La data de 20 decembrie 1956 a fost lansat la apă petrolierul „Prahova“ (pavilion: România, IMO: 5268061 19.325 tdw., 12.349 trb., constructor: februarie 1957, „Uddevallavarvet“, Uddevalla – Suedia).
A mai purtat numele „Stanvale“ (pavilion: Anglia), „Dorothea Basse“ (1957), „Pace“ (1962), „Prahova“ (1964) şi „Pace“ (1987).
A fost tăiat la Aliaga[1], în februarie 1991.
La data de 06 februarie 1991, tancul „Prahova“, ex-„Pace“ (pavilion: România, IMO: 5268061, 19.325 tdw., 12.349 trb., construit în anul 1951, înregistrat cu nr. 111 în evidenţele Căpităniei Portului Sulina) a fost scos în mare din portul Sulina, remorcat de remorcherul[2] „Ocean Asli“[3] (pavilion: Turcia, IMO: 7314876, 1.040 tdw., 733 trb., lungime: 55,90 m, lăţime: 12,30 m, constructor: iulie 1973, „Drypool“, Hull – Marea Britanie, lansat la apă la data de 23 ianuarie 1973) şi, într-o discreţie deplină, a dispărut pur şi simplu într-o destinaţie necunoscută! (vezi aici).
Tancul „Prahova“ era gol şi stătuse ani de zile dezafectat, fără echipaj de siguranţă, fiind abandonat.
În această situaţie, nava trebuia să revină Primăriei oraşului Sulina, care, prin Secţia financiară, ar fi putut să o scoată la licitaţie sau să o taie la fier vechi, suma încasată urmând să revină bugetului local.
Potrivit unor surse, începând cu anul 1975, petrolierul „Prahova“ a fost folosit ca depozit de combustibili în Bazinul mare al portului Sulina (vezi aici).
În aprilie 1987, o navă turcească a descărcat în „Prahova“ o cantitate mare de reziduuri toxice, aduse din Italia în baza unui contract între o firmă a Securităţii din România (I.C.E. „Chimica“) şi două firme italiene.
Simultan, o altă navă turcească a adus în Şantierul Naval Sulina câteva sute de butoaie încărcate cu deşeuri toxice (dioxină?) din Italia, depozitate sub supravegherea a doi ofiţeri ai Securităţii.
Scandalul a izbucnit în momentul în care s-a aflat că Nicolae Ceauşescu aprobase ca nava să devină depozit de deşeuri toxice venite din Occident, cauză pentru care ucrainenii au făcut să apară un articol pe această temă într-un ziar din Occident.
În aceste condiţii, Securitatea a reacţionat imediat şi a arestat câţiva funcţionari din conducerea portului Sulina, singurii care cunoşteau detalii despre adevărata destinaţie a petrolierului românesc.
Potrivit altor surse, nava a fost rebotezată cu numele „Pace“ şi dusă la tăiere în portul Aliaga, lângă Izmir (Turcia), unde a fost tăiată în februarie 1991.
Referitor la acest subiect, Comisia de anchetă a Senatului României, prezidată de Dragoş Luchian, a stabilit că „un caz aparte îl constituie înstrăinarea sau dispariţia din Flota Română, în condiţii misterioase, a navei «Prahova».
(…) Potrivit declaraţiilor martorilor audiaţi, această navă a fost scoasă din Portul Sulina din dispoziţia telefonică a domnului ministru Băsescu Traian[4], pe data de 04.02.1991, fiind remorcată de un remorcher turcesc, «Ocean Asli», şi luând o direcţie necunoscută.“.
Nu este deloc exclus ca, în această dispariţie, să fi fost implicate (și) serviciile secrete.
