În afara numeroaselor fapte penale comise de muftiul Iusuf Murat, rușinea comunității musulmane din România, fapte extrem de grave, care au fost aduse deja la cunoștința autorităților competente, în cele ce urmează ne vom referi la starea de (i)moralitate a acestui individ netrebnic, considerând că aceasta este de interes public.
Se pare că treburile interne din familia muftiului Iusuf Murat sunt departe de a fi rezolvate, astfel că, în urmă cu ceva timp (să fie vreo trei luni), la fostul domiciliu conjugal de pe strada Națiunilor din localitatea Poarta Albă, a avut loc un scandal de pomină între „stareța” Iusuf Murat și fosta sa soție, doamna „G“.
În plină noapte, în jurul orelor două, liniștea comunității locale a fost tulburată de zgomote sinistre de mobilă distrusă, obiecte aruncate și dezmembrate de pereții casei, reproșuri multe și grave susținute cu urlete, completate, în cele din urmă, de sirenele ambulanței și mașinii „mascaților”, forțe de intervenție chemate de urgență la fața locului pentru aplanarea unui conflict ce tindea să se extindă la cote ce ar fi depășit cu mult utilizarea pumnilor, picioarelor și a vocilor ridicate, și tindea să se transforme într-o bătălie generalizată din care nu ar fi lipsit armele albe, obiectele contondente și sângele celor două părți combatante.
Evident, la aflarea unei asemenea vești, doamna „G“ a fost cuprinsă de o stare de „firească“ isterie, urmată de reproșuri și țipete aproximativ la fel de firești, care au depășit cu mult maximul decibelilor admiși în localitatea constănțeană, destinatarul fiind fostul soț de care se despărțise în fapt, dar sosise „cu treburi“ pe la fostul domiciliu conjugal.
Reproșurile venite din partea doamnei „G“ nu au fost deloc acceptate de „stareța penală” Iusuf Murat, care a găsit de cuviință să-și contrazică vehement fosta parteneră de viață, fără să solicite în prealabil dreptul la replică.
Neprimind acest drept și nemaifiind tolerat în domiciliu, Iusuf Murat și-a dovedit combatanta guralivă cu un tratament în forță, conflictul trecând cu ușurință de la replici turcești la lupte tătărești (küreș).
Probabil că, pentru a se sustrage de orice acuză în cazul apariției unei eventuale plângeri, la care putea fi atașat și un posibil certificat medico-legal, muftiul și-a adus aminte de vechile metode ale predecesorilor săi din istorie (Ștefan cel Mare și Suleiman Pașa la Podul Înalt și Războieni) și a început să aplice „tactica pământului pârjolit“, distrugând tot mobilierul și alte bunuri comune din casă.
În timpul aprigului conflict, doamna „G“ a fost amenințată ca nu cumva să aibă tupeul să depună plângere, căci riscă să fie acționată în instanță pentru distrugerea de bunuri, constând în mobilier și alte obiecte comune, situație extremă în care s-a ajuns la un compromis acceptat: și-a făcut „bocceluța” și, împreună cu cei doi copii realizați de comun acord de foștii soți, a fost nevoită să-și abandoneze locuința conjugală, mutându-se la părinții dintr-o localitate aflată pe DN 22C.
Se spune că, din acea noapte de pomină, doamna „G“ nu a mai fost văzută în Poarta Albă, dar, în schimb, cei doi copii își vizitează consecvent bunicii.
Între timp, ne-au parvenit informații potrivit cărora, în cele trei luni de când și-a alungat familia, Iusuf Murat și-a făcut timp o singură dată să-și scoată copiii la plimbare, el fiind foarte (pre)ocupat cu distrugerea geamiilor și cimitirelor musulmane din Dobrogea.
Faptele penale și imorale ale fostului pelerin la Mecca, compromit grav moralitatea muftiului Iusuf Murat (despre demnitate și loialitate față de Allah nici nu poate fi vorba!), căci cel ce se pretinde a fi liderul unui cult religios ar trebui să fie un reper pozitiv pentru toți musulmanii din România, și nu numai.