„Medea“, „Meteor“ şi „Cobra“ – primele nave de pasageri intrate în dotarea S.M.R.

0
235
Nava METEOR - una dintre primele nave de pasageri intrate în cadrul Serviciului Maritim Român.

Nava mixtă[1] „Medea“[2], ex-„Medea D“[3] (pavilion: România, IMO: 5608531, 819 to., lungime: 60,00 m, viteza: 9-11 Nd., preţ: 150.000 lei, constructor: noiembrie 1884, Palmer’s“, Jarrow – Marea Britanie) a fost lansată la apă la data de 4 octombrie 1884.

La data de 18 mai 1895, nava a fost cumpărată de la Societatea Austriacă de Navigaţie cu Aburi pe Dunăre – D.D.S.G., fiind ştearsă din evidenţe prin schimbarea pavilionului.

A fost prima navă de pasageri şi marfă achiziţionată pentru Serviciul Maritim Român, înfiinţat în aprilie 1895.

La 16 august 1895, „Medea“ a acostat la cheul genovez al portului Constanţa. 

SMR_poster„Sosirea vaporului „Medea“ în portul Constanţa[4]

Miercuri la 16 curent, a sosit în portul nostru primul vapor comercial maritim român «Medea R.M.S», aducènd vre-o 40 pasageri şi 800 saci cu făină pentru Constanţa. Resturile caricului[5], făină şi alte mărfuri, sunt destinate pentru Constantinopole.

Capii tuturor autorităţilor locale şi mai multe persóne de distincţiune au fost invitate pe bord de dlŭ. agent al vapórelor, pentru orele 4 p.m., unde s’a servit şampanie.

Printre persónele şi familiile streine de localitate, au asistat Principele Gr. Sturdza, familia d-lui General Manu, d-nii generali Cantili, Rasti, Budişteanu, Călinescu, familia Vêrnav, d-nii Rafet Bey, Neuman şi Bendeli, consilierii turc, autro-ungar şi german.

(…) Vaporul s’a pus în mişcare spre Constantinopole, în aclamarea mulţimii de pe cheiŭ şi sunetul muzicei militare, care a cântat atât la începutul serbărei, cât şi la plecarea vaporului, marşul naţional Deşteaptă-te Române.

Cu iuţeala cu care vaporul mergea, cunoscătorii navigaţiunii spunéŭ că nu va face decât 15 óre până la Constantinopol“.

  • La 26 august 1895 (stil nou)[6], nava „Medea“ a plecat în cursa inaugurală a liniei Brăila – Galaţi – Constantinopol, având la bord 600 tone mărfuri generale şi 25 pasageri.
  • La 12 mai 1902 a fost vândută, pentru suma de 90.000 lei, după 18 ani de serviciu, întrucât devenise improprie tendinţelor economice din acea perioadă (nu putea fi utilizată ca vapor poştal, avea viteză redusă, deţinea capacitate mică de încărcare, era utilizabilă numai pe distanţe scurte).

A mai purtat numele „Erissos“ (1902, pavilion: Grecia, armator: Ianulattos), „Erissos Kefallinias“ (1912), „Thyra“ (1920), „Roumeli“ (1925) şi „Saadet“ (1931).

Alte detalii și fotografii despre nava „Medea“: http://romaniaforum.info/board3-marina-romana-romanian-navy/board594-marina-comerciala-romana-1869-prezent/board17-pasagere-maritime-high-seas-passengers-1884-1944/board51-medea-d-1884/235-1884-medea-d/

  • reclama-serviciul-maritim-romanNava de pasageri „Meteor“ (pavilion: România, IMO: 1091097, constructor: Thomson“, J. & G., Clydebank, Glasgow – Marea Britanie) a fost construită în anul 1887.

„Detalii[7] extrase din registrul Lloyd: lungime: 79,78 m, lărgime: 9,78 m, înălţime: 5,10 m, tonagiu total: 1.179, tonagiu sub punte: 958, tonagiu net: 648.

Maşină modernă cu triplă expansiune. Putere 3.200 cai indicaţi, cu o vitesă corespunzătoare de 16 mile. Vaporul, construit din oţel, avea 2 punţi şi iluminat cu lumină electrică“.

  • La 21 mai 1895 a fost achiziţionată (800.000 lei) de la Casa „John Carlisle“ din Londra – Marea Britanie, pentru transportul de mărfuri şi pasageri pe linia Constanţa – Constantinopol.
  • La 3 iunie 1895 a intrat în dotarea S.M.R. – Serviciul Maritim Român.
  • La 15 septembrie 1895 a plecat în cursa inaugurală a liniei Constanţa – Constantinopol (odată cu inaugurarea podului de la Cernavodă).
  • „Informaţiuni[8] – În dziua de 15 a.c. se va face inaugurarea navigaţiunii române pe vaporul «Meteor» aflat în port. Tot de odată se va pune lángă Far pergamentul la punctul de origine al nivelmentului de precisie al ţĕrei, sub conducerea personalului Institutului geografic al armatei“.
  • La 26 septembrie 1896 a plecat în cursa inaugurală de călătorie pe ruta Brăila – Constantinopol.
  • În decembrie 1896 a fost retrasă timp de trei luni din serviciu, necesitând reparaţii capitale, nava fiind dusă la şantierele navale din Pola. Din această cauză, S.M.R. a fost nevoit să închirieze nava „Ignazio Florio“ de la societatea italiană „Florio e Rubatino“ (IMO: 5600824, 1.605 trb., constructor: 1896), pentru care achita rate de 45.000 lei/ lună.
  • În primăvara anului 1897, apropiindu-se termenul de expirare a contractelor de închiriere pentru vapoarele „Cobra“ şi „Ignazio Florio“, S.M.R. a demarat negocierile de cumpărare a navei „Ignazio Florio“.
  • La data de 28 februarie 1898 s-a scufundat la Capul Şabla, pe coasta Bulgariei, fiind considerată prima pierdere navală din istoria flotei maritime moderne a României.

Alte detalii despre nava „Meteor“:  http://romaniaforum.info/board3-marina-romana-romanian-navy/board594-marina-comerciala-romana-1869-prezent/board17-pasagere-maritime-high-seas-passengers-1884-1944/board485-meteor-1896/236-1896-meteor-smr/

•••

6d51bd317982e8accc4a6bd400f09509Serviciul Maritim Român (S.M.R.) a luat fiinţă la data de 28 aprilie 1895, Direcţia Generală a Regiei Monopolurilor Statului fiind autorizată (Înaltul Decret Regal din 28 aprilie) să înfiinţeze un Serviciu de Navigaţie, care să lege Constanţa cu Orientul şi Dunărea cu Arhipelagul şi Occidentul.

Folosindu-se de prevederile legii din 12 decembrie 1887, care, deşi fusese promulgată, nu se aplicase, Consiliul de Miniştri a emis o hotărâre, urmată de referatul 8656 din 19 mai 1895, prin care Grigore Manu a fost însărcinat să organizeze un Serviciu de navigaţie maritimă, dependent de Ministerul Lucrărilor Publice.

În acest scop a fost pusă la dispoziţie suma de 2,5 milioane lei aur, bani împrumutaţi din fondurile porturilor dunărene, cu o dobândă de 4%.

Suma a fost destinată să acopere cheltuielile de organizare a noii instituţii, construirea de clădiri şi instalaţii, agenţii de navigaţie şi magazii de mărfuri, precum şi pentru achiziţionarea primelor vapoare: „Meteor“ (pavilion: România, IMO: 1091097, 1.179 trb., construit în anul 1887; a fost cumpărat cu 800.000 lei), şi „Medeea“ (pavilion: România, IMO: 5608531, 819 trb., construit în anul 1884; a fost cumpărat cu 150.000 lei).

  • La 30 octombrie 1895, Serviciul Maritim Român a fost trecut în administrarea Direcţiei Generale a Căilor Ferate Române, condusă de ing. Anghel Saligny, constituind un serviciu special în administraţia acesteia.
  • De la înfiinţarea sa şi până la începutul Primului Război Mondial, S.M.R. a deservit trei rute, şi anume: „Linia Orientală“: Constanţa – Constantinopol – Alexandria; „Linia Arhipelagului“: Constanţa – Pireu – Salonic; „Linia Occidentală“: fluviu (Brăila, Galaţi, Sulina) – Constanţa – Rotterdam.COBRA (23)La data de 29 octombrie 1895, Serviciul Maritim Român a închiriat vaporul (cu zbaturi) „Cobra“ (1.126 tone registru, de la „Ballin-Dampfschiffsreederei“ din Hamburg – Germania), la preţul de 15.000 lei/ lună, pe timp de şase luni. Contractul a fost prelungit pe un an, la preţul de 32.500 lei/ lună.

După ce a fost scoasă din serviciu şi înapoiată armatorului, nava „Cobra“ a fost înlocuită cu vaporul de pasageri şi poştă „Ignazio Florio“[9] (1.605 trb., cumpărat la 3 martie 1897 şi botezat la 1 iulie 1898 cu numele „Principesa Maria“ (pavilion: România, IMO: 5600824).

Alte detalii și fotografii despre nava „Cobra“: http://romaniaforum.info/board3-marina-romana-romanian-navy/board594-marina-comerciala-romana-1869-prezent/board17-pasagere-maritime-high-seas-passengers-1884-1944/board424-cobra-st-tudno-i-ii-1889-1922/233-1889-1922-cobra-st-tudno-i-smr-constanta/#post2349


[1] Navă de pasageri, mărfuri şi poştă.

[2] Nume primit în anul 1895; în unele texte (surse) apare cu numele „Medea“.

[3] Pavilion: Austria.

[4] „Constanţa“, Anul III, nr. 133, Duminică, 20 August 1895, pag. 2.

[5] Caric – totalitatea încărcăturii utile a unei nave comerciale.

[6] Pe fondul euforiei create de trecerea în noul secol, în România s-a pus serios problema trecerii efective la noul calendar, care urma să apropie ţara de Occident şi de modernitate; anticipând trecerea în secolul al XX-lea, Societatea de Ştiinţe din Bucureşti a însărcinat o comisie specială, care urma să studieze problema şi să redacteze un proiect de lege pentru introducerea calendarului Gregorian; intenţia era ca schimbarea să aibă loc la 19 iulie 1900, care ar fi urmat să devină 1 august 1900; din comisie făceau parte astronomul Nicolae Coculescu (1866-1952), astronomul şi matematicianul Spiru Haret (1851-1912), fizicianul şi meteorologul Ştefan Hepites (1851-1922), C. Miclescu, ministrul Ermil A. Pangrati (1864-1931), nume mari din ştiinţa românească de la acea dată; raportul întocmit de această comisie a fost prezentat în Parlament la 15 martie 1900; trimis mai departe în comisiile de specialitate, el s-a blocat în aceste comisii şi a rămas numai la stadiul de proiect; exemplu: rezoluţia Adunării Naţionale de la Alba Iulia prin care Transilvania se unea cu România, a fost adoptată la 18 noiembrie, stil vechi (1 decembrie, stil nou); încă din ianuarie 1919, Ministerul de Război a solicitat introducerea stilului Gregorian; Armata întâmpina numeroase dificultăţi, erori şi confuzii în organizarea unitară în toate provinciile; astfel, la 1/ 14 februarie s-a introdus stilul Gregorian, mai întâi în Armată; în data de 5/ 18 martie 1919, Consiliul de Miniştri a adoptat Decretul – Lege nr. 1053 pentru „Adoptarea calendarului gregorian pe ziua de 1 aprilie 1919“, publicat în Monitorul Oficial din 6 martie; a intrat în vigoare pe întregul cuprins al ţării, cu toate că existau diverse probleme de adaptare, în special în Basarabia, care nu era pregătită administrativ pentru trecerea la noul calendar şi a cărei populaţie s-a dovedit mai reticentă; conform Decretului, ziua de 1 aprilie 1919 stil vechi devenea oficial ziua de 14 aprilie stil nou; începând cu această dată, toate datele din România s-au scris conform calendarului Gregorian.

[7] „Marina“, Anul I, nr. 12, Martie 1898, pag. 6.

[8] „Constanţa“, Anul III, nr. 135, Duminică, 10 Septembrie 1895, pag. 4.

[9] Iniţial, nava cu două elice „Ignazio Florio“ a fost închiriată pe 3 decembrie 1896, pentru trei luni, la preţul de 45.000 lei/ lună, de la societatea „Florio e Rubatino“, care a început serviciul în locul vaporului „Meteor“, intrat în reparaţii capitale.

 

Comentează pe Facebook

Articolul precedentȘandramaua din parcul Gării nu va fi niciodată biserică
Articolul următorCanoniera „Fulgerul“ – prima navă militară care a purtat pavilionul naţional la catarg în apele Mării Mediterane şi Mării Negre
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here