai învățat că Adevăratul Dumnezeu – nu al vostru – s-a adresat bărbatului și femeii, i-a binecuvântat și le-a spus: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi…ˮ (FACEREA 1, 28), deci, Dumnezeul Adevărat – nu al vostru – nu a spus oamenilor să rămână să se izoleze, nu să se călugărească și să se împerecheze bărbați cu bărbați și femei cu femei sau să abuzeze sexual de minori! Și există o mulțime de cazuri de acest fel în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, chiar la vârfurile ei!
Pe lângă cele zece porunci cunoscute de toată lumea, Adevăratul Dumnezeu – nu al vostru – ne-a lăsat exemplul pedepsirii Sodomei și Gomorei (Cap. XIX, FACEREA), cearta fariseilor și cărturarilor (Cap. XXIII, MATEI), dar și învățăturile Sfântului Apostol Pavel despre practicile homosexuale.
„Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii; Asemenea şi bărbaţii lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor. Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine. (…). Aceştia, deşi au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le şi încuviinţează celor care le fac.ˮ (ROMANI I, 26-32).
Așa am înțeles că singura mea scăpare și revenire la liniștea sufletească și spirituală este să mă lepăd cu scârbă de toate aceste gânduri infame, dar și de voi, ticăloșii, care, prin faptele lor grave și blasfemiatoare, mi le-ați provocat.
Nici să nu vă imaginați că nu cunosc realitățile crunte, ascunse și inimaginabile din interiorul Bisericii românești, de aceea vă atenționez că, în cazul în care toate cele ce se petrec în interiorul B.O.R., cu buna știință și complicitate a așa-zisului „Sfânt Sinod”, cu practica mârșavă a acestuia de a așeza patrafirul pe țambal și ascunderea gunoaielor sub covoarele Patriarhiei, ar fi cunoscute și crezute de masa amorfă, anesteziată și manipulată a credincioșilor români, nu veți scăpa decât cu fuga, alungați cu pietre!
Eu unul, comparând păcatele mele cu cele ale voastre, voi ridica primul piatra, pentru că mi-ați inoculat îndoiala și mi-ați cutremurat grav una dintre coloanele ce susțin existența mea: credința!
De asemenea, vă atenționez că Roata Vieții și a Istoriei este într-o perpetuă mișcare, dintr-un calcul al probabilităților rezultând că este foarte posibil ca, ciclic, unele evenimente să se repete, altele să aibă loc și să rămână unice sau să coincidă cu vorbele poetului: „Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,/ Să vrem noi sânge, nu pământ!/ Când nu vom mai putea răbda,/ Când foamea ne va răscula/, Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa/ Nici în mormânt!”
Sunt atenționări sincere și de bine, nu amenințări pătimașe.
†††
În contextul celor arătate mai sus, dar și al altor multe fapte de necuprins, dorind să mă lepăd public de falsul „dumnezeu” al preoților, călugărilor și episcopilor din Biserica Medievală Română, am luat decizia să mă A U T O S U S P E N D (cazul nu este unic, vezi aici – „Un teolog ortodox se «autosuspendă» din BOR pentru a nu-și pierde credința în Dumnezeu”) din cadrul acesteia, începând cu data prezentei (ziua nașterii mele și a împliniri unui an de la lansarea publicației REZISTENȚA.ro), până când Adevăratul Dumnezeu – nu al vostru – va face curățenie în Peșterile de tâlhari și Casele de negustori(e) ale acestor trădători ai săi, toți cei care se comportă ca și cum sunt mai presus decât EL, dar pretind că sunt slujitorii Lui.
Eu nu mai accept să fiu o oaie din turma „păstorită” de niște netrebnici și nevrednici, să urmez niște pretinși păstori, ascunși sub blană de lupi, care conduc o turmă dezbinată, împrăștiată și batjocorită chiar de ei!
Voi rămâne un român botezat creştin-ortodox, cu credinţă în Dumnezeu – Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, mărturisitor al credinţei Sfinţilor Părinţi, aşa cum a fost stipulat în Mărturisirea de credinţă niceo-constantinopolitană.
Rămân în comuniune şi unitate dogmatică, liturgică şi canonică cu Biserica Ortodoxă Universală.
Păstrez comuniunea duhovnicească şi frăţească cu membrii instituţiei B.O.R., care vor să recunoască statutul meu de credincios în afara instituţiei.
Accept săvârşirea Sfintelor Taine ale Ortodoxiei, în măsura în care acestea sunt săvârşite conform Tradiţiei, chiar şi de clerici membri ai instituţiei.
Voi reveni asupra acestei decizii de revoltă și protest numai atunci când Biserica Ortodoxă Română va deveni așa cum și-a dorit-o Mântuitorul Lumii: LUMINATĂ, ADEVĂRATĂ și DREAPTĂ, altfel spus liberă și curățată de voi, antihriștii.
Prin faptele infame și blasfemiatoare pe care le-ați săvârșit în viața voastră, plimbați în limuzine superluxoase, ascunși după engolpioane zornăitoare nemeritate, mascați de veșminte extravagante, sprijiniți în toiege strâmbe, propăvăduind fariseic în numele Crucii și a Sfintei Treimi, veți rămâne NEVREDNICI până la sfârșitul veacurilor, iar numele voastre vor fi scrise pe frontispiciile iadului.
Vă rog să operați în evidențele B.O.R. prezenta CERERE de AUTOSUSPENDARE și să-mi comunicați despre aceasta, în conformitate cu prevederile legale[7] actuale.
Cumpănă Constantin 03 octombrie 2017, Constanța
[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_B%C4%83rboi
[2] A fost adoptat de către Convenţia Organizaţiilor de Media, la Sinaia, în perioada 9-11 iulie 2004 (https://www.paginademedia.ro/2010/05/codul-deontologic-al-jurnalistului-elaborat-de-conventia-organizatiilor-de-media).
[3] Lege adoptată de Guvernul României la data de 01 octombrie 2008, în vigoare de la 27 noiembrie 2008, prin care Codul Canonic oriental devine lege în Statul Român. Iată ce afirmă acest COD chiar de la început: Despre drepturile și îndatoririle TUTUROR CREȘTINILOR în Bisericile Orientale Catolice. Viziunea aceasta depășește primitivismul ortodox de la București bazat pe „ascultarea necondiționată”.
Can. 7 – § 1. Credincioşii creştini sunt aceia care, fiind încorporaţi lui Hristos prin botez, sunt constituiţi ca popor al lui Dumnezeu şi de aceea, participând în modul specific lor la funcţia sacerdotală, profetică şi regală a lui Hristos, sunt chemaţi să exercite fiecare misiunea pe care Dumnezeu a încredinţat-o Bisericii spre a o îndeplini în lume, conform condiţiei proprii. Can. 11 – Între toţi credincioşii creştini, tocmai în virtutea renaşterii lor în Hristos, subzistă o adevărată egalitate în demnitate şi activitate; în virtutea acesteia, absolut toţi, fiecare după starea şi funcţia sa, cooperează la edificarea Corpului lui Hristos. Can. 13 – Toţi credincioşii trebuie să-şi consacre propriile energii, fiecare după starea sa, pentru a duce o viaţă sfântă şi, în plus, pentru a promova dezvoltarea Bisericii şi continua ei sfinţire.
Can. 15 – § 1. Credincioşii creştini, conştienţi de propria responsabilitate, sunt obligaţi să-şi însuşească cu ascultare creştină ceea ce Păstorii Bisericii, care îl reprezintă pe Hristos, ca învăţători ai credinţei, proclamă sau stabilesc în calitate de conducători ai Bisericii. § 2. Credincioşii creştini au dreptul integru de a-şi prezenta Păstorilor Bisericii nevoile proprii, mai ales cele spirituale, precum şi propriile doleanţe. § 3. În temeiul ştiinţei, al competenţei şi al prestigiului de care se bucură, aceştia au dreptul, ba chiar obligaţia uneori, de a face cunoscute Păstorilor Bisericii părerea lor despre binele Bisericii şi de a o aduce la cunoştinţa celorlalţi credincioşi creştini, rămânând intactă integritatea credinţei şi a moralei, precum şi respectul faţă de aceiaşi Păstori, şi ţinând seama de binele comun şi de demnitatea persoanelor. (CODEX CANONUM ECCLESIARUM ORIENTALIUM, Titulus I DE CHRISTIFIDELIBUS EORUMQUE OMNIUM IURIBUS ET OBLIGATIONIBUS – traducerea romanească preluată din https://lege5.ro/Gratuit/geytmmbsgm/codul-canoanelor-bisericilor-orientale-din-01102008?d=2017-06-18).
[4] Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor ( http://patriarhia.ro/legea-nr-489-2006-privind-libertatea-religioasa-si-regimul-general-al-cultelor-539.html).
[5] Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române (http://patriarhia.ro/images/documente/statutul_bor.pdf).
[6] http://basilica.ro/hotarari-ale-sfantului-sinod-privind-situatia-episcopiei-husilor/
[7] https://rezistenta.ro/demisia%CB%AE-din-biserica/