La data de 12 mai 1944, cargoul „Danubius“[1], ex-„Portimao“[2] (pavilion: România, IMO: 5601341, comandant: Ion Gh. Popescu, armator: Matteo Löwensohn, Trieste – Italia, 1.489 trb., construit în anul 1899) s-a scufundat în rada portului Chersonez, în urma unui puternic bombardament al aviaţiei sovietice.
Cargoul făcea parte din convoiul „Profetul“, format din navele „Helga“, ex-„Nyhavn“ (pavilion: Germania, IMO: 5604749, 1.626 trb., construită în anul 1919), „Tissa“ (pavilion: Germania), escortate de canoniera „Locotenent-comandor Eugen Stihi“ (pavilion: România, IMO: 6105395, 315 trb., construită în anul 1916), cu destinaţia Sevastopol.
Atacurile aeriene inamice s-au declanşat în dimineaţa zilei de 12 mai şi s-au succedat la intervale de 5 – 10 minute, în formaţii de câte 10 – 15 aparate, cu precădere avioane de asalt, în picaj, alternând cu bombardiere (tip Il-2) şi avioane torpiloare.
„Danubius“ a fost lovit în plin şi, după împrăştierea fumului produs de explozia înspăimântătoare, nu s-a mai văzut nimic pe suprafaţa apei, nava fiind efectiv pulverizată de explozia celor 40 de tone de muniţie (mine antitanc şi de infanterie) ce o transporta la bord.
Niciunul dintre oamenii echipajului şi din trupele aflate la bord nu s-a putut salva.
Tragedia s-a petrecut în timpul operaţiunii de retragere a trupelor româno-germane din Crimeea, desfăşurată sub numele de cod Operaţiunea „60.000“.
[1] Nume primit în anul 1938.
[2] Pavilion: Germania; a mai purtat numele „Lotte Reith“ (1917) şi „Basarabia“ (1932).