La data de 18 martie 1867, nava de război fluvială „Ştefan cel Mare“ (pavilion: România, armator: N.F.R., port de înregistrare: Galaţi, comandant: căpitan Ion Caralea, secund: Spirea Petrescu, 352 to., corp din oţel, punte din lemn, lungime: 58,00 m, lăţime: 9,80 m, pescaj: 1,20 m, propulsie mixtă: vele şi zbaturi, maşină cu triplă expansiune, viteza: 14,8 Km/ h, combustibil: păcură, capacitatea depozitului de combustibil: 60 to., consum: 600 kg/ h; armament: iniţial, nava a fost dotată cu câte două falconete turnate la Piemont, care armaseră, cu 20 ani înainte, goeleta „Emma“, constructor: 1865, „Mayer“, Linz) a fost abordată de vasul „Széchenyi“ (pavilion: Austria, armator: D.D.S.G.[1]), scufundându-se la circa 9 km aval de Cernavodă, în dreptul localităţii Seimeni.
Nu au fost înregistrate victime, dar a fost pierdută muniţia de la bordul navei.
Nava românească fusese comandată în anul 1865, la Şantierul Naval „Mayer“ din Linz, şi intrase în ţară la 17 martie 1867, fiind în drum spre Giurgiu, unde urma să aibă loc ceremonialul intrării în serviciul Flotilei.
Comisia de anchetă constituită pentru stabilirea cauzelor şi împrejurărilor producerii acestui accident a concluzionat că vinovat a fost căpitanul Ion Caralea, care a efectuat o manevră greşită (pentru eroarea sa, căpitanul a fost scos din rândurile cadrelor Marinei).
În această situaţie, guvernul român a fost obligat să achite cheltuielile de reparaţii ale ambelor nave. În baza unui credit extraordinar în valoare de 239.444 lei, votat de Cameră prin Legea din 30 martie 1868, nava românească a fost ranfluată şi transportată la Turnu Severin, pentru a fi reparată provizoriu. Aici, după demontarea maşinii, a fost ridicată pe cala de reparaţii a şantierului naval şi adusă în stare de navigaţie, după care a fost trimisă la Pesta, în atelierele societăţii D.D.S.G., pentru schimbarea tablelor rupte.
Nava a fost casată şi dezmembrată în anul 1922.
[1] Donau Dampfschifahrts Suddeutsche Geselschaft.