Netrebnicul Teodosie – agent electoral, batjocorește hotărârile Sfântului Sinod al B.O.R.

0
743
  • „Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.“ (Luca – 16, 13);

La data de 6 martie 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a reexaminat hotărârea sa nr. 410[1], privind problema implicării preoților în politică:

„Cu privire la implicarea clerului în politică, Sfântul Sinod își înnoiește punctele de vedere și recomandările din 13 – 14 februarie 1996 și 23 –  25 februarie 2000 și, în lumina acestora, hotărăște[2]:

„(…) 2. În conformitate cu Sfintele Canoane ale Bisericii Universale (6 Apostolic, 7 Sinodul IV Ecumenic, 10 Sinodul VII Ecumenic, 11 Sinodul local Cartagina), care stipulează că printre îndeletnicirile incompatibile cu slujirea și demnitatea clericului se numără și aceea de «a primi asupra sa dregătorii sau indeletniciri lumești», arhiereului, preotului, diaconului si monahului îi este interzis să facă politică partinică, să fie membru al unui partid politic, să participe la campanii electorale, să candideze și să devină membru al Parlamentului sau Consiliilor locale, primar, viceprimar sau să ocupe funcții în administrația publică centrală și locală.

Cel care va încalca aceste reguli, precum și legământul depus la hirotonie, se încadrează în prevederile art. 3, lit. „d” și „e” din Regulamentul de procedură al instanțelor disciplinare și de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, având de ales între cariera politică și misiunea preoțească, pentru totdeauna, fără drept de revenire în cler. Abaterile de acest fel vor fi judecate în Consistoriile eparhiale.

  1. În același timp, Sfântul Sinod face un călduros apel către liderii partidelor politice din România să nu permită recrutarea de membri din rândurile clerului și nici folosirea în scopuri politice a persoanelor, spațiilor, slujbelor și însemnelor bisericești.

Sfântul Sinod îi asigură că Biserica – păstrându-și echidistanța față de partide – va continua să se implice în politica generală a țării, contribuind – prin mijloace specifice – la apărarea democrației, a libertății, a credinței în Dumnezeu, a independenței și integrității Patriei, respingând orice formă de totalitarism comunist ateu, precum și orice formă de extremism.”[3]

14397257_1129890977073163_2122597002_nDupă ce, timp de peste 15 ani, și-a bătut joc de preoți, credincioși și orașul Constanța, după ce a încălcat grosolan prevederile canonice și ale regulamentelor bisericești, după ce a sfidat Sfântul Sinod al B.O.R., dar și prevederile Codului penal, după ce a băloșit bisericile al căror pronaos l-a trecut, dar și mănăstirile, după ce a făcut praf și pulbere imaginea Bisericii Ortodoxe Române și a ortodoxiei însăși, inclusiv prin acuzații de homosexualitate și pedofilie, a venit timpul că TEODOSIE, acest netrebnic și trădător de credință, să dispară pentru totdeauna din înalta funcție pe care, în mod fraudulos, a obținut-o pe meleagurile apostolice ale Arhiepiscopiei Tomisului.

Încolțit din toate părțile atât de media locală și națională, cât și de instituțiile abilitate ale Statului, Teodosie va fi detronat cât de curând și va fi luat în primire fie de Justiție, fie de chilia unei mănăstiri izolate, pentru că între oameni nu are ce căuta, pentru că el urăște oamenii și oamenii au ajuns să-l urască.

Deși știe că sfârșitul carierei sale este pe sfârșite, Teodosie face eforturi disperate să mai salveze ce ar mai fi de salvat, în primul rând curul său la care ține atât de mult să-l știe mai degrabă tolănit în tronul de arhiereu, decât prin așternuturile numai de el știute, dar devenite de notorietate, inclusiv ca subiecte de cărți, glume și acuzații ale victimelor sale erotice.

Un astfel de demers pervers a fost implicarea sa în politica locală din anii 2000 a P.S.D. Constanța, partid al cărui agent electoral este încă din epoca lui Ion Iliescu și, mai ales, a iubitului său Adrian „Bombonel“ Năstase.

Teodosie nu este prost, simte că ștreangul adevărului și dreptății se strânge, motiv pentru care preacurvește în continuare cu politica, punându-și mari speranțe în cei care vor câștiga alegerile parlamentare din decembrie a.c. Astfel, el speră că aceștia îl vor susține la rândul lor și îi vor ierta toate ticăloșiile pe care le-a comis în ultimii 15 ani ca arhiepiscop al Tomisului.

14569785_1201189406570904_775828903_nUneltele sale din teritoriu sunt protoiereii, cărora le trasează sarcini electorale și care, la rândul lor, acționează prin preoții din parohiile răspândite pe tot teritoriul județului, niște zeloși și teribili de eficace agenți electorali. Așa se explică de ce nici una dintre autoritățile locale nu îndrăznește să miște în frontul deschis pe plaja politicii locale, fiind conștiente că orice reacție contrară va primi o contralovitură devastatoare din partea enoriașilor ce se vor prezenta la urne și care vor decide cine câștigă!…

În protoieria[4] Callatis, protopop este preotul Vasile Cârlan. Acesta, „cu încredințarea ÎPS Teodosie“, s-a adresat preoților din subordine cu „privire la completarea listelor de susținători pentru alegerile la Camera Deputaților a domnului Costin Dămășaru“.

Listele susținătorilor îl menționează pe Dămășaru ca fiind candidat independent pentru Camera Deputaților la alegerile din 11 decembrie 2016, probabil până la închiderea urnelor, acesta urmând apoi să treacă în barca partidului care va câștiga scrutinul.

Iată încă o dovadă a mârșăviei lui Teodosie, un individ căruia puțin îi pasă de Sf. Sinod, de imaginea B.O.R. și a credinței ortodoxe.

Oricum, zilele și nopțile sale în scaunul arhiepiscopal sunt monitorizate și numărate: 26, 25, 24, 23…

Notă: Fotocopiile documentelor sunt în posesia redacției rezistenta.ro, dar suntem în imposibilitatea de a le publica, pentru că riscăm să îi deconspirăm pe cei care ni le-au pus la dispoziție.

Suntem convinși că aveți încredere în noi și înțelegeți că nu vrem să punem în pericol existența unor oameni, mai ales că știm cât de laș, pătimaș și răzbunător este Antihristul.


[1] Ședința de lucru din 12 – 13 februarie 2004.

[2] „1. În calitatea sa de cetățean al Patriei și de părinte duhovnicesc al tuturor enoriașilor săi, indiferent de orientarea lor politică, preotul are libertatea, binecuvântarea și îndatorirea ca, de pe poziția și prin mijloacele care îi sunt specifice, să participe la viața cetății, sprijinind activitățile menite să promoveze binele obștesc și împotrivindu-se oricăror măsuri sau activități care se dovedesc a fi în contradicție cu învățătura și morala creștină ortodoxă. Opțiunea sa politica se exprimă prin vot.“

[3] Constatând, însă, necesitatea disocierii angajamentului preotului în politica partinică, de prelungire a activității sale pastoral-sociale în viața comunității locale, în calitate de consilier local sau consilier județean independent, având aprobarea chiriarhului sau, în urma discuțiilor care au avut loc și a convergenței opiniilor exprimate, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât: „Mentinerea hotărârii Sfantului Sinod nr. 410/ 2004 privind interzicerea implicării clerului în politică. Totodată, aplicând principul iconomiei (pogorământ, dispensă), Sfântul Sinod hotărăște ca, de la caz la caz, preoții care își exprimă, în scris, dorinta de a candida numai ca independenti și numai pentru Consiliile locale și Consiliile judetene să primească aprobarea chiriarhilor lor. Aprobarea va fi acordată în urma analizei solicitărilor preoților respectivi, într-o ședință a Permanenței Consiliului Eparhial și numai acelora considerați capabili să promoveze interesele comunității în Consiliile locale și in Consiliile județene. Dacă, însă, se dovedește că preotul nu corespunde cerintelor mandatului încredințat, de a lucra și apăra interesele comunității locale, atunci i se va retrage aprobarea. Această hotărâre adoptată de Sfântul Sinod este aplicabilă numai până când se vor găsi membri ai laicatului ortodox, bine pregătiți, pentru a reprezenta interesele comunităților locale în care se află și ortodocși.”

[4] Protopopiatul (protoieria) este o unitate bisericească administrativă, care cuprinde mai multe parohii arondate de pe teritoriul aceleiaşi eparhii.

 

Comentează pe Facebook

Articolul precedent„Vishva Shanti“ – un cargou jumătate indian, jumătate românesc
Articolul următorZiarul REZISTENȚA susține valorile autentice: Ileana Șipoteanu și Dumitru Lupu – cetățeni de onoare ai municipiului!
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here