În luna decembrie 1981 au fost finalizate lucrările la cargoul „Covasna“ (pavilion: România, IMO: 8034148, indicativ: YQKK, port de înregistrare: Constanţa, 4.620 tdw., 3.374 trb., 1574 trn., lungime: 105,98 m, lăţime: 14,81 m, înălţime: 8,49 m, pescaj: 7,06 m, echipaj: 36 membri, nr. punţi: 2, propulsie: motor tip 5-DKRN-50/ 110-2, constructor: „Briansk Mashin Zavod“ – U.R.S.S., 1979, principiu de funcţionare: diesel, reversibil, 2 timpi, simplu efect, 5 cilindri, 500 x 1.100, 1ELC, turaţie: 170 rotaţii/ minut, combustibil: motorină, bunker: 447 to., puterea maşinii: 3.000 c.p., viteza: 14 Nd., motor auxiliar: 3 x 225 c.p./ 6 CI/ 8/ 22, autonomie: 10.000 Mm, caldarine: 1CAUX-ACV-AZL, 17/ 7, 1CAUX-ACV-GEV, 50/ 7, motor auxiliar: 3 x 225 c.p./ 6 CIN/ 8/ 22, generatoare: 3 x 450 Kw., 400V, 50 Hz., CA, echipamente de navigaţie şi radiocomunicaţie: girocompas, loch electric, radar, radiogoniometru, radiotelefon, sondă ultrason, staţie radio, capacitate mărfuri vrac: 6.420 mc, capacitate mărfuri generale: 5.898 mc, cherestea pe punte: 585 to., nr. magazii: 6, nr. guri magazii: 3, instalaţii de încărcare/ descărcare: 6 vinciuri, 6 bigi x 5 to., constructor: decembrie 1981, Şantierul Naval Brăila).
Odiseea navei „Covasna“[1]
„După abandonul total al mineralierului «Blaj», tot din cauza vremii, în noaptea de 6/ 7 ianuarie a.c., 17 membri din echipajul de 22 ai cargoului de 4.962 tdw. «Covasna» au părăsit bordul.
Evenimentul s-a produs duminică dimineaţa, ora 00.40, la 360 mile marine vest de coasta Portugaliei, aproximativ la jumătatea distanţei dintre Insulele Azore şi Portugalia, moment în care 12 dintre ei au coborît barca de salvare, alţi cinci folosind pluta pneumatică.
Ceilalţi cinci, respectiv comandantul, căpitanul secund, şeful mecanic, strungarul şi bucătarul, au rămas în continuare la bord, încercînd să menţină controlul asupra situaţiei.
La scurt timp, în urma mesajului de pericol, a sosit în zonă petrolierul rusesc «Akademik»[2], care, de altfel, i-a şi recuperat pe marinari, întregi şi nevătămaţi.
În jurul orei 15.20, comandantul rus a confirmat recuperarea celorlaţi cinci (din plută), situaţia lor fiind similară cu a primilor 12.
De asemenea, la închiderea ediţiei, cei rămaşi la bordul navei «Covasna» erau sănătoşi şi aşteptau sosirea ajutoarelor.
Se pare că motivul care i-a determinat pe cei 17 să părăsească nava este determinat de contaminarea combustibilului cu apă de mare, situaţie care a generat black-out-ul.
Vremea rea a dus la dezamararea unor ţevi de pe puntea principală, care, prin deplasări repetate, au rupt aerisirile tancurilor de serviciu de combustibil, permiţînd astfel apei de mare să pătrundă.
Încă de sîmbătă, 6 ianuarie a.c., ora 21.00, conducerea «Navrom» a alertat staţiile de coastă. De asemenea, au fost angajate cinci remorchere salvatoare şi s-a solicitat ajutorul Marinei Militare britanice, care a trimis la faţa locului fregata «HMS Northumberland»[3] (cu elicopter la bord).
Contactîndu-l, managerul Ghiocel Manea ne-a comunicat: «Am solicitat ajutorul Marinei Militare britanice, deoarece, pentru căutarea şi recuperarea celor din plută, era nevoie de un elicopter, însă, momentan, nu mai este nevoie, deoarece şi ei[4] au fost recuperaţi de petrolierul „Akademik“».
La ora la care citiţi aceste rînduri (dacă vremea nu s-a înrăutăţit şi mai mult decît era – hulă 8 m şi vînt din sectorul vesti de forţa 7), «HMS Northumberland ar trebui să se afle la faţa locului. Oricum, pînă la sosirea ajutoarelor, petrolierul «Akademik» va rămîne în asistenţă, în acelaşi timp încercînd să facă protecţie navei «Covasna»“.
Sursă: Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu, 2011, „Amintiri despre o flotă pierdută”, vol. I – „Navele românești ale Dunării și Mării”, vol. II – „Voiaje neterminate”, Constanța, Editura: „Telegraf Advertising”.