Lansat în spațiul public joi, 14 iulie 2016, la Muzeul de Artă din Constanța, volumul de proză intitulat „#iubire” este o scriere cu accente realiste, cu final deschis, care surprinde drama existenţială a unor personaje, ancorate puternic în peisajul românesc actual.
Actul narativ penduleză între ficţiune şi real, fiind o interdinamică permanentă între vocea auctorială şi eul narativ. Naraţiunea curge în plan simbolic, deși nu este narațiune de tip „fluviu“, ci „picture in picture”, iar autoarea se substituie personajului, preluând pe rând rolurile narative, dezvoltând drama interioară a actanţilor principali și secundari. Romanul abordează teme de meditaţie, precum: tragismul condiţiei umane, profanarea sacrului, 
ratarea eului, tema eşecului, dar şi tema salvării prin iubire.
Personajele: Gloria, Julius, Florin, Jacqueline, Eleonora, Maria, Teodor, Milena etc sunt poziționate într-un mediu toxic, o societate cu multe hibe, unde tarele comportamentale ale adulților afectează, de cele mai multe ori, copiii, distrugându-le astfel copilăria. De asemenea, tipologiile creionate în romanul #iubire pot fi transferate cu mare lejeritate în spațiul real al societății românești: oameni cu destine ratate, care își caută salvarea prin mântuire și iubire, în încercarea disperată de a-și depăși propriile angoase, frustrări, în a-și vindeca traumele și a-și salva eul existențial.
Titlul ”#iubire” surprinde prin introducerea simbolului ”#”, simbol transpus din spațiul virtual în spațiul literar, conferind originalitate cărții, dar, în același timp, fiind și un element care incită cititorul, stârnind curiozitatea și dorința de a descoperi firul poveștii. De asemenea, la sfârșitul cărții, autoarea a rezervat un spațiu de câteva file, unde cititorul își poate așterne propriile gânduri și emoții sau poate alege să continue povestea, într-o variantă personală.
Romanul #iubire este, de fapt, o poveste care include mai multe povești, o poveste de viață, ce poate fi a oricăruia dintre noi.
