TEODOSIE – prins (și) cu canoanele în gură

0
1203

Asistăm în ultima vreme la manifestări orale tot mai dese, insistente și obraznice ale arhiepiscopului Teodosie, această Șoșoacă a B.O.R., un „specialist” în orice provoacă circ și scandal și poate crește ratingul la televiziunile de tembelizare a românilor.

După ce s-a făcut de râs cu personificarea linguriței de împărtășanie în Maica Domnului („Păi cum să schimbi linguriţa? Am explicat, linguriţa e Maica Domnului. Înlocuieşti pe Maica Domnului cu o femeie oarecare? Nici vorbă. Nu se schimbă nimic.”), Teodosie a făcut un triplu salt de pe clopotnița bisericii direct în cristelnița botezului ortodox[1], făcând clăbuci și stropind pe membrii Sinodului.

Dar ierarhul scandalagiu de la țărmul Mării a uitat să explice de ce Sfânta împărtășanie, nici tămâia, nici agheasma, nici rugăciunile, nici moaștele, nici măcar icoanele făcătoare de minuni și vindecătoare de boli nu-i lecuiește pe unii dintre ierarhii Sinodului de patima actelor sexuale împotriva firii (unele cu tineri sub 18 ani!), el însuși fiind unul dintre partenerii pasivi, în timp ce, din cauze pretins-alergice, fuge ca dracul de tămâie și evită vaccinarea contra virusului mortal.

Ca orice călugăr mediocru, Teodosie a sărit în apărarea unei false Tradiții, invocând obsesiv Sfintele canoane[2], dar care sunt acestea, despre ce vorbesc, câte și cui (mai) folosesc, a „uitat” să mai explice fie pentru că habar nu are (nu este prima dată când dovedește grave lipsuri de cunoștințe teologice elementare), fie că, din perversitate și ticăloșie specifice, vrea să impresioneze și urmărește interese personale.

Teodosie Petrescu Macedon Porcu flutură canoanele B.O.R. prin studiourile televiziunilor ca pe o armă a „Dreptății Divine”, dar, subliminal, mesajul său este eminamente amenințător, gata parcă se anihileze pe orice necredincios care se rătăcește de grosul turmei amețite, ceea ce demonstrează că perversul cunoaște și speculează foarte bine sfânta ignoranță și prostie mioritică.

Canoanele sau „Dracul te ia și iadul te înghite”

Tot românul a auzit, măcar o dată în viață, despre „teribilele” CANOANE, alea despre care, în mintea sa spălată cu zoaiele religiei, habar nu are „cine este”, „cu ce se ocupă”, „la ce folosește”, „câte roți are”, „ce mănâncă”, „dacă plutește” sau „cum zboară”, dar sigur… „e foarte periculoase și rele”!

Teodosie și alții de aceeași teapă se folosesc de canoane ca de un fel de bau-bau satanic, care trebuie să bage în sperieți pe credinciosul ortodox și să afle acesta că „Dracul te ia și iadul te înghite!” dacă nu face „ascultare” întocmai „cum zice popa”!

Acești teribiliști perverși și ipocriți îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind incapabil să-și controleze propria Creație și, prin urmare, este nevoit s-o distrugă cu ajutorul unor diavoli apocaliptici, aidoma lui Teodosie.

Canon este și pedeapsa pe care preotul o dă credinciosului care comite „păcatul” să-i ceară părerea/ explicații despre faptele lui mai mult sau mai puțin… ortodoxe.

Canon a primit și „prea sfințitul” episcop Corneliu Onilă de la Huși, cel care afirma că ceea ce și cum face el cu elevul de seminar, ar face și alții din Sfântul Sinod al B.O.R.

Victima canonistului Onilă a declarat în fața procurorilor: „Îmi spunea (Onilă – nota red.) că ceea ce se întâmplă este ceva normal, că asta fac și alți episcopi, dând exemplu pe un individ pe nume Paul, care ar fi iubitul lui Casian – episcopul de la Galați. La fel îmi spunea și despre Ciprian – episcop de Buzău, chiar și de Patriarh (îmi spunea – nota red.) că ar avea un iubit. După fiecare episod în care mă mângâia și mă săruta, îmi cerea expres să nu spun la nimeni, că lumea e rea.” (vezi aici). 

Botezul – un act brutal de agresare fizică și psihică a unui prunc

Botezul pruncilor la ortodocși este moștenirea unei practici barbare iudaice de tăiere a prepuțului pruncilor adepților cultului mozaic. În a opta zi de la naștere, asemenea lui Iisus, bietul prunc era mutilat prin tăierea unei porțiuni din pielea care acoperă o zonă a organului sexual al bărbatului. Acest procedeu sângeros și traumatizant este descris drept legământ cu Dumnezeu. Nimic mai fals și mai odios! Actul este și o blasfemie la adresa lui Dumnezeu, care a creat omul cu tot cu pielea prepuțului.

Continuând aceste practici ale triburilor sălbatice ale lui Israel, clericii ortodocși au descoperit o altă formă de traumatizare timpurie a copilului nou născut.

În timp ce părinții își tratează pruncul cu multă gingășie și cu prudență, vine un mediocru pervers ca Teodosie-botezătorul și-l afundă cu brutalitate și cu rapiditate într-o apă… chipurile sfințită, atât de „sfințită” încât îl îneacă pe nevinovatul și incoștientul prunc. Și pentru că logica și faptele lui Teodosie rezonează în jurul fundului, el insistă și pe afundarea bietului copil.

Tradiția este ca, înainte de baie, temperatura apei să fie verificată cu cotul mâinii. Apoi, pruncul este așezat cu multă grijă în cădița de baie, cu un prosop dedesubt și cu o pernuță sub cap, tocmai pentru a proteja urechile, ochii, nasul și gura pruncului de contactul cu apa.

Pentru că nu a avut copii și habar nu are ce înseamnă grija față de o asemenea ființă, Teodosie-botezătorul ia pruncul și-l afundă agresiv și rapid în cristelniță. Psihologii ar putea da mai multe explicații referitoare la șocul suportat de un prunc la contactul cu apa.

Oare cum s-ar simți canonistul Teodosie-doctor în Teologie, dacă, legat la ochi și fără să aibă cunoștință și nici conștiință despre ce i se întâmplă, l-ar atârna cineva și l-ar scufunda brusc și agresiv în apa unei bălți? Dacă ar experimenta așa ceva, Teodosie s-ar lepăda de tehnica botezului prin afundare a pruncilor, conform Sfintelor canoane… necanonice pe care le invocă.

Canoanele B.O.R. – depășite și nerespectate chiar de ierarhii Sinodului

Și fiindcă veni vorba, care sunt canoanele pe care le invocă Teodosie-botezătorul în respectarea Tradiției? ATENȚIE! Peste 80% dintre canoanele care compun Colecția de Sfinte canoane a Bisericii Ortodoxe Române nu mai sunt valabile, adică nu mai au aplicabilitate în zilele noastre sau nu mai sunt respectate de clericii orotodcși.

Amintim doar câteva dintre canoanele care nu se mai respectă: cele care atestă căsătoria episcopilor, cele care interzic hirotonia preoților ortodocși înainte de vârsta de 30 de ani, cele care interzic prezența femeilor și copiilor în mănăstiri de călugări sau cele care interzic prezența bărbaților în mănăstiri de călugărițe.

Să-i amintim pidosnicului despre Sfintele canoane care pedepsesc relațiile sexuale dintre bărbați? Sau de mulțimea de canoane încălcate și batjocorite chiar de el, antihristul de la Tomis (vezi aici).

„Lepădarea de Satana” – superficialitate și teatralitate

Revenind la Botezul pruncilor, știe Teodosie (doctor în Teologie!) de ce Marii Părinți ai Bisericii s-au botezat la maturitate? Creștinii primelor veacuri erau conștienți că botezul nu este o simplă parodie, ci reprezenta un act de mărturisire a credinței în Iisus Hristos, Mântuitorul. Botezul pruncilor era considerat ineficient, întrucât aceștia nu conștientizau actul în sine al recunoașterii lui Hristos ca Dumnezeu.

„Lepădarea de Satana” a nașului de botez, în locul celui botezat, dovedește superficialitatea și teatralitatea unui act ce era considerat cândva Sfântă Taină.

Redăm un fragment din „Ziarul Lumina” al Patriarhiei: „Unii creştini îşi puneau – uneori retoric – întrebarea ce folos aduce copiilor această Sfântă Taină, dacă, primind-o, adesea mor înainte chiar de a fi fost în stare s-o priceapă, iar alţii doreau, din motive duhovniceşti, să întârzie botezarea celor mici. Acest obicei a continuat să mai fie întâlnit până în secolul al V-lea. Se cunosc cazurile unor celebri Părinţi ai Bisericii care, din această ultimă pricină prezentată mai sus, n-au primit botezul decât la maturitate: Sfântul Ioan Gură de Aur la 24 de ani, Rufin şi Fer. Augustin la 25 de ani, Sfântul Vasile cel Mare la 27 de ani, Sfântul Grigorie de Nazianz la 30 de ani, Fericitul Ieronim la 20 de ani, Paulin de Nola la 35 de ani. Deşi avuseseră mame deosebit de pioase, nu au fost botezaţi decât în momentul convertirii lor din perioada adultă.” (vezi aici).

Calinic Argatu[3]: „Decât să mă puneți să fac un botez, mai bine urc munții și fac alpinism”

Mai deunăzi, ÎPS Calinic Argatu al Argeșului și Muscelului a trimis o circulară preoților din județ prin care le cere să evite total scufundarea cu capul în apă a micuţilor.

Presa a catalogat că, indirect, este o recunoaștere că preoții au greșit în cazul bebelușului de la Suceava, care a murit în urma Botezului: „Am dat aceste îndrumări ca preotul care nu are siguranță, nu are încredere în el, se îndoiește, neapărat nu el trebuie să facă botezul. Chemi că sunt colegi, vecini, în cuprinsul protopopiatului, și este obligatoriu ca să fii însoțit și ajutat. Preotul care e solicitat să boteze trebuie neapărat să se dumirească el ce e cu copilul – este sănătos, născut înainte de vreme, cum se manifestă. Unii spun că e copilul pe moarte și-l botează și așa. Păi dacă el e pe moarte și-l botezăm, adică hai să ne grăbim… Cine acceptă așa ceva, grabă această, nu-i de recomandat, Doamne ferește. Însă, oricum ar fi, tot e pericol cu introducerea capului în apă a copilului. Oricum toată lumea se teme, să știți. Eu m-am temut și mă tem. Decât să mă puneți să fac un botez, mai bine urc munții și fac alpinism.”[4]  

Ulterior, Calinic al Argeșului, referindu-se la modul în care se săvârşeşte botezul, a spus: „Cred că în viitor se va analiza practica scufundării pruncilor la botez şi se va lua hotărârea cea mai potrivită întru respectarea rânduielii şi evitarea cu grijă a nedoritelor accidente”.

Teodosie Petrescu: „Afirmaţii superficiale, care contrazic Sfintele canoane”

Nici nu a apucat cocoșul să cânte de trei ori, și Teodosie al Tomisului și al Securității – cățărătorul pe tab-uri, cisterne, bărci, trăsuri, camioane și clopotnițe și-a ridicat poalele în cap și i-a arătat bastonul arhiepiscopal „fratelui Calinic”, pe care l-a contrat ferm și dur, considerându-l… „superficial”: „Nu le împărtăşesc, nicidecum. Cred că sunt luate aşa, superficial. La Sinod vom avea o discuţie cu toţii, pentru că nu poate să treacă aceste, ştiu eu, afirmaţii superficiale, care contrazic Sfintele canoane. Nu pot să fie acceptate de membrii Sfântului Sinod. Imposibil.”

Altfel spus, Cel negru cu coarne și copite despicate și-a băgat coada între cei doi băieței sinodali, provocând tulburare și încordare în haznaua pestilențială a ortodoxiei mioritice contemporane.

Așa se explică de ce, imediat după schimbul de replici la distanță, episcopiile personale și autonome ale celor doi sinodali au ieșit pe piață cu câte un comunicat, chipurile… lămuritor și împăciuitor (vezi aici comunicatul Arhiepscopiei Argeșului și Muscelului).

De cealaltă parte, perverșii din „Peștera de tâlhari și negustori(e)” a Tomisului nu se lasă mai prejos și acoperă sămânța scandalului cu odăjdiile aurite: „Precizăm că ÎPS Teodosie nu ar urma să inițieze în Sfântul Sinod o acțiune de chemare în judecată a ÎPS Calinic, în fața vreunei instanțe bisericești. Afirmația ÎPS Teodosie a fost scoasă din context și eronat înțeleasă. (…) Săptămâna viitoare urmează să aibă loc o sesiune obișnuită de lucru a Sfântului Sinod, iar ÎPS Teodosie a menționat că se va întâlni acolo cu ÎPS Calinic cu care va discuta, în mod firesc, colegial.”[5]

Pentru (ne)cunoscători, încordarea și arătarea mușchilor între Teodosie și Calinic este doar o chestiune de imagine a Bisericii strămoșești: „Băiatul cel Bun” se ceartă cu „Băiatul cel Rău”, pentru ca, în final, să intervină „Băiatul Prea Fericit” – Tatăl Pământesc Al Celor Doi Băieți, care îi împacă pe rebelii zgomotoși și guralivi.

De fapt, în realitate, este o luptă surdă de orgolii, gen „care pe care”, în culisele căreia, între sinodalii B.O.R. se practică ample și ticăloase operațiuni de șantaj cu informații și probe compromițătoare.

Totul numai cu voia lor, în niciun caz cu a Lui Dumnezeu! (vezi aici).

LA ÎNCHIDEREA EDIȚIEI: În ziua de 25 februarie 2021, în Palatul Patriarhiei din Bucureşti s-a desfășurat ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

  • Sfântul Sinod a reamintit obligaţia statutară a B.O.R. de a rămâne în comuniune şi unitate dogmatică (doctrinară), liturgică (sacramentală) și canonică (disciplinară) cu Biserica Ortodoxă universală. Prin urmare, B.O.R. nu poate modifica doctrina sa, ritualul său liturgic-sacramental şi disciplina sa canonică, îndemnând pe toți slujitorii săi la mai multă responsabilitate în săvârșirea Sfintelor Taine şi ierurgii. (vezi aici).

[1] https://www.crestinortodox.ro/botez/norme-canonice-privitoare-taina-botezului-147830.html

[2] https://dexonline.ro/definitie/canon

[3] https://rezistenta.ro/lista-cu-homosexualii-din-sf-sinod-al-b-o-r/

[4] https://www.digi24.ro/stiri/ips-calinic-arhiepiscopul-de-arges-eu-ma-tem-decat-sa-ma-puneti-sa-fac-un-botez-mai-bine-fac-alpinism-1451060

[5] https://www.hotnews.ro/stiri-esential-24619138-ips-teodosie-anunta-nu-cheama-judecata-sfantului-sinod-ips-calinic.htm

 

Comentează pe Facebook

Articolul precedentMărturisirile unui seminarist (17 ani) abuzat sexual de Teodosie
Articolul următorLanțul slăbiciunilor sexuale din Sinodul B.O.R.
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.