În luna septembrie 1976 au fost finalizate lucrările la cargoul „Fălticeni“ (pavilion: România, IMO: 7640598, indicativ: YQBP, port de înregistrare: Constanţa, 4.795 tdw., 3.531 trb., 1.748 trn., lungime: 106,03 m, lăţime: 14,82 m, înălţime: 8,53 m, pescaj: 7,06 m, nr. punţi: 2, propulsie: motor tip 6-RD-44, licenţă: „Sulzer“, constructor: „Yugoturbina“ Karlovac, 1976, turaţie: 215 rotaţii/ minut, principiu de funcţionare: diesel, reversibil, 2 timpi, simplu efect, 6 cilindri, 440 x 760, 1ELC, puterea maşinii: 3.000 c.p., 2.206 Kw., viteza: 14 Nd., caldarine: 1CAUX-ACV-AZL, 17/ 7, 1CAUX-ACV-GEV, 50/ 7, motor auxiliar: 1/ 2 x 190/ 160 Kw., generatoare: 3 x 450 Kw., 400V, 50 Hz., CA, combustibil: motorină, bunker: 322 to., autonomie: 8.000 Mm, echipamente de navigaţie şi radiocomunicaţie: girocompas, loch electric, radar, radiogoniometru, radiotelefon, sondă ultrason, staţie radio, capacitate mărfuri vrac: 6.420 mc, capacitate mărfuri generale: 5.898 mc, cherestea pe punte: 585 to., nr. magazii: 6, nr. guri magazii: 3, instalaţii de încărcare/ descărcare: 6 vinciuri, 6 bigi x 5 to., constructor: septembrie 1976, Şantierul Naval Brăila).
Catastrofa s-a produs în timpul traversadei[1] de la Passero la Matapan, cu destinaţia Sharpness (Anglia), în timpul unei furtuni deosebit de puternice (vânt de forţa 8 – 9 şi valuri de 8 – 9 metri).
Au fost lansate semnalele S.O.S., iar echipajul a lăsat la apă mijloacele de salvare de la bord. La un moment dat, cargoul a fost prins între două valuri uriaşe, a bandat la 60° şi s-a răsturnat, dispărând în adâncuri.
Aflat în zonă, vrachierul „Moxnes“[2] (pavilion: Norvegia, IMO: 8914130, 9.891 tdw., 5.883 trb., lungime: 126,70 m, lăţime: 15,90 m, constructor: iunie 1992, „Ferus Smit“, Westerbroek – Olanda; a fost lansat la apă la data de 2 mai 1992; data punerii chilei: 8 august 1991) i-a preluat pe cei 20 de marinari români aflaţi într-o barcă de salvare şi i-a dus la Istanbul.
Ceilalţi patru membri ai echipajului şi-au pierdut vieţile în timpul operaţiunilor de salvare: Daniel Turcu – comandant (a renunţat la vesta de salvare şi a încercat să urce la bordul navei salvatoare, dar, sleit de puteri, a alunecat şi, în cădere, s-a lovit de un bocaport), Cornel Hulieru – şef-mecanic (în timp ce urca la bordul navei salvatoare a fost izbit de un val şi s-a lovit violent de corpul navei), Ştefan Fodor – ofiţer punte (în timp ce încerca să prindă o saulă a căzut în apă şi valurile l-au îndepărtat de pluta de salvare), Liviu Bogatu – timonier (a fost „măturat“ de un val imens).
Supravieţuitorii au sosit în ţară la data de 8 martie 1994.
Sursă: Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu, 2011, „Amintiri despre o flotă pierdută”, vol. I – „Navele românești ale Dunării și Mării”, vol. II – „Voiaje neterminate”, Constanța, Editura: „Telegraf Advertising”.
Precizare: unele dintre informațiile din acest articol sunt valabile până la 31 decembrie 2010 (data finalizării cărții).
[1] Traversadă – marşul unei nave între două porturi situate pe malurile opuse ale unei mări sau ale unui ocean.
[2] Nava a mai purtat numele „Nordanhav“ (1996).