În ziua de 26 martie 1936, nava de pasageri „Dacia“ (pavilion: România, IMO: 5602843, armator: S.M.R., indicativ: YQSD, comandant: căpitan Maximilian Hrubes, secund: Alexandru Filipan, şef echipaj: Dumitru Romano, 3.147 trb., construită în anul 1907) s-a pus pe uscat la circa 850 metri de ţărm, pe un fund de 4,50 m de calcar, în dreptul promontoriului de la Agigea, şi la 1.300 m de Institutul Zoologic, pe direcţia Nord-Vest – Sud-Est.
Nava revenea de la Istanbul, unde fusese andocată pentru reparaţii.
Potrivit „raportului Direcţiunei Navigaţiei Maritime Române (S.M.R.) No. 4709 din 4 aprilie 1936, împreună cu o copie de pe raportul de anchetă şi anexe“[1], înaintate către Inspectoratul General al Administraţiei Comerciale a Porturilor şi a Căilor de Comunicaţie pe Apă (nr. 6355/ 22 aprilie 1936) a reieşit „complecta incapacitate a comandantului Hrubes Maximilian“.
De asemenea, „din ambele anchete reese că comandantul Hrubes Maximilian s’a făcut vinovat de o complectă dezinteresare cu privire la situaţia şi mersul vasului.
Prin ancheta făcută de Dl. Comandor Popescu Ştefan, Comandantul Portului Constanţa, se constată că tot timpul vasul a navigat pe un drum greşit, cu mult înăuntru faţă de drumul pe care trebuia să-l urmeze şi, din această cauză, atunci când a trebuit să navige prin ceaţă şi în apropiere de coastă, vasul a eşuat.
(…) Ofiţerii care au făcut de cart dela Caliacra spre Constanţa nu şi-au dat seama de aceste perturbaţiuni magneticve sau nu au observat că devierea vasului se datoreşte lor, iar comandantul Hrubes s’a dezinteresat complect, neîntrebând pe nimeni nimic.
Aceasta ar fi o primă cauză care a contribuit la ieşirea vasului dela drum, iar a doua cauză ca vasul să eşueze ar fi următoarea:
Din cercetările D-lui Comandor Popescu – şi în această privinţă Inspectoratul General este perfect de acord – se presupune că traversele la farul Mangalia şi Tuzla, când vasul se afla în ceaţă, au fost estimate greşit, deoarece ofiţerul de cart Nichifor Jean Alfred atribuia vasului o viteză mai mare decât aceea pe care o avea în realitate. (…) Din cauza acestei exagerări de viteză, drumul a fost schimbat mai înainte şi astfel s’a produs accidentul.
(…) Toate cele raportate Dvs. mai sus, constituiesc doar simple ipoteze, neputându-se şti nimic precis, deoarece vasul, aflându-se în vederea coastei, ofiţerii de cart s’au mărginit doar să estimeze punctele unde se găsea vasul, fără însă ca aceste puncte să fie trecute pe hartă.
(…) Prin eşuarea vaporului «Dacia», reese sigur, însă, următoarele:
- – În tot timpul navigaţiei, Comandantul Hrubes s’a dezinteresat complect, nu a întrebat pe nimeni nimic, s’a suit pe comandă, s’a uitat cu binoclu la coastă, nu a făcut nici-o observaţie, nu a întrebat unde se găseşte vasul, iar faţă de acest mod de a proceda, Comandantul Hrubes declară că aştepta ca ofiţerii să-i raporteze dacă este ceva anormal.
Nu cercetează Jurnalul de bord, nu ia în primire cartul dela ofiţerul Drocan Ilie şi lasă ca acest cart să fie luat de ofiţerul provizoriu Nichifor Jean Alfred, care nu avea dreptul de a face singur acest cart.
A intrat în ceaţă, nu reduce viteza, nu face nici-o sondă, iar deabia după jumătate de oră dela intrarea în ceaţă ia primul relevment cu radiofarul Constanţa.
- – Nepăsarea de care Comandantul Hrubes a dat dovadă este cu atât mai condamnabilă, întrucât, în calitate de marinar vechi, trebuia să-şi dea seama de consecinţele acelor perturbaţiuni magnetice.
Numitul Comandant era obligat să vină şi să stea tot timpul pe comandă, imediat ce vasul a ajuns în regiunea Caliacra. În aceste împrejurări era dator să supravegheze încontinuu poziţia vasului, făcând personal punctul cât mai des posibil.
Comandantul Hrubes nu numai că nu a procedat astfel, dar, din declaraţia dată de ofiţerul Drocan Ilie cu ocazia anchetei făcută de Dl. Comandor Popescu, se constată că a venit pe comandă după trecerea de Mangalia.
- – O împrejurare foarte semnificativă o constituie faptul că, la ancheta Direcţiunei S.M.R., Comandantul Hrubes îşi însuşeşte toate faptele făcute de ofiţerii de cart, pentru ca la ancheta D-lui Comandor Popescu Ştefan să nu mai recunoască nimic, aruncând toată răspunderea asupra ofiţerilor şi în special asupra radiotelegrafistului Dumitru N. Ioan, care nu i-a dat în mod lămurit relevmentul cu radiofarul Constanţa.
Acest fel de a proceda este cât se poate de condamnabil şi nu cadrează cu demnitatea pe care trebuie să o aibă un Comandant de lungă cursă.
De altfel, Comandantul Hrubes, comportându-se astfel, uită complect dispoziţiunile prevăzute în Regulamentul Serviciului de bord şi în special art. 29, care precizează că Comandantul este răspunzător de buna conducere şi siguranţa bastimentului ce comandă şi că această responsabilitate nu este micşorată prin împărţirea atribuţiunilor fiecărei persoane din serviciul bordului.
Din anchetele făcute se constată că Comandantul Hrubes poartă întreaga răspundere şi că încercarea D-sale de a se apăra, aruncând vina asupra celorlalţi, este nesusţinută.
Pentru aceste motive, vă rugăm să binevoiţi a aproba ca acest Comandant să fie suspendat pe timp de doi ani, retrăgându-i-se brevetul, urmând ca, după trecerea acestui timp, să dea un nou examen“.
Inspector General, Şeful Serviciului,
Comandor-adjutant N. Păiş, /ss/ indescifrabil Cpt. Dumitrescu, /ss/ indescifrabil
Conform procesului verbal[2] nr. 28 din 9 iulie 1936 al Comitetului de Direcţiune al Administraţiei Comerciale a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice şi al Comunicaţiilor s-a decis:
„(…) faţă de concluziile nouii anchete, făcută de astădată de Inspectoratul General al Navigaţiunei şi Porturilor, concluziuni, de asemenea, foarte defavorabile Comandantului M. Hrubes, a căzut de acord a se aplica următoarea pedeapsă numitului Comandant:
Domnul M. Hrubes nu va mai putea lua comanda vre-unui vas S.M.R., însă va putea fi întrebuinţat acolo unde nevoia se va resimţi, la alte servicii, la uscat, conform însărcinărilor pe cari Direcţiunea Navigaţiunei Maritime Române i le va da.
Germani, I. Jianu, C-dor I. Blebea
Director General, I. Vardala
Nava „Dacia“ a fost dezeşuată de „Regele Carol I“ (pavilion: România, IMO: 5601171, comandant: locotenent Marcu D. Marcu, 2.369 trb., construit în anul 1898), după ce remorcherele portului Constanţa („Tomis“ şi „Ing. G. Cazimir“) încercaseră în zadar punerea ei în stare de navigaţie.
Potrivit ziarului local „Dobrogea Jună“[3] din 28 martie 1936, „vasul «Dacia», al S.M.R. a eşuat pe un banc de nisip în faţa Agigei, aproape de locul unde, acum doi ani a eşuat tancul italian «Santoni». După o muncă de o zi, vasul a fost salvat de vaporul «Regele Carol» şi de remorcherele «Tomis» şi «Legionar Cazimir» ale S.P.M. Salvatorul «King Lear» ceruse pentru această operaţie suma de şease milioane lei. «Dacia» va pleca în ziua de 2 Aprilie din nou la «Stenia», pentru reparaţia elicelor cari s’au rupt cu acest prilej“.
[1] Serviciul Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale, fond: Căpitănia Portului Constanţa, dosar: 93/ 1961, filele: 51 – 55. [2] Serviciul Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale, fond: Căpitănia Portului Constanţa, dosar: 93/ 1961, filele: 62, 63. [3] „Dobrogea Jună“, Anul XXXII, nr. 72-73, Sâmbătă, 28 Martie 1936, pag. 2.