La data de 18 februarie 1930, Irina Constantziu Vlassopol a devenit prima femeie ofiţer din Marina comercială română (conform livretului de marinar nr. 270 din 18 februarie 1930, eliberat de Căpitănia Portului Brăila).
Irina Constantziu Vlassopol, fiica generalului de Divizie Mihail Constantziu, comandantul Diviziei 2 Cavalerie Iaşi, s-a născut la data de 19 iunie 1900, în oraşul Iaşi. După absolvirea cursurilor primare şi liceale în mai multe garnizoane prin care s-a perindat tatăl său, Irina a lucrat la o întreprindere forestieră şi, ulterior, la sucursala Cernăuţi a Băncii „Marmorosch Blank et Co.“.
În anul 1930 s-a căsătorit cu Spiridon Vlassopol, ofiţer de rezervă al Marinei Militare Române.
La insistenţele sale, acesta a închiriat de la Serviciul Maritim Român cargoul „Oituz“ (pavilion: România, IMO: 5602452, 2.679 trb., construit în anul 1906). Postul de ofiţer maritim III a fost ocupat de tânăra sa soţie, care s-a preocupat îndeaproape de aprovizionarea cu alimente, evidenţa cheltuielilor, a conturilor şi navlosirilor.
Irina Vlassopol a navigat (1 octombrie 1930 – 1 aprilie 1932) ca ofiţer asistent pe „Oituz“, (20 februarie 1930) pe pasagerul „Dacia“ (pavilion: România, IMO: 5602843, 3.147 trb., construit în anul 1907) şi mulţi ani pe cargoul „Ing. N. Vlassopol“ (IMO: 1132608, 6.300 tdw., 3.595 trb., construit în anul 1911; nava a fost cumpărată în anul 1932 de căpitanul Spiridon Vlassopol din Brăila și botezată cu numele și în memoria tatălui său, fost director al C.F.R.).
Alături de soţul său, Irina s-a experimentat în arta navigaţiei şi a deprins tainele astronomiei şi ale conducerii navei. Ofiţerul secund, fără uniformă de marinar şi şapcă, a traversat Marea Mediterană, Marea Nordului şi Marea Baltică, Oceanul Atlantic până în Argentina, uimind lumea porturilor prin silueta zveltă şi plină de feminitate.
„Ea are mâini frumoase cu unghii lăcuite şi buze roşii. Nu este tunsă scurt, ci îşi poartă părul negru strâns la ceafă într-un coc graţios. Este îmbrăcată într-un costum care aici s-ar purta la promenadă, pe faleză: jachetă şi pantofiori de lac, sweater[1] alb cu o ancoră brodată chiar pe locul unde marinarii îşi fac tatuajul. Ea pare că joacă un mic rol, dar aflăm curând că aceasta este chiar o realitate… este ofiţer secund“.
Aflată la comanda navei „Inginer N. Vlassopol“ şi dând dovadă de experienţă, hotărâre şi stăpânire de sine, Irina Vlassopol a reuşit să evite un naufragiu[2] în Strâmtoarea Messina.
În urma divorţului intervenit în anul 1936, Irina s-a debarcat, invocând motive de sănătate.
Prin Înaltul Decret Regal nr. 3117/ 4 septembrie 1937, semnat de Regele Carol al II-lea şi Radu Irimescu, ministrul Aerului şi Marinei, a fost distinsă cu „Medalia Maritimă“ clasa a III-a navigant, „pentru dragostea cu care a îmbrăţişat marea, secondând tot timpul pe comandantul vaporului românesc «Inginer N. Vlasopol»“. Distincţia i-a fost înmânată personal de Regele Carol al II-lea, la 15 august 1937, cu prilejul Zilei Marinei Române.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, Irina Constantziu a trăit drama originii sale burgheze, fiind nevoită să-şi câştige existenţa ca femeie de serviciu în Bucureşti, unde s-a stins la finele anilor ’70.
Cu toată umilinţa sărăciei şi a ignoranţei sistemului comunist, nu a ezitat să corespondeze cu Muzeul Marinei Române, căruia i-a încredinţat o parte din însemnările memorialistice şi fotografiile sale.[3]
Începând cu data 8 iunie 2015, Banca Națională a României a lansat în circuitul numismatic[4] o monedă din argint de 30 mm, cu valoare nominală de 10 lei, dedicată împlinirii a 115 ani de la nașterea Irinei Constantziu -Vlassopol, prima femeie ofițer din Marina Comercială Română.
Aversul monedei prezintă cargoul „Inginer N. Vlassopol”, pe care a navigat Irina Constantziu-Vlassopol, precum și o reprezentare parțială a planiglobului, inscripția „ROMÂNIA”, Stema României, anul de emisiune „2015″ și valoarea nominală „10 LEI”.
Reversul redă portretul Irinei Constantziu-Vlassopol și inscripția circulară „IRINA CONSTANTZIU-VLASSOPOL – 115 ANI DE LA NAȘTERE”.
Monedele din argint, ambalate în capsule de metacrilat transparent, au fost însoţite de broşuri de prezentare a emisiunii numismatice, redactate în limbile română, engleză şi franceză. Broşurile includ certificatul de autenticitate, pe care se găsesc semnăturile guvernatorului Băncii Naţionale a României şi casierului central.
[1] Sweater (lb. engleză) – în text, jerseu (obiect de îmbrăcăminte tricotat sau împletit, din lână, din bumbac etc., de obicei cu mâneci lungi și deschis în faţă, care acoperă partea de sus a corpului; ţesătură elastică tricotată, de lână, de bumbac, de mătase etc., din care se fac obiecte de îmbrăcăminte; obiect de îmbrăcăminte tricotat, lung până la brâu și deschis în faţă, de obicei cu mâneci lungi, purtat peste bluză sau rochie tricot.
[2] Apud, Fond M.M.R., Dosar I/ 203, fila 73, Valentin Ciorbea, Carmen Atanasiu, „Flota maritimă Comercială Română, un secol de istorie modernă. 1895-1995“, (1995), Constanţa, Editura: Andrei Şaguna.
[3] Marian Moşneagu, „Siajul istoriei. Doamnele Mării“, în „Marina Română“ nr. 6 (128), 2008, pag. 54); Valentin Ciorbea, Carmen Atanasiu, op. cit., pag.145 – 149; Andreea Atanasiu – Croitoru, „Zeul Neptun la feminin. Navigatoare românce pe mările lumii“, în „Magazin istoric“, Anul XLIV, serie nouă, nr. 8/ 251, august 2010); Andreea Atanasiu, „Femei ofiţeri de marină“, în „Dosarele istoriei“ – „Oameni şi nave sub tricolor. 1917 – 1947“, An VI, nr. 3/ 55, 2001).
[4] Tirajul acestei emisiuni a fost de 250 monede, prețul de vânzare (exclusiv TVA, inclusiv broșura de prezentare) este de 320 lei pentru o bucată; punerea în circulație s-a realizat prin sucursalele regionale București, Cluj, Iași și Timiș ale Băncii Naționale a României.
