Panait Istrati, călător clandestin la bordul navei „Împăratul Traian“

0
249

În luna august 1906 au fost finalizate lucrările la nava de pasageri şi poştă „Împăratul Traian“[1] (pavilion: România, IMO: 5602664, 3.152 trb., capacitate de încărcare: 560 to., lungime: 108,80 m, lăţime: 12,80 m, pescaj: 5,80 m, propulsie: maşini cu aburi cu triplă expansiune, puterea maşinii: 7.200 c.p., viteza: 15 Nd., echipaj: 75 membri, pasageri: 172 persoane în cabine de clasa I, II şi II, constructor: august 1906, „Chantiers et Ateliers de la Loire“, Saint-Nazaire – Franţa).

În acelaşi an, împreună cu navele de pasageri şi poştă „Dacia“ (pavilion: România, IMO: 5602843) şi „România“ (pavilion: România, IMO: 5602314), a inaugurat o nouă linie maritimă: Constanţa – Pireu – Constantinopol – Alexandria.
La data de 6 februarie 1927, nava a naufragiat pe stânci, în condiţii de ceaţă deasă, pe coasta Mării Negre, la 12 Mm de Capul Tuzla, în dreptul satului Tatlageac (vezi aici).
La 3 septembrie 1927 a fost dezeşuată şi, ulterior, vândută unei companii italiene.
A mai purtat numele „Imperator Trayan“ (1916), „Socialnaja Revolucija“ (1918) şi „Împăratul Traian“ (1919).
Nava ÎMPĂRATUL TRAIAN (ilustrată din colecția Vasile Mihalache).
Nava ÎMPĂRATUL TRAIAN.

La bordul navei „Împăratul Traian“ va pleca din România şi Mihai Tican Rumano[2], celebrul călător, explorator şi scriitor. El va ajunge în Spania (1924) şi va scrie în limba lui Unamuno[3], cel care îi va scrie prefaţa uneia dintre cărţile sale despre experienţele şi aventurile din Africa.

La data de 12 decembrie 1906, la bordul navei s-a strecurat, clandestin, un adolescent al cărui nume de familie era Valsamis, după tată, şi Istrati, după mama sa, Joiţa Istrati.

Mai târziu, la maturitate, îşi va semna textele şi, în general, toate realizările literare cu numele… Panait Istrati[4].

Panait Istrati își povestește aventura:
„În 1906 am făcut prima mea călătorie[5] în Egipt, în împrejurările următoare:
În iarna anului 1906, Panait Istrati era portar la hotelul REGINA din Constanța (clădire construită în anul 1905, amplasată pe locul fostului hotel d’ANGLETERRE). Numele i-a fost dat în onoarea Reginei Elisabeta, soția Regelui Carol I. Ulterior, comuniștii l-au numit INTIM.
În iarna anului 1906, Panait Istrati era portar la hotelul REGINA din Constanța (clădire construită în anul 1905, amplasată pe locul fostului hotel d’ANGLETERRE). Numele i-a fost dat în onoarea Reginei Elisabeta, soția Regelui Carol I. Ulterior, comuniștii l-au numit INTIM.

În iarna aceea, Mihail[6] şi cu mine eram amândoi portari, el de zi şi eu de noapte, la Hotel «Regina»[7] din Constanţa.

O ceartă frăţească, dar dureroasă, pricinuită de cheltuielile mele, ruinătoare pentru punga noastră comună, ne răci uşor.
(…) Aşa că nu mai trăirăm în comun şi eu mă simţii fericit că pot să mă «ruinez» singur.
Cel nefericit, însă, era prietenul meu, care se întrista din zi în zi.
Într-o bună dimineaţă, mă înştiinţă că va pleca în Egipt, cu «Împăratul Traian». Vestea asta mă lovi în inimă, ca un cuţit.
În aceeaşi zi, chiar, lăsai baltă «Regina», o ştersei la Brăila şi smulsei mamei toate economiile ei: o sută de lei, pe care îi păstra la unchiul Anghel.
Mă întorsei a treia zi la Constanţa, pentru a-l îmbrăţişa pe Mihail, care se îmbarca în după-amiaza aceea.
14367(…) Înainte de a pleca la Brăila, intrasem în vorbă cu un fochist pe «Împăratul Traian»; în schimbul unei sticle de lichior de ananas, pe care trebuia să i-o plătesc la Alexandria, se însărcina să mă debarce în acest port.
– E foarte uşor, îmi spuse fochistul. Românii sunt navigatori, aşa cum eşti tu popă. Vapoarele sunt ale statului, care acoperă toate pierderile. De asemenea, contrabanda este în toi şi este practicată de la cel din urmă marinar, până la căpitan. Fiecare lucrează în felul lui. Iar ca să pătrunzi la Alexandria fără hârtii, o şapcă de pe «Împăratul Traian» e de-ajuns.
Citat-Panait-Istrati(…) Mă gândeam la toate acestea, stând într-un colţ întunecos, în dosul cazanelor, unde mă ascunsese prietenul meu, fochistul. Era un om cumsecade şi venea la fiecare sfert de oră, să mă întrebe dacă nu mă înăbuş.
– Da, mă înăbuş, îi spusei o dată, dar de frică!
– Frică? De ce? Nimeni nu vine să scotocească aici. Mâine dimineaţă poţi chiar să te plimbi pe puntea de la a treia. Dacă ai nas bun, ai să-ţi descoperi tovarăşi, dar nu lega prietenie cu nimeni, nu te trăda.
Nu eram deci singurul care călătorea de contrabandă. Asta mă mai linişti puţin.
da 1(…) Acum, când vaporul mă ducea, ascultam zgomotul elicelor şi-mi spuneam cu evlavie: «Da, chiar dacă va trebui să fac închisoare ori de câte ori voi avea poftă să merg în Egipt, fără paşaport şi fără bilet, voi face-o bucuros. Voi întreba chiar şi un om de legi de câte ori mi se va mări pedeapsa după fiecare recidivă. Căci mai degrabă face să-ţi împarţi viaţa între închisoare şi Egipt, decât s-o laşi să se scurgă întreagă între cocioaba în care stai şi ocna în care lucrezi».
da 4M-am ţinut de cuvânt: de la această primă călătorie, şase ani în şir am revenit în Egipt. Nu voi fi găsit o singură dată, înscris, pe lista călătorilor şi nici în registrul paşapoartelor.
Şi dacă n-am plătit cu închisoarea nici una din aceste hoinăreli, nu datoresc aceasta decât întâmplării, care ocroteşte pe cei iubitori de o viaţă lipsită de piedicile ridicate de mâna neînţelegătoare a omului.
În zorii celei de-a şasea zi de plutire, în faţa ochilor mei dornici de frumuseţi pământeşti se ivi o linie alburie, cu sclipiri de aur: Alexandria“.
Nava ÎMPĂRATUL TRAIAN, în anul 1919, în timpul unor manevre efectuate în bazinul vechi al portului Constanța.
Nava ÎMPĂRATUL TRAIAN, în anul 1919, în timpul unor manevre efectuate în bazinul vechi al portului Constanța. În plan îndepărtat se văd silozurile și estacada.
Sursă: Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu, 2011, „Amintiri despre o flotă pierdută”, vol. I – „Navele românești ale Dunării și Mării”, vol. II – „Voiaje neterminate”, Constanța, Editura: „Telegraf Advertising”.

♦ ♦ ♦

Film artistic – CIULINII BĂRĂGANULUI, după romanul lui Panait Istrati  (vezi aici).
Film artistic – CODIN, după romanul lui Panait Istrati (vezi aici).
Dramatizare radiofonică după romanul MIHAIL de Panait Istrati (vezi aici).
Dramatizare radiofonică după romanul NERANTULA de Panait Istrati (vezi aici).

[1] Nave din aceeaşi clasă: „Dacia“ (pavilion: România, IMO: 5602843) şi „România“ (pavilion: România, IMO: 5602314).

[2] Mihai Tican Rumano (18931967) – scriitor român, faimos călător şi pasionat explorator din perioada interbelică; copil sărman, părăseşte România la 13 ani şi se stabileşte în Argentina, de unde călătoreşte neîncetat în Africa, cele două Americi, Australia, Noua Zeelandă, Antile; la 19 ani, în 1914, începe să colaboreze cu însemnări la ziarele şi revistele din La Plata („El Eco“) şi Buenos Aires („Corras y Carretas“, „Prensa de Buenos Aires“), semnând Mihai Tican, la care va adăuga ulterior pseudonimul sau literar – Rumano (Românul); între anii 1924 şi 1929 se stabileşte în Spania, unde va debuta cu mai multe volume cu tematică exotică, traduse ulterior şi în română; în anul 1950 contractează un cord pulmonar, cu insuficienţă respiratorie, boală care îl va mistui până la moarte; la 5 septembrie 1959, Mihai Tican-Rumano, în semn de recunoştinţă pentru oamenii şi meleagurile natale, donează muzeului din Câmpulung-Muscel un număr de 170 tablouri în ulei, acuarelă, cărbune, tuş şi desen şi 27 sculpturi (în prezent, colecţia donată de scriitor oraşului numără peste 245 piese); la Berevoeşti, satul natal căruia i-a purtat toată viaţa o mare dragoste, a înfiinţat un muzeu de artă plastică pe care l-a înzestrat cu 178 tablouri şi alte obiecte personale; în 1964, Împăratul Etiopiei, Haile Selassie, fiind oaspete al ţării noastre, îl revede la Bucureşti pe autorul monografiei „Abisinia“, Mihai Tican-Rumano, şi este oaspete de onoare al Împăratului la dineul oferit de Gh. Gheorghiu-Dej; în scrierile sale (40 de volume de călătorie) cultivă exotismul, pitorescul şi senzaţionalul în memorialistica românească.

[3] Miguel de Unamuno (18641936) – scriitor şi filosof spaniol.

[4] Panait Istrati, cu numele la naştere Gherasim Istrati (18841935) – scriitor român de limbă română şi franceză; fiu nelegitim al unei spălătorese, Joiţa Istrate, şi al unui contrabandist grec; a copilărit în Baldovineşti, lângă Brăila, a terminat şase ani de şcoală primară, doi fiind nevoit să-i repete; şi-a câştigat existenţa ca ucenic al unui cârciumar, al unui brutar şi al unui vânzător ambulant; o vreme a fost şi cărbunar la bordul navelor Serviciului Maritim Român, timp în care a citit cu aviditate tot ce i-a căzut în mână; hoinărelile l-au purtat prin diferite oraşe: Bucureşti, Constantinopol, Alexandria din Egipt, Cairo, Napoli, Paris şi Lausanne; trăind în sărăcie, bolnav şi singur, a încercat să se sinucidă, în 1921, pe când era la Nisa, dar a fost salvat, iar în buzunar i s-a găsit o scrisoare neexpediată, adresată lui Romain Rolland; acesta este avertizat şi îi răspunde imediat, încurajându-l să urmeze cariera sa de scriitor; în 1930 a revenit definitiv în ţară; izolat, singur şi bolnav de tuberculoză, a murit la Sanatoriul Filaret; în proza sa sunt descrise lumea proletariatului, pe care a avut ocazia să o cunoască de aproape, mirificele ţinuturi ale Brăilei natale, Delta Dunării, un amestec de rase şi religii şi diverse oraşe din Europa, prin care a trecut de-a lungul vieţii; opera lui Panait Istrati a fost tradusă în peste 30 de limbi.

[5] Panait Istrati, (1982), „Între un prieten şi o tutungerie“ din vol. „Chira Chiralina“, ediţie îngrijită, prefaţă şi note de Alexandru Talex, Bucureşti: Editura „Minerva“, pag. 425 – 430.

[6] Mihail Mihailovici Kazasnky, rus de origine, fire boemă, călătorind prin mai multe ţări şi având numeroase ocupaţii, prieten al lui Panait Istrati, invocat adesea în scrierile de tinereţe.

[7] https://www.telegrafonline.ro/fantoma-hotelului-intim-bantuie-constanta

 

Comentează pe Facebook

Articolul precedentÎn anul 1905, Regele Carol I a inaugurat cablul submarin Constanţa – Constantinopol
Articolul următorDistrugătorul „Măreşti“ – „Asul de caro” al Marinei Regale Române
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.