Să-ți fie rușine, Sorin Mihalache!

0
550
O minte zglobie a unui individ ce pare descumpănit din cauza presiunilor la care este supusă redacția și de salariul pe care îl primește ca șef la o gazetă locală, fost organ de tristă amintire al Comitetului Județean Constanța al P.C.R., s-a apucat să mâzgălească niște elucubrații ce ar putea fi supuse unor teste psihiatrice, pentru ca, eventual, năucitul să fie trimis la tratament intensiv, fiind posibilă și o internare pe termen lung, mai ales că Palazu Mare nu este foarte departe de b-dul I. C. Brătianu.
Într-un articolaș scris „la normă”, nevalorând mai mult de 2 bani, intitulat Tragedii, sinucideri, tâlhării. IPS Teodosie, chemat să alunge «spiritele rele»!”[1] (vezi aici), autorul, un anume Sorin Mihalache, se dă îngrijorat de „nenorocirile ce s-au abătut, în ultima vreme, asupra Constanței”, precum P.S.D.-ul în ultimii 28 de ani, lăsând impresia că numitul s-a născut ieri și, evident, nu are cum să aibă habar că accidentele, sinuciderile, incendiile, disparițiile de la domiciliu, furturile, tâlhăriile și alte fapte specifice unei comunități nu sunt nici mai multe, nici mai deosebite decât cele ce au avut loc din anul 1990 încoace.
baBa mai mult, aprofundând fenomenul, acestea sunt aceleași ca în perioada interbelică și cam de când există ziare pe plaiurile carpato-danubiano-pontice.
Însă, pentru a fi la zi cu evenimentele de acest gen, ar trebui să aibă interes și timp să studieze ziarele din acele vremuri, ceea ce Mihalache nu poate face, întrucât el este preocupat de imbecilitățile pe care le semnează cu convingere și mult curaj.
Cunoscând foarte bine unul dintre „secretele” meseriei de jurnalist, și anume că hârtia poate suporta orice, Mihalache a vrut să se evidențieze în ochii speriați ai lui Teodosie sau să ajungă pe sub poala acestuia cu un articolaș demn de o gazetă de perete peceristă, în care aberațiile abundă și pe care ipochimenul le motivează ca fiind provenite de la un cititor al ziarului respectiv (menționez că, pentru alte făcături infantile, autorul este ridicat în slăvi că primește „felicitări de la cititorii săi de șase ani, clasa zero”, vezi aici)!
d3d1Iată ce îi trece prin cap cititorului, probabil singurul, și îi scrie lui Mihalache: „De mii de ani, atunci când românii au trecut prin vremuri de restrişte, au apelat la sprijinul bisericii”.
Trecând peste inexactitatea istorică, referitoare la formarea poporului român, afirmația ne zgândără imaginația și ne-o trimite la fenomenul năvălirilor intempestive ale popoarelor migratoare, atunci când, în „vremuri de răstriște”, așa-zișii „români” din voievodatele încă neunite de Glad, Gelu și Menumorut, știau deja că tot ce mișca în țara lor, râul, ramul, le este prieten numai lor și dușman al hoardelor năvălitoare și că iubirea de moşie e un zid, care nu se-nfiorează orișicând, orișicum și în fața orișicui.
Totuși, fiind frați cu codrii, strămoșii noștri credincioși, aflați numai în opinci, izmene și alte bulendre, săreau înspăimântați pârleazul și o luau la goană peste formele de relief ale patriei, nu înainte să tragă clopotele bisericilor și schiturilor, să otrăvească fântânile și să facă scrum bordeiele și holdele mănoase (din păcate, istoria nu consemnează ce făceau, cum se descurcau, aceiași strămoși, când reveneau la fântânile nocive, casele și miriștile lor făcute cenușă și una cu pământul).
g1g2Surpriza fugarilor era cu atât mai mare cu cât, de fiecare dată, când ajungeau în munți, popii erau deja acolo, înălțând rugăciuni la Dumnezeul românilor în genunchi ca Allahul năvălitorilor pe cai să nu le violeze muierile, oile, caprele și vacile, să nu le răpească progeniturile, să nu le mănânce mămăliga din ceaun și nu cumva să le intre prin efracție în bordeie sau să le fure chirpicii colibelor acoperite cu coceni.
Strâns uniți în cuget liber și simțiri duhovnicești cu preoții, pupându-le poalele largi, labele păroase și moaștele osoase, cărate de aceștia pe coclaurii din zonă, românii se vindecau de-ndată de spaima slavilor, hunilor, tătarilor și altor năvălitori (unii dintre ei au rămas pe aceste meleaguri și au devenit minoritarii de azi), dar și de spiritele rele ce bântuiau încă de pe-atunci pe plaiurile autohtone. Nu mai amintesc de faptul că așa-zișii „români” erau extrem de mulțumiți de palmele primite de la agresori, cărora, cu smerenie, le întorceau și celălalt obraz[2]!
k1 - bauturak2 - bauturaCitez mai departe din epistolă: „(…) Preoţii trebuie să fie mai prezenţi în viaţa comunităţii locale, ar trebuie să ţină mai multe slujbe în spaţiul public, să îşi facă simţită prezenţa nu numai de sărbători, de Bobotează, de Paști sau de Crăciun. (…).” – mai scrie singurul cititor al lui Mihalache.
Se poate deduce de aici că cititorul spălat pe creier este un credincios habotnic, pupător de poale preoțești și oase putrede ridicate la rang de „relicve sfinte”, pensionar, văduv, votant pesedist, consumator de Antene, RTV și Taraf TV, rău-platnic de impozite și taxe de cimitir, fost beneficiar de sacoșe cu alimente, în prezent de tichete, și jucător de table sau „pietre” în cluburile de pensionari amenajate de administrația pesedistă, umblător în genunchi și pe coate în jurul șandramalelor lui Teodosie.
Așa se explică de ce individul nu a putut (sau nu a vrut?) să observe că unii dintre preoții „Peșterii de tâlhari” și „Casei de negustori(e)” – condusă de inculpatul Teodosie zis „Mache” – sunt foarte prezenți „în spațiile publice” ale cetății Tomis, ei remarcându-se prin apucături creștin-ortodoxe, pe care, unele dintre acestea, nici decalogul nu le-a putut nominaliza: hoții, beții, trafic de etnobotanice, divorțuri, relații sexuale nefirești, bătăi, accidente rutiere, minciuni, trafic de cele sfinte, plagiate, implicări în politică etc., unii dintre aceștia fiind deja condamnați, alții sunt (încă) în libertate (protejați de mantia jenant de lungă și de largă a hoțului de fonduri europene) sau în stare de judecată.
k4 - bauturak3 - bauturaAvând în vedere că habar nu are de toată pleava de mai sus, cititorul continuă să delireze și Mihalache să subscrie: „(…) Poate nu ar fi rău ca Arhiepiscopul Tomisului, IPS Teodosie, să ţină slujbe în spaţii publice, să le reamintească oamenilor că trebuie să fim mai buni, mai înţelegători, mai toleranţi. Poate că mulţi dintre teribilişti vor mai fi temperaţi de pildele Bisericii. Ar merita încercat, educaţia – sub toate formele – este esenţială pentru viitorul comunităţii. (…).”
În treacăt fie scris, mă îndoiesc că cititorul și scrisoarea sa există, dar faptul nici nu mai contează, întrucât cele cuprinse de făcătura respectivă sunt însușite integral și prostește de autorul articolului, care, adus într-o stare de excitație mentală, geme orgasmic: «Ba, mai mult, şcoala şi biserica ar trebui să facă front comun, pentru a mai domoli puţin „spiritele rele”».
Altfel spus, cele două instituții de imbecilizare a românilor, ambele aflate într-o avansată stare de degringoladă, trebuie să (re)unească mințile proștilor și să combată urgent și ferm toate duhurile malefice ce bântuie orașul și pe constănțeni, dar, atenție!, numai „puțin”.
k5 - bautura2326487672_ea9ae1c586Adică, dacă, până acum, de exemplu, mureau cinci oameni într-un accident, de-acum încolo, după sugestia lui Mihalache de „a mai domoli puțin «spiritele rele»”, ar trebui să moară mai puțini, maxim trei sau patru! Sau, dacă, până acum, cineva „mai labil psihic” se arunca de pe un bloc cu 10 etaje sau de pe podul de la Cernavodă, după realizarea monstruoasei alianțe Școală – Biserică, evident, la sugestia aceluiași Mihalache, sinucigașii ar trebui să se lanseze în gol de pe blocuri P+4 sau cel mult de pe podul „de la Butelii”!
S. Mihalache de la Constanța este un demn urmaș al dinozaurilor A. Strahilevici, C. Ismăileanu, T. Brătianu, A. Lăpușan, V. Popescu & Co. din vremea când tovarășii aceștia erau excrescențe maligne ale aceluiași canceros organ al P.C.R.
g3Totuși, în cele din urmă, m-aș declara de acord cu susținerile rupte de realitate ale tovarășului Mahalache, pentru eradicarea nenorocirilor din Constanța, cu condiția ca netrebnicul Teodosie și gașca lui de infractori „să ţină slujbe în spaţii publice”, să ridice rugăciuni la Cer ca să rezolve măcar câteva dintre nenorocirile de pe Pământ: prostia, impotența, conflictele din Afganistan, Siria și Iraq, fluctuațiile monedei naționale, creșterea prețurilor la ouă, cireșe, conopidă și ștevie, ciclurile menstruale, mimarea orgasmelor, ticăloșiile politicienilor, situația gunoaielor și a chioșcurilor de ziare, încălzirea globală, uciderea balenelor, lipsa comenzilor de reparații și construcții nave, dezinteresul aproape total al oamenilor pentru plante ca lamium purpureum, aristolochia clematitis, primula veris, phallus impudicus și taraxacum officinale, dar și multe alte nefericiri, pentru că, vorba descumpănitului, „parcă necuratul şi-a băgat coada, iar peste Constanţa s-au abătut, în ultima vreme, prea multe nenorociri”, una dintre acestea fiind și Sorin Mihalache.
P.S. – Mă surprinde faptul că finanțatorul ziarului, permite unui neica nimeni să-i compromită banii și eforturile de a face din gazetă mai mult decât a fost.

[1] Consider că așa-numitul „articol” este nu numai o făcătură ordinară, ci chiar o jignire a profesiei de jurnalist, o sfidare a tuturor colegilor din mass-media locală și națională, care, de ani de zile, consemnează și critică faptele odioase ale inculpatului Teodosie Petrescu și ale acoliților săi.

[2] „Oricui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt” (Matei 5:39).

 

Comentează pe Facebook

Articolul precedentArde Sena! Traian Băsescu, suspectat de incendierea fluviului!
Articolul următorSex și extaz  orgasmic în chiliile de la Patriarhie!
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.