La data de 31 mai 1936 a fost lansat la apă yachtul „Crai Nou“ (pavilion: România, port de înregistrare: Constanţa, 12 to., lungime: 15,15 m, lăţime: 3,10 m, pescaj: 1,99 m, propulsie: motor SBWB 46, turaţie: 1.400 rotaţii/ minut, puterea maşinii: 12 c.p., 1 catarg din lemn x 17 m, velatură: 80 m², 1 cabină cu 4 paturi, 1 cabină cu 1 pat, pentru echipaj; nava mai avea în dotare o barcă de 2,70 m lungime, constructor: 1936, Şantierul Naval Constanţa).
În perioada 1906 – 1908 a fost construită prima cală de calaj pentru ridicarea navelor pe uscat (până la 1.000 tone).
În anul 1916, structura organizatorică a atelierului opt secții: cazangerie, tinichigerie, lăcătușărie, strungărie, fierărie, tâmplărie, dulgherie și vopsitorie.
În anul 1935, personalul atelierului ajunge la 350 de lucrători.
La data de 01 octombrie 1938, în incinta actuală a Șantierului Naval Constanța, a fost amplasat primul doc plutitor (8.000 tone, importat din Germania).
În perioada 1939 – 1942, dezvoltarea atelierului a continuat, fiind construite halele construcții metalice și navale, mecanică, electrică, tâmplărie, lăcătușărie, precum și pavilionul administrativ, numărul de salariați depășind 500 de lucrători.
La 15 februarie 1941, ing. Aurel Theodoru[1] din Bucureşti, armatorul yachtului „Crai Nou“, a vândut ambarcațiunea către numitul Constantin F. Tudoran, din Bucureşti.
Valoarea yachtului era de 800.000 lei.
La 1 mai 1941, ambarcaţiunea a plecat din portul Constanţa cu destinaţia Istanbul, având la bord 12 emigranţi evrei[2], dar, din cauza condiţiilor hidro-meteorologice nefavorabile, a fost nevoită să intre la adăpost în portul Mangalia.
Chiar şi aici, valurile provocate de furtuna de forţa 7 au târât ambarcaţiunea pe lanţ, aceasta atingând fundul, dar a fost repusă pe linia de plutire.
Spre seară, furtuna a provocat ruperea lanţurilor de siguranţă, dar intervenţia rapidă şi eficace a autorităţilor a salvat yachtul.
În dimineaţa zilei de 4 mai 1941, din portul Mangalia, yachtul şi-a reluat călătoria spre Istanbul, unde a ajuns cu bine, dar nu a mai revenit în apele româneşti.
A fost prima[3] ambarcaţiune construită în Şantierul Naval Constanţa.
Sursă: Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu, 2011, „Amintiri despre o flotă pierdută”, vol. I – „Navele românești ale Dunării și Mării”, vol. II – „Voiaje neterminate”, Constanța, Editura: „Telegraf Advertising”.
[1] Aurel Theodoru – şef de promoţie al Școlii Navale din Constanţa şi absolvent al Şcolii de Construcţii Navale din Franţa.
[2] În perioada 1938 – septembrie 1940, din porturile româneşti au plecat 25 de vase cu 17.000 emigranţi evrei din Germania, Austria, Polonia, cei mai mulţi cu destinaţia Palestina; după ce Ion Antonescu a preluat puterea, alţi 4.800 de evrei au plecat (între 1940 – 1941) din porturi româneşti spre Palestina; după 1933, România a devenit o ţară de refugiu şi de tranzit pentru evrei, porturile româneşti, Constanţa, Tulcea, Sulina, Galaţi devenind porţi prin care emigranţii părăsesc continentul unde viaţa, bunurile, libertatea le erau ameninţate; din 1938 până la începerea războiului (1septembrie 1939), cu ajutorul a 25 de vase, 12.801 evrei din Germania, Austria, Polonia, Cehoslovacia părăsesc Europa prin porturile româneşti de la Marea Neagră şi Dunăre; în anul urmator, alţi 4.174 li se alătură; odată cu închiderea porturilor italiene, în iunie 1940, porturile româneşti rămân singura ieşire din Europa; vase cu refugiaţi evrei: prin portul Sulina: „Hilda“ – 728 pasageri (noiembrie 1939), „Sakarya“ – 2.385 pasageri (februarie 1940), „Pentho“ – 509 pasageri (septembrie 1940), prin portul Tulcea: „Milos“ -711 pasageri (octombrie 1940), „Pacific“ – 1.067 pasageri (octombrie 1940), „Atlantic“ – 1.800 pasageri (octombrie 1940); prin portul Constanţa: „Darien II“ – 800 pasageri (februarie 1940), „Struma“ – 769 pasageri (decembrie 1941); alţi emigranţi au plecat spre Palestina cu unele ambarcaţiuni mici, cu doar câţiva pasageri la bord: vasul „Hoinarul“– 19 pasageri (iulie 1941), vasul „Crai nou“ – 12 pasageri (octombrie 1941) etc.
[3] În cei 117 ani de existenţă (1892-2009), în Şantierul Naval Constanţa au fost construite 447 nave de diferite tipuri şi tonaje atât pentru Flota comercială românească, cât şi pentru export; la 22 decembrie 2009 a fost lansat la apă tancul chimic „Histria Gemma“ (41.000 tdw., lungime: 180,00 m, lăţime: 32,20 m, pescaj: 10,50 m, puterea maşinii: 12.450 c.p., viteza: 15 Nd.).