Acasă Dosare Dezvăluiri Mitropolitul Iosif Pop, ales necanonic, bolnav de bani și putere. Afacerile patriarhului Daniel în străinătate. 

Mitropolitul Iosif Pop, ales necanonic, bolnav de bani și putere. Afacerile patriarhului Daniel în străinătate. 

0
Mitropolitul Iosif Pop, ales necanonic, bolnav de bani și putere. Afacerile patriarhului Daniel în străinătate. 
Iosif Pop, arhiepiscop și mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, membru al Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și membru al Adunării Episcopilor Ortodocşi din Franţa.

La scurt timp după publicarea articolului „LISTA CU HOMOSEXUALII DIN SF. SINOD AL B.O.R.ˮ (vezi articolul aici), pe adresa de e-mail a redacției am primit numeroase scrisori, prin care se aduc multe și credibile completări la informațiile deja publicate în articolul respectiv.

Așa cum reiese din conținutul scrisorii de mai jos, ticăloșiile clericilor români au depășit și frontierele țării, faptele comise de aceștia fiind cel puțin la fel de grave ca ale celor despre care noi am consemnat. Subtitlurile aparțin redacției noastre.

Stimată Redacție,

În primul rând permiteți-mi să vă felicit pentru articolul Dumneavostră despre homosexualii din B.O.R. Vă scriu pentru a aduce o mică, dar necesară, contribuție la acest articol, și anume să fac câteva comentarii despre Mitropolitul Iosif Pop, pe care, din păcate, îl cunosc destul de bine.″

Mitropolitul Iosif Pop - "un golan, fără nicio legătură cu biserica, încă din când era elev la liceu".
Mitropolitul Iosif Pop – „un golan, fără nicio legătură cu biserica, încă din când era elev la liceu”.

Cine este mitropolitul Iosif Pop, apropiatul patriarhului Daniel

Iosif Pop (botezat Ilie) este din Maramureș, a studiat la un liceu industrial din Baia Mare. În acea perioadă se evidențiază ca un golan, fără nicio legătură cu biserica.

La un moment dat se convertește și studiază Teologia la Sibiu. Devine ucenicul lui Serafim Joantă, care îl va și promova ca Arhiepiscop la Paris, în locul lui Adrian Hrițcu.

Preotul Patriciu Vlaicu.
Preotul Patriciu Vlaicu.

Ajunge să facă niște studii de Master la «St. Serge» la Paris și, prin mașinațiunile preotului Patriciu Vlaicu (printre candidații propuși s-a numărat și călugărul Rafail Noica – atunci în Anglia, la Essex -, care a refuzat să intre în competiție), ajunge să fie ales de preoți ca Arhiepiscop, în locul lui Hrițcu, la doar 31 de ani – total necanonic. (vezi aici).

Legătura dintre Iosif Pop și Patriciu Vlaicu va rămâne peste timp și se va întări până la punctul în care cei doi se vor contopi până la identificare.

Patriciu Vlaicu este cel mai puternic preot din Mitropolie, tocmai pentru că este mâna dreaptă a Mitropolitului. El decide numirile și hirotonirile, el este turnătorul Mitropolitului. El le spune celorlalți Episcopi din Mitropolie ce să facă și ce nu.

Ereticul Daniel și asociatul său, "energicul" Iosif.
Ereticul Daniel și asociatul său, „energicul” Iosif.

Iosif Pop devine un apropiat al Patriarhului Daniel, care îl numește director/ președinte al Reprezentanței B.O.R. pe lângă EU cu sediul la Biserica «Sf. Nicolae» din Bruxelles, îl trimite la diferite evenimente din țară și străinătate pentru a reprezenta Patriarhia Română, precum înmormântarea Reginei Ana (2016), alături de Arhiepiscopul Nifon (și el director al aceleeași Reprezentanțe B.O.R. la Bruxelles).”

Un mitropolit bolnav de putere și bani

Iosif Pop, ca mulți alți călugări săraci și ajunși în funcții de putere, este bolnav după putere și după bani. Astfel, după urcarea pe tron și înaintarea în funcția de mitropolit, modifică abuziv Statutul Mitropoliei – bazat pe principiile Șaguniene (vezi aici), și unde preoții și laicii au un cuvânt puternic de spus, reducând rolul laicilor și al preoților la unul pur consultativ.″

România „exportă″ lumânări în Franța

„La Congresul Mitropolitan anunță că are un buget de 1,2 milioane €uro, dar nu are niciun angajat la Mitropolie, nu ajută nicio parohie sau vreun preot cu niciun ban. Tot ce contează este să-ți plătești datoriile la ei, să le cumperi lumânările făcute în România și care costă ca și cum ar fi făcute în Franța.

Goana lui după bani se mai observă și în faptul că în cele mai bogate parohii și-a numit nepoți, rude și acolți, prin care să «sugă» banii parohiei, fără să se lovească de vreo opoziție.″

Preotul Constantin Târziu (în plan secund) și mitropolitul Iosif.
Preotul Constantin Târziu (în plan secund) și mitropolitul Iosif.

Cheia succesului stă în barba lungă

Preot Iulian Nistea.
Preot Iulian Nistea.

„Să dăm doar câteva exemple.

În Franța, după zeci de ani de rezistență anti-comunistă, Iosif reușește să-i păcălească și pune mâna pe parohia «Sf. Arhangheli» din Paris, unde își pune preoții săi, precum preotul celib Iulian Nistea, o nulitate, și teologică, și umană, dar ucenic al lui Andrei Andreicuț de la Alba Iulia, sau pe preotul Constantin Târziu (vezi aici), o slugă fără scrupule a Mitropolitului.

Un alt om al lui Iosif este pseudo-intelectualul preot Răzvan Ionescu, un inginer convertit la Teologie, care a învățat că cheia succesului stă în barba lungă.″

Ștampila Mitropoliei și semnătura mitropolitului Iosif Pop.
Ștampila Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale și semnătura mitropolitului Iosif Pop.

Bisericile românești din Belgia

„În Belgia, la Bruxelles, există patru biserici românești: «Sf. Nicolae», «Sf. Paraschiva», «Sf. Apostoli Petru și Pavel», «Buna Vestire».

  • La «Sf. Parascheva», preotul Bogdan Popescu este de fapt preotul Patriarhului Daniel, căci biserica ține nu de Iosif, ci de Daniel.
  • La «Sf. Ap. Petru si Pavel», preotul Molete este un tânăr care lucra la o asociație caritativă în Belgia, dar care este căsătorit cu nepoata (Ana Maria) Mitropolitului și care, în virtutea acestui fapt, este hirotonit și numit direct la una dintre cele mai bogate biserici din Belgia.
  • Biserica «Buna Vestire» (fostă Ste. Catherine din centrul turistic al orașului) este practic cea mai veche parohie românească din Belgia, fondată prin anii ´70 de preotul Vasile Palade.

Interesant este că preotul Palade încearcă ani la rândul să cumpere sau să contruiască o biserică românească la Bruxelles și cere ajutorul, în acest sens, Patriarhiei și Președinției Române.

În momentul în care se găsesc fondurile pentru un asemenea proiect, banii nu sunt dați preotului Palade din Bruxelles, ci preotului Patriciu Vlaicu din Franța, care se duce la Bruxelles cu un milion de €uro și cumpără o ruină de biserică lângă Gara de Nord, într-unul dintre cartierele rău-famate ale orașului. Preotul Patriciu este același care l-a sprijinit pe călugărul Iosif Pop să câștige alegerile și care nu a reușit să facă nimic deosebit în Franța, unde a locuit mai bine de 10 ani.″

Nela Păvăloiu.
Nela Păvăloiu.

600.000 de euro o dată, de două ori, de trei ori, ai câștigat biserica!

„Întorcându-ne la preotul Vasile Palade, acesta încearcă, după venirea preotului Patriciu cu milionul de €uro, să cumpere o altă biserică scoasă la licitație și care se află într-o zonă centrală din Bruxelles, lângă instituțiile europene. Deși reușește să strângă niște bani din donații și să se prezinte la licitatie, în mod surprinzător biserica este câștigată de o anume Nela Păvăloiu de la Fundația Valențe Umane, pentru suma de 600.000 €uro și care participa la licitație cu binecuvântarea PF Daniel.

După câștigarea licitației, biserica este pusă la dispoziție Patriarhiei Române, care îl trimite mai întâi pe preotul Sorin Șelaru – fiul unui pădurar de pe la Iași și bun amic cu fostul Mitropolit Daniel (acum Patriarh), cel ce îl va trimite pe tânărul Sorin Șelaru la studii la Strasbourg -, iar mai apoi pe preotul Bogdan Popescu, fiul preotului Ion Popescu de la biserica Icoanei din București.″

Patriarhia română plătește chirie la… Patriarhia română!

Preoţii Sorin Şelaru (stânga) şi Patriciu Vlaicu.
Preoţii Sorin Şelaru (stânga) şi Patriciu Vlaicu.

„După câțiva ani, Nela Păvăloiu va cere o chirie de aproape 2.000 €uro parohiei «Sf. Parascheva» pentru lăcașul de cult, după care va vinde lăcașul aceleeași comunități, pentru 1,2 milioane €uro. Așa da afacere!

Scena aceasta se repetă, dar în format diferit, și în cazul bisericii «Sf. Nicolae», unde paroh este preotul Patriciu Vlaicu, iar preot co-slujitor este preotul Sorin Șelaru. Aici, deși biserica este cumpărată de Patriarhie, totuși ea plătește o chirie de aproape 2.000 €/ lună către Patriarhia Română!

Despre cei doi preoți trebuie spus că amândoi sunt și profesori la Facultăți de Teologie din România: Patriciu la Cluj, iar Șelaru la București. Amândoi sunt și Consilieri: Șelaru – patriarhal, Patriciu – mitropolitan. Ambii sunt căsătoriți și sunt părinti de doi, respectiv, trei copii.″

Preoți atât de bogați, încât își angajează preoți pentru a le ține slujbele

„Mai mult, preotul Patriciu este și protopop peste trei protopopiate din Belgia (Bruxelles, Flandra și Valonia) și membru în diferite delegații și comisii teologice, iar biserica «Sf. Nicolae» este o parohie de peste 20.000 de enoriași.

Copiii preotului Patriciu Vlaicu sunt botezați de Iosif Pop, iar unii spun că Iosif și Patriciu ar fi chiar rude, deși unul este din Baia Mare, celălalt este din Cluj.

Cum timpul nu le permite să facă sutele de botezuri și servicii religioase la această biserică gigant și să fie prezenți, în același timp, și în România, și în Belgia sau Franța, cei doi – Sorin Șelaru și Patriciu Vlaicu – își angajează preoți ca să-i înlocuiască la biserică și pe care îi plătește cu mărunțiș, iar pe cei mai fideli slujitori îi promovează în functii bine platite, gen Biserica Antwerpen – preot George Vâlcu, sau preot la Penitenciare – preot Ciprian Poenaru, fostul dascăl al bisericii «Sf. Nicolae».″

Biserica ortodoxă "Buna Vestire" din Bruxelles.
Biserica ortodoxă „Buna Vestire” din Bruxelles.

Parohiile se lasă în moștenirea urmașilor!

„O încercare din partea lui Iosif Pop de a pune mâna pe parohia «Buna Vestire» (vezi aici) a preotului Vasile Palade și de a-și numi el o slugă credincioasă are loc în momentul în care acesta, adică preotul Palade, se pregătește de pensionare.

În acel moment, preotul Vasile Palade îl roagă pe Mitropolitul Iosif Pop să-l hirotonească pe fiul său, tânărul teolog George Palade, și să-l lase în locul lui la biserică. Iosif refuză, iar preotul Vasile Palade reușește să-l convingă pe Episcopul ortodox rus din Basarabia să-l hirotonească pe George Palade.

Proaspăt hirotonit, George Palade se instalează în parohia tatălui său și devine preotul paroh, în urma pensionării acestuia. Iosif Pop turbează, dar, pentru a păstra aparențele, continuă să-l tolereze pe preotul George Palade și să-l considere preotul său, deși și-ar fi dorit să pună mâna pe o parohie salarizată și bine poziționată ca aceasta.″

Goana după parohii

„Învățând din greșelile trecutului, Iosif Pop reușește să pună mâna pe o altă parohie, la fel de importantă și de bogată, dar, de data aceasta, din Antwerpen. Parohia din Antwerpen a fost înființată de preotul Dr. Ioan Dură, în anii ´80, și recunoscută de Statul belgian, având astfel un salariu asigurat de la Stat.

La vârsta pensionării, preotul Ioan Dură îi propune lui Iosif (vezi aici) să facă Episcopie sau să trimită Episcop-Vicar pentru Țările de Jos și îi oferă parohia de la Antwerpen ca reședință și postul de preot din parohie să fie transformat în post de Episcop, ceea ce însemna o dublare a salariului existent. Iosif Pop îi acceptă propunerea și îi promite că va căuta un călugăr potrivit.

După pensionarea preotului Ioan Dură, Mitropolitul Iosif Pop hirotonește rapid pe un tânăr teolog, George Vâlcu, ucenic apropiat al lui Episcopului Casian de la Galați și casnic al preotului Sorin Șelaru și al preotului Patriciu Vlaicu de la Bruxelles, și îl numește preotul parohiei din Antwerpen, parohie ce avea atunci în cont aproape 100.000 €uro, bani strânșii de preotul Ioan Dură pentru a cumpăra o biserică pentru comunitatea românească.″

Mănăstirea "Acoperământul Maicii Domnului", Namur (Belgia).
Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”, Namur (Belgia).

«N-am, bă! N-am!»

„Tot în Belgia, un proaspăt hirotonit preot încearcă să cumpere o biserică ce dispunea de o micuță capelă, dar și de un imobil de mici apartamente. Imobilul fusese, cu ani în urmă, o mănăstire greco-catolică lângă Namur (vezi aici).

De la prețul de un milion €uro, după lungi negocieri cu catolicii, preotul Grădinaru reușește să aducă biserica la prețul de 600.000 €uro, moment în care, pentru a o putea cumpăra, îi cere ajutorul Mitropolitului. Desigur, răspunsul este unul clasic, à la Moromete: «N-am, bă! N-am!».

Preotul Grădinaru, împreună cu comunitatea pe care o formase între timp, reușește să cumpere biserica pe un credit de șase ani. Iosif vine și el să vadă despre ce este vorba. Când vede biserica cu chiliile, îi spune preotului că va face mănăstire aici, deși preotul este căsătorit și nu are niciun plan de călugărie.″

Preotul Ciprian Grădinaru.
Preotul Ciprian Grădinaru.

Biserica transformată în… vacă de muls

„Și așa, din parohie de mir, biserica ajunge mănăstire, la început fără călugări. În timp, se perindă tot felul de maici fără chef de mănăstire și de muncă.

Preotul Grădinaru plătește ratele bisericii, adună comunitatea în jurul său, renovează clădirile, iar când se apropie ultima rată, Iosif Pop îi pune în vedere să-și caute altă biserica și să se mute. Așa a ajuns preotul Grădinaru să cumpere o altă biserică pe lângă Bruxelles (vezi aici), unde trebuie să o ia de la capăt cu creditele, renovările și toate nevoințele oricărui început.

Desigur, în ochii lui Iosif nimic nu contează, decât banii. Nu contează că preotul are și el familie și că trebuie să fie plătit chiar de Episcopul care îl angajează.

Mănăstirea de la Namur, ca și alte biserici, nu este altceva pentru Iosif decât o vacă de muls. Niciun stareț nu va refuza să-l plăteasca pe Iosif și să-i dea banii.″

Reprezentanța B.O.R. din Bruxelles – agentură de spionaj sau loc de sifonat bani?

„În încheiere, câteva cuvinte despre o instituție prin care se sifonează banii, anume Reprezentanța B.O.R. pe lângă UE (vezi aici). În primul rând, nimeni nu înțelege de ce B.O.R. (vezi aici) are nevoie de o asemenea instituție finanțată și de la Bugetul de Stat (vezi aici).

Deși instituția nu funcționează în mod real – nici nu ar avea de altfel ce face – ea angajează, totuși, o mulțime de persoane (nu voluntari, așa cum sunt majoritatea preoților din Vest).

Angajații acestei instituții sunt, pe lângă Mitropolitul Iosif și Arhiepiscopul Nifon Mihăiță de la Târgoviște, preot Șelaru Sorin, preot Patriciu Vlaicu, preot Bogdan Popescu, preot George Vâlcu și încă unul sau doi tineri teologi.

Reprezentanța are birourile într-o vilă proaspăt renovată aflată în curtea interioară a parohiei «Sf. Nicolae» (Bruxelles), imobil renovat, ca și renovările de la Biserica «Sf. Nicolae», cu fonduri de la Guvernul României.″

Mitropolitul Iosif Pop - un ipocrit avid după putere și bani.
Mitropolitul Iosif Pop – „un ipocrit avid după putere și bani”.

Nu ai cum să umbli în haită și să nu fii lup!

„În concluzie, deși nu-l putem (încă) număra pe Iosif Pop (vezi aici) printre pidosnicii din Sinod, totuși și el este prins în firele relațiilor lor, pentru că nu ai cum să umbli în haită și să nu fii lup. Pentru mulți dintre preoții lui Iosif, acest lucru devine din ce în ce mai evident.

Când stă de vorbă cu ei dovedește câteva lucruri, și anume: 1). – nu-l interesează viața lor, familiile lor, nevoile și durerile lor; 2. – este o nulitate teologică. Din trei vorbe, două sunt babisme sau aberații teologice. 3. – îl doare numai de bani și de putere.

Atâta timp cât îi dai bani și îți vezi de treaba ta și nu îi spui nimic, totul e ok, dar nu încerca să-i spui că ceva este în neregulă că atunci va urla și te va amenința că te termină!

Ăsta este Sf. părinte Iosif Pop! Un ipocrit avid după putere și bani.″

NOTA REDACȚIEI – la data de 21 august 2017, pe adresa redacției am primit următoarele:

„Legat de articolul dumneavoastră, «Mitropolitul Iosif Pop, ales necanonic, bolnav de bani și putere. Afacerile patriarhului Daniel în străinătate», publicat pe 11 august 2017, vă trimit câteva elemente pentru completarea biografiei ÎPS Iosif. Sper că vă vor fi de folos.

Fiica unui preot greco-catolic scria, în 2007, că «Din Vișeul de Jos/ Maramureș îl avem pe Mitropolitul ortodox Dr. (??) Iosif Ilie Pop, care s-a născut la 19.02.1966 dintr-o familie de țărani greco-catolici».

(Atenție, nu are doctorat terminat! În mai multe articole se scrie că «Părintele Iosif a plănuit să susțină teza la sfârșitul anului 1998», dar, de fapt, doctoratul nu l-a mai făcut).

După Liceul tehnic de la Baia Mare s-a înscris la Institutul de mine de la Petroșani. Se vorbește că a bătut un profesor și a fost exmatriculat, pare-se, în chiar anul întâi.

După un «vagabondaj» a fost luat la armată. După armată, soțul sorei sale, preotul Gheorghe Dumitran, l-a adunat de pe drumuri, l-a întors la Dumnezeu și l-a îndemnat să se înscrie la Facultatea de Teologie din Sibiu. A dat examen de câteva ori și, în final, a intrat, dar cu medie mică, datorită intervenției cumnatului sau, preotul Gheorghe Dumitran, pe lângă decanul Facultății, pr. Dorin Oancea.

Pr. Oancea l-a recomandat lui Serafim Joantă, Episcop vicar la Sibiu, care l-a pus în contact cu A. Andreicuț, pe atunci arhiepiscop de Alba Iulia, care, în ultimul an de studenție l-a luat cu el ca pedagog la Seminarul Teologic de la Alba Iulia și preparator la Facultatea de la Alba Iulia. Tot el i-a procurat o bursă la Paris, la Institutul «St. Serge».

La înscăunarea sa (15 martie 1998) a participat și Regele Mihai. Doamna Teresia Tătaru afirmă că Regele Mihai a fost «indus în eroare de consilierul său, Mihai Ricci».

Pe aceasta pagină (http://www.mitropolia-paris.ro/content/biserica/index.ro.html) scrie că, la construirea bisericii de lemn de la Limours/ Franta, cinci ani mai târziu (11 iulie 2003) «Se declară deschise lucrările șantierului; se sapă șanțurile fundației, sub supravegherea D-lui inginer Mihai Ricci».

Într-un articol scris în 2007, perioada premergătoare alegerilor noului patriarh al B.O.R., dl. C. Bădiliță îl propunea de zor pe ÎPS Iosif drept candidat: «Personal cred că alegerea mitropolitului Iosif ar fi cea mai creștinească soluție».

De ce? Poate pentru faptul că bunicul soției dlui Bădiliță este preotul Zosim Oancea, tatăl preotului Dorin Oancea, decanul Facultății de Teologie din Sibiu, cel care l-a ajutat pe ÎPS Iosif în trecut. ÎPS Iosif construiește o vilă în satul natal, Vișeul de Jos, pe numele sorei sale.

Ar fi interesant de făcut o anchetă jurnalistică, pentru a descoperi câți dintre preoții numiți de ÎPS Iosif, mai ales în Spania și Italia, dar și în celelate țări din Mitropolie, sunt neamuri de-ale sale (nepoți, nepoți de veri mai apropiați sau mai îndepărtați). Se pare că doar în Spania sunt vreo 12.

Afacerea lumânărilor este pusa la punct împreuna cu un verișor al ÎPS Iosif (Pop Gheorghe), cel care a lucrat și la biserica de lemn din Limours.

Mai sunt, cu siguranță, multe «necunoscute». Cu timpul, poate se vor afla. Sănătate!“

 

Comentează pe Facebook

Articolul precedent Comunitatea Ortodoxă din Italia solicită caterisirea homosexualilor din Sf. Sinod al B.O.R
Articolul următor Mitropolitul Serafim Joantă și relația sa cu homosexualul Florin Cojocaru zis „Emanuela sugativa”
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.