În anul 1966, în Șantierul Naval Turnu Severin, a fost construit cargoul „Turnu Severin“ (pavilion: România, IMO: 6621715, 1.757 tdw., 1.283 trb., 632 trn., lungime: 70,50 m, lăţime: 10,75 m, înălțime: 5,60 m, pescaj: 4,90 m, propulsie: motor „Diesel“ tip 6-KVD-43, Rostock, principiu de funcţionare: diesel, 4 timpi, 6 cilindri, puterea mașinii: 1.200 c.p., viteza: 11 Nd., combustibil: motorină, consum: 230 kg/ h, capacitatea depozitului de combustibil: 72,1 to.).
La data de 11 ianuarie 1977, cargoul „Turnu Severin“ (pavilion: România, IMO: 6621715, indicativ: YQBM, comandant: Emil Potrocea, echipaj: 18 membri, 1.757 tdw., construit în anul 1966), încărcat cu cărămidă refractară din portul Kimassi (Grecia), pentru Combinatul Siderurgic Galaţi, s-a scufundat în Strâmtoarea Dardanele, la Sud de Chanak, zona Havuzlar, în urma coliziunii cu cargoul „Admiral Smajeviç“[1] (pavilion: Iugoslavia, IMO: 6413780, 12.787 tdw., 8.569 trb., lungime: 154,10 m, lăţime: 19,60 m, echipaj: 30 membri, pasageri: 4 femei și 2 copii, constructor: ianuarie 1965, „Brodosplit“, Split – R.S.F. Iugoslavia).
Au fost înregistraţi 14 morţi şi 3 răniţi.
Au decedat: Emil Potrocea – comandant (n. 3 iunie 1935), Ion N. Dorneanu – of. I maritim (n. 09.09.1939), Adrian V. Silea – of. electrician (n. 03.01.1953), Vasile P. Filat – ofiţer maritim III, Radu Gr. Rădulescu – ofiţer II RTG, Chemal H. Maxud – şef-mecanic (n. 14.07.1948), Victor V. Stănculescu – of. mecanic II (n. 24.09.1946), Gheorghe S. Apalaghiei – ofiţer mecanic III, Gheorghe D. Ciurea – motorist stagiar (n. 25.07.1941), Decebal Alexandru – marinar stagiar, 25 ani, Nicu N. Dan – şef-echipaj (n. 01.12.1938), Erol I. Curtgeafar – timonier (n. 16.09.1943), Petre Gh. Boruz – motorist (n. 01.02.1933), Musin A. Geamil – ospătar.
Supravieţuitori: Gheorghe T. Dumitru, 37 ani – motorist, Alexandru Dobrescu, 33 ani – bucătar, Emilian Vâlcu, 37 ani – timonier, Victor Vărgălui, 25 – timonier.
Cei patru marinari români au fost salvaţi de caicul „Buiuk Elmekoi“ la Sevanlidere și transportați la Spitalul de Stat din Çanakkale.
Corneliu Mihăilă, specialist în litigii şi asigurări maritime[2]: „Soluţionarea litigiului s-a efectuat prin Arbitraj Londra, care a stabilit gradul de vinovăţie de 50% în sarcina fiecăreia dintre cele două nave.
Urmare a hotărârii instanţei, familiile celor decedaţi au primit din partea asiguratorilor navei „Admiral Smajeviç“ suma totală netă de 328.044 USD, iar cei patru supravieţuitori suma de 6.285 USD“.
♦ ♦ ♦
Sursa: Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu, „Amintiri despre o flotă pierdută”, vol. 2, „Voiaje neterminate”, 2011, Editura: „Telegraf Advertising”.
[1] A fost tăiat la Zhoushan, în martie 1994.
[2] Relatare făcută autorilor acestei cărţi la data de 10 aprilie 2010.