„Demisiaˮ din Biserică

0
1888

Motto

„Religia – o frază de dânşii inventată

Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,

Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,

După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,

Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?ˮ

(Mihai Eminescu – „Împărat și proletarˮ, 1 decembrie 1874)

A. Definiția demisiei dintr-un cult religios

Religia„Demisia din Biserică” este dreptul constituțional[1]  al oricărui cetățean român care procedează la eliminarea efectelor juridice ale apartenenței sale la un anumit cult religios prin îndeplinirea acțiunilor prevăzute de legile în vigoare.

Persoana care demisionează dintr-un Cult religios nu se mai recunoaște în doctrina, practicile sau morala propovăduite de acesta, nu mai acceptă autoritatea spirituală, jurisdicția canonică exercitate de Cultul respectiv și nici „supunerea oarbă și ascultarea necondiționată” impuse de ierarhii acestuia.

„Demisia din Biserică” nu reprezintă în mod necesar o publică lepădare de Creștinism ori de Botez, nefiind un act de apostazie sau de ateism.

CopertaIstoria bisericească e plină de astfel de contestații, care, până la urmă, au provocat reformarea și regenerarea respectivei Biserici și a moralei publice, chiar dacă „doctrina” oricărui cult religios asimilează părăsirea respectivei structuri religioase cu delictul de schismă, erezie și apostazie.

„Demisia din Biserică” nu este un act de răzbunare împotriva unui anume cult religios, ci, înainte de toate, reprezintă o reacție a rațiunii sănătoase față de mentalitățile feudale, de lipsa de spirit de sacrificiu și de zel misionar a ierarhiilor bisericești și a preoților care, pentru a realiza câștiguri materiale și a duce o viață imorală, exploatează sentimentul religios și manevrează psihologic masele de credincioși în folosul politicienilor corupți și a mega-criminalității economice.

B. Motivele demisiei dintr-un cult religios

Citat-Nicolae-Steinhardt.fw_„Demisia din Biserică” este un act juridic necesar pentru a pune ordine în statisticile religioase, fiind absolut necesar pentru a contrasta pretențiile unei anumite structuri religioase feudale din România care, susține că ar reprezinta și ar acționa în numele a circa 90% din populație[2], deși încrederea în respectivul cult scade constant în ultimii cinci ani.

Motivele care impun „demisia din Biserică” sunt:

1. – Coerența și stima față de propria persoană[3] ne impun ca atunci când „de fapt”[4] nu mai suntem „ortodocși”, „catolici”, „musulmani”, „evrei”, „protestanți” sau membrii altui cult religios să demisionăm spre a nu mai fi considerați „de drept” membri efectivi ai respectivului cult;

2. – Transmiterea către ierarhiile bisericești a unui semnal clar că nu sunt proprietarii sufletelor noastre și că au devenit călăuze oarbe care ne duc în groapa mizeriei materiale și spirituale în care ne aflăm;

Citate-Abraham-Lincoln3. – Pentru instituirea unei adevărate societăți democratice în care fiecare să își poată revendica cu demnitate propria sa identitate, precum și dreptul ca aceasta să fie respectată și considerată ca atare fără a fi condiționați de familie sau de mediul în care trăim;

4. – Pentru a ieși din anonimatul turmei și a se face cunoscuți, pentru a se organiza în asociații specifice și pentru a milita și apăra drepturile democratice prin propriii reprezentanți în cele trei mari puteri ale Statului: Legislativă, Executivă și Judecătorească

5. – Pentru apărarea grupurilor discriminate și maltratate de unele confesiuni: femei, concubini, divorțați, minorități de tot felul;

Citat-Napoleon-Bonaparte16. – Pentru a elimina orice alte raporturi involuntare cu respectivul cult și spre a evita primirea sau participarea forțată la celebrarea unor taine (maslu, botez, cununie) sau implicarea în rituri religioase nedorite (înmormântarea religioasă sau împărtășirea pe patul morții):

7. – Pentru a nu mai fi considerați de legile civile drept „subiecte” ale autorității spirituale a servitorilor cultelor și pentru a împiedica astfel cultele religioase să primească de la Stat subvenții și avantaje economice necuvenite și pentru a nu mai plăti impozitele și taxele „benevole” care decurg din această „jurisdicție religioasă”.

C. Temeiurile legale ale demisiei dintr-un cult religios 1

Citat-StendhalConstituția României 1. Art. 29 din Constituția României afirmă: „Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor sale”.

2. Legea Cultelor nr. 489/ 2006 prevede trei lucruri esențiale:

a). – Libertatea de a crede sau nu conform art. 1, paragraful 2: „Nimeni nu poate fi împiedicat sau constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrară convingerilor sale.“

b). – Interzicerea discriminării religioase conform art. 1, paragraful 2: „Nimeni nu poate fi supus vreunei discriminări, urmărit sau pus într-o situație de inferioritate pentru credința, apartenenta sau non apartenența sa la o grupare, asociație religioasă sau un cult ori pentru exercitarea, în condițiile prevăzute de lege, a libertății religioase.“

c). – Dreptul de a-și schimba cultul religios conform art. 2, paragraf 1: „Libertatea religioasă cuprinde dreptul oricărei persoane (…) de a-și păstra sau schimba credința religioasă.“

Paulo-Coelho-Miracolele-nu-au-o-explicatie-dar-apar-in-viata-celor-care-cred-in-ele3. Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată de ONU la data de 10 decembrie 1948.

Art. 18 – Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conștiință și religie; acest drept include libertatea de a-și schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu alții, atât în mod public, cât și privat, prin învățătură, practici religioase, cult și îndeplinirea ritualurilor.

4. Convenția Europeană a Drepturilor Omului, semnată la Roma la 04 noiembrie 1950, în vigoare din 03 septembrie 1953.

Art. 9 – Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie.

Citat-Jonathan-Swift1. – Orice persoană are dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă și de religie; acest drept include libertatea de a-și schimba religia sau convingerile, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învățământ, practici și îndeplinirea ritualurilor.

2. – Libertatea de a-și manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru siguranța publică, protecția ordinii, a sănătății, a moralei publice, a drepturilor și a libertăților altora.

D. Procedura demisiei dintr-un cult religios

115263Calitatea de membru al unui cult se dobândește prin actul „botezului” ori al mărturisirii de credință și prin înregistrarea respectivei persoane în Registrul membrilor cultului.

În acest registru se trec generalitățile persoanei botezate precum și ale părinților și nașilor săi dacă respectivul cult admite nașii de botez.

În B.O.R., înregistrarea generalităților persoanei nou botezate se face pe temeiul canoanelor și ale Statutelor ei[5].

Conform legislației civile, Cultele religioase pot prelucra datele personale pe temeiul art. 7 al. 2 al Legii nr. 677/ 2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date[6].

Citat-Honore-de-BalzacMODUS PROCEDENDI[7]

Procedura demisiei dintr-un Cult religios se face tot pe temeiul Legii nr. 677/ 2001.

Părăsirea unui Cult se poate săvârși numai prin act formal, adică printr-o declarație prin care se comunică Conducerii Cultului respectiv decizia definitivă și inapelabilă de a nu mai fi considerați membri ai cultului respectiv. Numai actul formal face ca demisia să devină efectivă și generează efecte juridice. Aceasta declarație se trimite prin poștă, ca scrisoare recomandată cu confirmare de primire adresată Conducerii Cultului, cât și Secretariatului General pentru Cultele Religioase care ar trebui să instituie un Registru Național Public al Persoanelor care au demisionat dintr-un Cult religios.

Autoritatea de Stat nu trebuie să se ascundă în dosul unor recensăminte ale populației, care au loc odată la zece ani, ci să aplice imediat efectele juridice ale părăsirii unui cult prin reducerea subvențiilor acordate acestuia.

imagesConform dispozițiilor legale în vigoare, cuprinse în Legea nr. 677/ 2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date[8], concomitent cu actul demisionării dintr-un Cult se solicită ca datele personale înscrise în registrele respectivului Cult să fie eliminate și sa nu mai fie sub nicio formă folosite, mai ales pentru a obține subvenții de la stat pe baza „numărului mare de adepți”!

În termen de 15 zile de la primirea recomandatei cu confirmare de primire, Conducerea Cultului respectiv este obligată să ia act de aceasta demisie și să procedeze la adnotarea acestei decizii în Registrul de botez sau în Registrul membrilor comunității locale în care a fost înscrisă persoana respectiva și va elibera o dovadă scrisă în acest sens, pe care este obligată să o trimită solicitantului, pe temeiul art. 14, paragraful 1, al. „a” din Legea nr. 677/ 2001.

159470În caz de refuz, solicitantul se poate adresa direct Tribunalului competent, spre a impune respectarea legii și plata eventualelor daune morale ce decurg din acest refuz.

Art. 6 din Legea nr. 677/ 2001 prevede în mod expres ca odată cu încetarea oricăror raporturi între un Cult religios și o persoană privată, fie aceasta cetățean roman sau străin, datele acesteia să fie distruse, adică eliminate din Registrele de Botez și din toate celelalte arhive și bazele de date unde acestea au fost colectate[9], fiind „transformate în date anonime și stocate exclusiv în scopuri statistice, de cercetare istorică sau științifică”.

hqdefaultSă nu uităm că în practica Bisericii Ortodoxe Romane există și așa-zisele „arhive secrete” și „dosare confidențiale”, menționate chiar în Legiuirile Bisericii Ortodoxe Române, precum și „caziere” conform art. 4 din „Regulamentul pentru numirea și transferarea clerului”[10], care și ele trebuie distruse.

Odată eliberată de lanțurile „oblăduirii și ascultării” unui Cult religios, persoana în cauză poate îmbrățișa sau nu un alt cult religios deja existent, poate întemeia un nou cult religios sau poate sa fie atee, în condițiile prevăzute de Legea nr. 489/ 2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, care, la art. 5, paragraful 1, afirmă: „Orice persoană are dreptul să își manifeste credința religioasă în mod colectiv, conform propriilor convingeri şi prevederilor prezentei legi, atât în structuri religioase cu personalitate juridică, cât şi în structuri fără personalitate juridică”.

Cultul din care persoana a demisionat are obligația să comunice periodic, cel puțin anual, numărul celor care au abandonat cultul respectiv.

citate-cuvinte-celebre-nu-trebuie-sa-ti-fie-frica-de-nimic-in-viata-trebuie-doar-sa-intelegi-lumea-inconjuratoare-sistemul-de-exploatare-citat-marie-curie-doctor-romanLegea nr. 677/ 2001 și aplicarea ei față de Biserica ortodoxă Română

Legea nr. 677/ 2001 aplică în România – ca țară membră U.E. – dispozițiile Directivei nr. 95/ 46 C.E., adoptată de Parlamentul European și de Consiliul Uniunii Europene la data de 24 octombrie 1995, referitoare la „Tutelarea persoanelor fizice în ceea ce privește tratarea datelor personale și a liberei circulații a acestor date”, precum și dispozițiile art. 8 ale Convenției Europene asupra Drepturilor Omului (adoptată la Roma la 04 noiembrie 1950) și ale art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (adoptată la Paris la 10 decembrie 1948).

Legea nr. 677/ 2001 prevede ca persoana înscrisă în aceste registre să își dea consimțământul înregistrării și prelucrării datelor sale[11], dar mai ales să se respecte cu strictețe drepturile persoanei vizate în contextul prelucrării datelor cu caracter personal.

00094345_largeDeoarece Biserica Ortodoxa Română practică botezul copiilor, în aceste cazuri datele lor sunt înscrise în „Registrul de botez” în urma declarației nașilor sau a părinților acestora. și în acest caz este prevăzută necesitatea acordării consimțământului acestor persoane botezate și înregistrate pe când nu își puteau exprima în mod valid consimțământul.

Acest consens se exprimă atunci când acestea ajung la vârsta majoratului.

Atât timp cât nu își retrag în mod formal consensul asupra prelucrării datelor lor, Biserica Ortodoxe interpretează că aceștia au dat totuși un consens sau un acord tacit.

Persoanele înscrise în registrele Bisericii Ortodoxe Române au, totuși, anumite drepturi asupra prelucrării datelor lor personale, prevăzute de Legea nr. 677/ 2001.

vlcsnap-2012-08-14-18h16m15s174Aceste „Drepturi” sunt:

a). – dreptul la informare asupra scopului pentru care sunt strânse aceste date[12];

b). – dreptul de a avea acces la aceste date[13];

c). – Dreptul de intervenție asupra datelor personale[14];

d). – Dreptul de a se opune[15] prelucrării[16] datelor sale personale și a transferării acestora către terți;

e). – Dreptul de a nu fi supus unei decizii individuale pe baza datelor personale prelucrate[17];

f). – Dreptul de a se adresa justiției[18] spre a cere repararea daunelor suferite prin prelucrarea ilegală a datelor sale personale. Pe temeiul registrelor de botez și al recensămintelor populației, Biserica Ortodoxă Română susține că este majoritară, incluzîndu-i în sine pe toți cei botezați de copii în credința ortodoxă fără verifica dacă de fapt toți aceștia mai sunt practicanți, dacă mai sunt sau nu membrii efectivi ai săi ori dacă se mai recunosc sau nu în practicile și moralitatea ei.

sddefaultLa rândul său, Statul o subvenționează, pe temeiul „numărului de credincioși”[19], fără a controla efectiv care este ponderea reală a acestei „reprezentativități”; recensămintele invocate de Stat nu corespund realității, deoarece exactitatea datelor declarate la capitolul religie sunt alterate de un conținut voit echivoc[20] și incomplet al întrebărilor cuprinse în chestionarul acestui recensământ.

În lumina scandalurilor de moralitate, a goanei după bani, a silniciilor care se petrec în această confesiune este imperios necesar ca societatea civilă să reacționeze viguros împotriva acestei instituții dar și a cârdășiei complice dintre Biserică și Stat și să redimensioneze drastic rolul și impactul Bisericii Ortodoxe Române în societatea românească contemporană.

14572894_1165261500179415_4347177603104328499_nOdată eliberată de servitutea „Oblăduirii și ASCULTĂRII totale și necondiționate”, persoana în cauză poate îmbrățișa sau nu un alt cult religios deja existent, poate întemeia un nou cult religios sau poate sa fie atee, în condițiile prevăzute de Legea nr. 489/ 2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, care la art. 5, paragraful 1 afirmă: „Orice persoană are dreptul să își manifeste credința religioasă în mod colectiv, conform propriilor convingeri şi prevederilor prezentei legi atât în structuri religioase cu personalitate juridică, cât şi în structuri fără personalitate juridică”.

După ce o persoană a demisionat din Biserica Ortodoxă Română, această instituție este obligată să accepte alegerea liberă a persoanei în cauză și nu are în niciun fel dreptul să o critice, să-i facă publicitate sau să emită acte disciplinare la adresa persoanei demisionate, făcând un abuz de autoritate spirituală împotriva acesteia, și nici nu are dreptul să facă presiuni morale sau fizice prin terțe persoane spre a o constrânge să revină în cadrul cultului respectiv.

Persoana demisionată are dreptul legal de a fi uitată și lăsată în pace.


[1] Constituția României (varianta octombrie 2003): Art. 29 (1) – Libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrîns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor sale. (…) Cultele religioase sunt autonome față de stat și se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenței religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile și în orfelinate.

[2] Scade încrederea în Biserică. La întrebarea „Dumneavoastră aveți sau nu încredere în următoarele instituții?“ au răspuns DA pentru: Pompieri – 94%, Armată – 89%, Biserică – 70% , DNA – 49%, SRI – 48%, SIE – 47%, Guvern – 40%, Parlament – 37%, ONG-uri – 35%. Topul încrederii în instituții nu a suferit schimbări importante, după declanșarea evenimentelor legate de schimbările în Justiție. DNA nu este afectată de disputele din spațiul public, ocupând în continuare poziția a patra în topul încrederii, după Pompieri, Armată și Biserică și la mare distanță de Parlament, care se bucură doar de 37% aprecieri pozitive. Sondajul a fost realizat de AVANGARDE, la comanda DC News, în perioada 6-8 februarie 2017, prin metoda CATI – interviuri telefonice asistate de calculator. (articol apărut la 11 feb. 2017: https://www.dcnews.ro/sondaj-proteste-avangarde-increderea-in-institu-iile-statului_532358.html).

[3] Iată două calități absente la 90% din populația românească, îndobitocită de propagandă.

[4] „De facto“ et „de jure“ sont des expressions latines. „De facto“ signifie „en fait“ ou „de fait“. Le sens de ces locutions s’oppose à celui de „de jure“ ou à celui de „ipso jure“ qui signifient „en droit“ ou „de droit“ ou encore „de plein droit“ (https://www.dictionnaire-juridique.com/definition/de-facto-de-jure.php). Conform DEX, aceste expresii înseamnă: DE JÚRE (loc. adv.) – Formulă care invocă latura juridică, legală a unei situații, traducându-se „de drept”, „potrivit legii”. [Pron. -iu-., var. de iure./ <lat. de jure – de drept]. DE FACTO (loc. adv.) – Formulă folosită pentru a recunoaște un fapt prin însăși existența acestuia; în fapt. – Loc. lat. (https://dexonline.ro/definitie/de%20facto).

[5] Conform Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Romane, Art. 50, litera „i”, care afirmă: „Ține la zi evidența botezaților, cununaților și decedaților din parohie în registrele speciale (mitricale) și emite certificate de botez și de cununie”.

[6] Legea nr. 677/ 2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. Art. 7, (1) – Prelucrarea datelor cu caracter personal legate de originea rasială sau etnică, de convingerile politice, religioase, filosofice sau de natură similară, de apartenența sindicală, precum și a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate sau viața sexuală este interzisă. (2) – Prevederile alin. (1) nu se aplică în următoarele cazuri: a) când persoana vizată și-a dat în mod expres consimțământul pentru o astfel de prelucrare; d) când prelucrarea este efectuată în cadrul activităților sale legitime de către o fundație, asociație sau de către orice altă organizație cu scop nelucrativ și cu specific politic, filosofic, religios ori sindical, cu condiția ca persoana vizată să fie membră a acestei organizații sau să întrețină cu aceasta, în mod regulat, relații care privesc specificul activității organizației și ca datele să nu fie dezvăluite unor terți fără consimtamântul persoanei vizate;

[7] Modus procedendi – procedura urmată pentru a face ceva.

[8] Vezi nota 6.

[9] Legea nr. 677/ 2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. Art. 6, (1) – La încheierea operațiunilor de prelucrare, dacă persoana vizată nu și-a dat în mod expres și neechivoc consimțământul pentru o altă destinație sau pentru o prelucrare ulterioară, datele cu caracter personal vor fi: a) distruse; b) transferate unui alt operator, cu condiția ca operatorul inițial să garanteze faptul că prelucrările ulterioare au scopuri similare celor în care s-a făcut prelucrarea inițială; c) transformate în date anonime și stocate exclusiv în scopuri statistice, de cercetare istorică sau științifică.

[10] Regulamentul pentru numirea și transferarea clerului, Art. 4, – „Secretarul Sinodului Mitropolitan va cere confidențial referințe de la Rectorul și duhovnicul Institutelor Teologice unde și-a făcut studiile, cum și de la preotul paroh și Protopopul plășii despre purtarea candidatului și părerea lor despre chemarea lui la preoție. Se pot cere referințe și de la profesorii Institutelor Teologice și de la părintii consilieri administrativi ai Eparhiei de unde este candidatul. Toate aceste aceste constituiesc «DOSARUL CONFIDENTIAL» pentru examen.”

[11] Legea nr. 677/ 2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. Art. 5, (1) – Orice prelucrare de date cu caracter personal, cu excepția prelucrărilor care vizează date din categoriile menționate la art. 7 al. (1), art. 8 și 10, poate fi efectuată numai dacă persoana vizată și-a dat consimțământul în mod expres și neechivoc pentru acea prelucrare.

[12] Legea nr. 677/ 2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. Art. 12, (1) – în cazul în care datele cu caracter personal sunt obținute direct de la persoana vizată, operatorul este obligat să furnizeze persoanei vizate cel puțin următoarele informații, cu excepția cazului în care această persoană posedă deja informațiile respective: a) identitatea operatorului și a reprezentantului acestuia, dacă este cazul; b) scopul în care se face prelucrarea datelor; c) informații suplimentare, precum: destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor; dacă furnizarea tuturor datelor cerute este obligatorie și consecințele refuzului de a le furniza; existența drepturilor prevăzute de prezenta lege pentru persoana vizată, în special a dreptului de acces, de intervenție asupra datelor și de opoziție, precum și condițiile în care pot fi exercitate; d) orice alte informații a căror furnizare este impusă prin dispoziție a autorității de supraveghere, ținând seama de specificul prelucrării.

[13] Legea nr. 677/ 2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. Art. 13, (1) – Orice persoana vizată are dreptul de a obține de la operator, la cerere și în mod gratuit pentru o solicitare pe an, confirmarea faptului că datele care o privesc sunt sau nu sunt prelucrate de acesta. Operatorul este obligat, în situația în care prelucrează date cu caracter personal care privesc solicitantul, să comunice acestuia, împreună cu confirmarea, cel puțin următoarele: a) informații referitoare la scopurile prelucrării, categoriile de date avute în vedere și destinatarii sau categoriile de destinatari cărora le sunt dezvăluite datele; b) comunicarea într-o forma inteligibilă a datelor care fac obiectul prelucrării, precum și a oricărei informații disponibile cu privire la originea datelor; c) informații asupra principiilor de funcționare a mecanismului prin care se efectuează orice prelucrare automată a datelor care vizează persoana respectiva; d) informații privind existenta dreptului de intervenție asupra datelor și a dreptului de opoziție, precum și condițiile în care pot fi exercitate; e) informații asupra posibilității de a consulta registrul de evidență a prelucrărilor de date cu caracter personal, prevăzut la art. 24, de a înainta plângere către autoritatea de supraveghere, precum și de a se adresa instanței pentru atacarea deciziilor operatorului, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi. (2) Persoana vizată poate solicita de la operator informațiile prevăzute la al. (1), printr-o cerere întocmită în formă scrisă, datată și semnată. În cerere, solicitantul poate arăta dacă dorește ca informațiile să îi fie comunicate la o anumită adresă, care poate fi și de poștă electronică, sau printr-un serviciu de corespondență care să asigure că predarea i se va face numai personal. (3) Operatorul este obligat să comunice informațiile solicitate, în termen de 15 zile de la data primirii cererii, cu respectarea eventualei opțiuni a solicitantului exprimate potrivit al. (2).

[14] Legea nr. 677/ 2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. Art. 14, (1) – Orice persoană vizată are dreptul de a obține de la operator, la cerere și în mod gratuit: a) după caz, rectificarea, actualizarea, blocarea sau ștergerea datelor a căror prelucrare nu este conformă prezentei legi, în special a datelor incomplete sau inexacte; b) după caz, transformarea în date anonime a datelor a căror prelucrare nu este conformă prezentei legi; c) notificarea către terții cărora le-au fost dezvăluite datele a oricărei operațiuni efectuate conform lit. a) sau b), dacă aceasta notificare nu se dovedește imposibilă sau nu presupune un efort disproporționat față de interesul legitim care ar putea fi lezat. (2) Pentru exercitarea dreptului prevăzut la al. (1) persoana vizată va înainta operatorului o cerere întocmită în forma scrisă, datată și semnată. În cerere, solicitantul poate arăta dacă dorește ca informațiile să îi fie comunicate la o anumită adresă, care poate fi și de poșta electronică, sau printr-un serviciu de corespondență care să asigure că predarea i se va face numai personal. (3) Operatorul este obligat să comunice măsurile luate în temeiul al. (1), precum și, dacă este cazul, numele terțului căruia i-au fost dezvăluite datele cu caracter personal referitoare la persoana vizată, în termen de 15 zile de la data primirii cererii, cu respectarea eventualei opțiuni a solicitantului exprimate potrivit al. (2).

[15] Legea nr. 677/ 2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. Art. 15, (1) – Persoana vizată are dreptul de a se opune în orice moment, din motive întemeiate și legitime legate de situația sa particulară, ca date care o vizează să facă obiectul unei prelucrări, cu excepția cazurilor în care exista dispoziții legale contrare. În caz de opoziție justificată,  prelucrarea nu mai poate viza datele în cauză. (2) Persoana vizată are dreptul de a se opune în orice moment, în mod gratuit și fără nicio justificare, ca datele care o vizează să fie prelucrate în scop de marketing direct, în numele operatorului sau al unui terț, sau să fie dezvăluite unor terți într-un asemenea scop. (3) în vederea exercitării drepturilor prevăzute la al. (1) și (2), persoana vizată va înainta operatorului o cerere întocmită în formă scrisă, datată și semnată. În cerere, solicitantul poate arăta dacă dorește ca informațiile să îi fie comunicate la o anumita adresă, care poate fi și de poșta electronică, sau printr-un serviciu de corespondență care să asigure ca predarea i se va face numai personal. (4) Operatorul este obligat să comunice persoanei vizate măsurile luate în temeiul al. (1) sau (2), precum și, dacă este cazul, numele terțului căruia i-au fost dezvăluite datele cu caracter personal referitoare la persoana vizată, în termen de 15 zile de la data primirii cererii, cu respectarea eventualei opțiuni a solicitantului exprimate potrivit al. (3).

[16] Legea nr. 677/ 2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. Art. 3. – În înțelesul prezentei legi, următorii termeni se definesc după cum urmează: a) date cu caracter personal – orice informații referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă; o persoană identificabilă este acea persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în mod particular prin referire la un număr de identificare ori la unul sau la mai mulți factori specifici identității sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale; b) prelucrarea datelor cu caracter personal – orice operațiune sau set de operațiuni care se efectuează asupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea către terți prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod, alăturarea ori combinarea, blocarea, ștergerea sau distrugerea; c) stocarea – păstrarea pe orice fel de suport a datelor cu caracter personal culese; d) sistem de evidență a datelor cu caracter personal – orice structură organizată de date cu caracter personal, accesibilă potrivit unor criterii determinate, indiferent dacă această structură este organizată în mod centralizat ori descentralizat sau este repartizată după criterii funcționale ori geografice; e) operator – orice persoană fizica sau juridică, de drept privat ori de drept public, inclusiv autoritățile publice, instituțiile și structurile teritoriale ale acestora, care stabilește scopul și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal; dacă scopul și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal sunt determinate printr-un act normativ sau în baza unui act normativ, operator este persoana fizică sau juridică, de drept public ori de drept privat, care este desemnată ca operator prin acel act normativ sau în baza acelui act normativ; f) persoana împuternicită de către operator – o persoană fizică sau juridică, de drept privat ori de drept public, inclusiv autoritățile publice, instituțiile și structurile teritoriale ale acestora, care prelucrează date cu caracter personal pe seama operatorului; g) terț – orice persoană fizică sau juridică, de drept privat ori de drept public, inclusiv autoritățile publice, instituțiile și structurile teritoriale ale acestora, alta decât persoana vizată, operatorul ori persoana împuternicită sau persoanele care, sub autoritatea directă a operatorului sau a persoanei împuternicite, sunt autorizate să prelucreze date; h) destinatar – orice persoană fizică sau juridică, de drept privat ori de drept public, inclusiv autoritățile publice, instituțiile și structurile teritoriale ale acestora, căreia îi sunt dezvăluite date, indiferent dacă este sau nu terț; autoritățile publice cărora li se comunică date în cadrul unei competențe speciale de anchetă nu vor fi considerate destinatari; i) date anonime – date care, datorită originii sau modalității specifice de prelucrare, nu pot fi asociate cu o persoană identificată sau identificabilă.

[17] Legea nr. 677/ 2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. Art. 17, (1) – Orice persoană are dreptul de a cere și de a obține: a) retragerea sau anularea oricărei decizii care produce efecte juridice în privința sa, adoptată exclusiv pe baza unei prelucrări de date cu caracter personal, efectuată prin mijloace automate, destinată să evalueze unele aspecte ale personalității sale, precum competența profesională, credibilitatea, comportamentul sau ori alte asemenea aspecte; b) reevaluarea oricărei alte decizii luate în privința sa, care o afectează în mod semnificativ, dacă decizia a fost adoptată exclusiv pe baza unei prelucrări de date care întrunește condițiile prevăzute la lit. a).

[18] Art. 18, (1) – Fără a se aduce atingere posibilității de a se adresa cu plângere autorității de supraveghere, persoanele vizate au dreptul de a se adresa justiției pentru apărarea oricăror drepturi garantate de prezenta lege, care le-au fost încălcate. (2) Orice persoană care a suferit un prejudiciu în urma unei prelucrări de date cu caracter personal, efectuată ilegal, se poate adresa instanței competente pentru repararea acestuia. (3) Instanța competentă este cea în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul. Cererea de chemare în judecată este scutită de taxa de timbru.

[19] Legea nr. 489/ 2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 11/ 08.01.2007): Art. 10, (3) – Statul promovează sprijinul acordat de cetățeni cultelor prin deduceri din impozitul pe venit şi încurajează sponsorizările către culte, în condițiile legii. (4) – Statul sprijină, la cerere, prin contribuții, în raport cu numărul credincioșilor cetățeni români şi cu nevoile reale de subzistență şi activitate, salarizarea personalului clerical şi neclerical aparţinând cultelor recunoscute. Statul sprijină cu contribuții în cuantum mai mare salarizarea personalului de cult al unităților de cult cu venituri reduse, în condițiile stabilite prin lege. (5) – Nimeni nu poate fi constrîns prin acte administrative sau prin alte metode să contribuie la cheltuielile unui cult religios. (6) – Cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile privind funcționarea unităților de cult, pentru reparații şi construcții noi, în raport cu numărul credincioșilor, conform ultimului recensămînt, şi cu nevoile reale. (7) – Statul sprijină activitatea cultelor recunoscute şi în calitate de furnizori de servicii sociale.

[20] Recensământul 2011, Formular P, întrebarea 25: „Cărei religii consideră persoana că aparține?”. Cei care declară religia ortodoxă sunt din start considerați că aparțin Bisericii Ortodoxe Române, deși în realitate – conform art. 51 din Legea cultelor 489/ 2006, numai sub termenul de religie „ortodoxă” se ascund trei culte: Biserica Ortodoxă Română, Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timișoara, Biserica Creștină Rusă de rit vechi din România, precum și Biserica Ortodoxă de Stil vechi cu sediul la Slătioara, tratată drept o Asociație Religioasă.

 

Comentează pe Facebook

Articolul precedentRugăciune de iertare a păcatelor grave comise de unii ierarhi și preoți români
Articolul următorAnamaria Ciobotaru – primele zile de școală, primele fărădelegi
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.