Warning: Constant DISALLOW_FILE_EDIT already defined in /home3/rezistenta/public_html/wp-config.php on line 206 Cargoul „Felix“ – capturat de rebeli beți și drogați. Calvarul marinarilor români – Rezistenta
Atacatorii, patru negri înarmaţi până în dinţi, care se aflau într-o şalupă, s-au apropiat în viteză şi au deschis focul asupra navei româneşti, nevoită să-şi oprească motoarele.
Trei dintre piraţi, care păreau drogaţi, extrem de agresivi, s-au urcat la bord şi au adunat echipajul pe punte, trăgând rafale de arme automate deasupra capetelor marinarilor români, obligându-i să îndrepte nava spre portul Greenville, care era abandonat, dar controlat de rebeli.
Aici, timp de 15 zile, echipajul a trăit clipe de groază, fiind mereu sub ameninţarea armelor.
Unul dintre marinarii români, Cristi M., supravieţuitor al acelui infern, a rememorat la sosirea în ţară:
„S-au apropiat în viteză și, înainte să spună ceva, au deschis focul asupra noastră. Am oprit imediat motoarele. Trei dintre pirați s-au urcat la bord. Abia atunci am văzut că erau drogați, cu ochii injectați și extrem de agresivi.
Ne-au scos pe toți pe puntea principală și ne-au terorizat, trăgând rafale de pistol automat deasupra capetelor noastre. Sub amenințarea armelor am dus vaporul până într-un port abandonat, Greenville, controlat de rebeli. Acolo, terorizați și înspăimântați, am stat timp de 15 zile.
Până și copiii de 7 – 8 ani aveau în mâini câte un AKM[2]sau o altă armă. Au venit să ne vadă fel de fel de așa-ziși generali și colonei de-ai rebelilor. Nimeni nu ne spunea, însă, ce au de gând cu noi. Mai toți cei cu care am dat ochii erau nemâncați și foarte drogați.
Între timp, negrii ne-au jefuit de toate bunurile pe care le aveam la bord. Alimentele au fost prada care i-a interesat cel mai mult.
După 15 zile de teroare, liberienii ne-au eliberat, nu înainte să ne oblige să le dăm în scris că toate bunurile furate de ei au fost, de fapt, lăsate de noi ca suveniruri, vezi Doamne, pentru bună găzduire.
Am plecat grăbiți din portul fantomă și nu am lăsat-o mai ușor decât după vreo o sută de mile. Pescadoarele românești aflate în zona Mauritaniei ne-au interceptat după patru- cinci zile și ne-au ajutat cu alimente din rezervele lor.”
La data de 14 iunie 1992, cargoul a eșuat la ieşirea din portul Mogadiscio (Somalia).
Iată ce povestește unul dintre supraviețuitori:
„Vasul transporta cereale, trimise de ONU, din Djibouti pina in Somalia. Portul somalez Mogadiscio era cuprins, la fel ca întreaga țară, de război. Am descărcat cerealele sub protecția reprezentanților Națiunilor Unite și am plecat.
Chiar la ieșirea din gura portului am fost întâmpinați de furtună. Din cauza unor probleme tehnice, vasul a fost aruncat pe stânci. A început să ia apă și s-a înclinat pe o parte.
Echipajul, format din 30 de oameni, s-a salvat coborând pe parâme direct pe stâncile pe care am eșuat. Nimeni nu și-a pierdut viața în timpul incidentului.
Noaptea am petrecut-o înghețați, sub bătaia valurilor și a ploii. Era un vânt și o sărătură de nu mai știai pe ce lume te afli. Dimineața, când s-a mai domolit furtuna, un reprezentant al O.N.U. ne-a preluat cu o șalupă și ne-a dus la țărm.
Cargoul FELIX la intrarea pe râul Tyne, Marea Britanie, mai 1978 (foto – www.shipspotting.com).
După necazul de peste noapte, am mai avut parte de încă o belea. A trebuit să traversăm orașul, în care somalezii se băteau de mama focului. Jeep-urile în care ne aflam erau anunțate armatei prin stațiile de emisie. Somalezii ne opreau și, sub amenințarea armelor, ne luau documentele la control. Dacă ar fi găsit vreo neregulă ne-ar fi ucis. Am trecut peste o mulțime de baraje, până la marginea deșertului. De acolo am fost preluat un avion rusesc, aflat sub pavilon O.N.U.
Ăsta a fost cel mai scurt voiaj al meu. După o lună jumate eram deja acasă. Înainte de a veni avionul cu care urma să plecăm spre România, cei de la O.N.U. au fost nevoiți să ne țină timp de trei zile în Kenya, la un hotel de lux, unde ne-am mai întremat si noi.” (vezi aici).
Sursă:Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu, 2011, „Amintiri despre o flotă pierdută”, vol. I – „Navele românești ale Dunării și Mării”, vol. II – „Voiaje neterminate”, Constanța, Editura: „Telegraf Advertising”.
[1] După anul 1990, Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime „Navrom“ s-a divizat în trei companii independente: „Navrom“, „Romline“ şi „Petromin“; începând cu 1991, aceste trei companii s-au transformat în societăţi comerciale pe acţiuni (S.A.), specializate în transporturi de mărfuri şi pasageri, cu nave proprii sau închiriate, exploatarea vrachierelor şi petrolierelor, activităţi de brokeraj, repararea, cumpărarea şi vânzarea de nave.
[2]AKM (Avtomat Kalashnikov Mihail) sau AK-47 (prescurtarea denumirii Автомат Калашникова образца 1947 года – Pistol mitralieră Kalașnikov model 1947) – cea mai cunoscută armă de asalt din întreaga lume, inventată (?) de rusul Mihail Kalaşnikov (87 de ani în 2007).
