Inculpatul Teodosie a transformat bisericile cultului B.O.R într-o privată personală

0
841

Afișul din imagine a fost elaborat prin camerele întunecate ale stabilimentului din strada Arhiepiscopiei nr. 23 din Constanța și este rodul minților, la fel de întunecate, ale unor indivizi rupți de realitate, bolnavi de sine  și de boala provocată de convingerea că Biserica este autonomă, deci este Stat în Stat.

Făcătura trebuia afișată pe ușile bisericilor din întreaga zonă de administrare a eparhiei, dar, conform informațiilor ce le deținem, mulți dintre preoții parohi s-au opus acestei inepții:

IMG-20170329-WA0000„PATRIARHIA ROMÂNĂ

ARHIEPISCOPIA TOMISULUI

PROPRIETATE PRIVATĂ!

Filmarea și fotografierea doar cu acordul parohiei

(Conform Hotărârii Sf. Sinod, nr. 967/ 2017)“.

M-am întrebat îngrijorat și revoltat: inconștienții ăștia știu ce au scris pe afișul respectiv?

Iată ce argument a postat pe pagina sa de facebook preotul-pleonastic Eugen Tănăsescu, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Tomisului, unul dintre cei mai scârboși și obedienți indivizi din imediata apropiere a inculpatului Teodosie:

IMG-20170329-WA0001„Proprietatea este privată, adică este a cultului respectiv (reprezentat de însăși parohia respectivă, adică o formă de organizare a credincioșilor). Specificația este făcută pentru cei care cred că biserica este proprietate publică. Conform legislației în vigoare, cultele se organizează sub forma persoanelor juridice de drept privat și utilitate publică. Prin urmare, cultul e public, dar administrarea bisericii se face privat, prin parohie, nu prin organele publice ale statului. În acest sens trebuie trebuie înțeles afișul.

Consecința imediată este că un cult se adresează publicului, după un program prestabilit dinainte. Fie că participi la slujbă, fie că ai nuntă sau botez, fie că vrei să filmezi sau pozezi, trebuie un acord al cultului respectiv. Aceste reguli erau și până acum. Nu s-a schimbat nimic, doar că s-a afișat. Asta deoarece sunt persoane care înțeleg greșit că biserica e a tuturor și au voie să facă orice și oricând.“

Bă, ești prost?… Bă, ești nebun?… Răspunsul prostesc al lui Eugen Tănăsescu este caracteristic și m-a lămurit definitiv: da, ăștia sunt inconștienți.

Nu am înțeles la ce „organe“ publice se referă pleonasticul Tănăsescu. O fi obsesia lui pentru anumite organe, dar cele ale Statului sunt instituții publice. Oare de ce Tănăsescu și gașca scriu Biserica cu „B“ mare iar statul cu „s“ mic? Pentru că ei disprețuiesc instituțiile Statului român.

Atât îl duce mintea pe Tănăsescu!...
Atât îl duce mintea pe Tănăsescu!…

Legea 489/ 2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor prevede la art. 8, al.  (1): „Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică. Ele se organizează şi funcţionează în baza prevederilor constituţionale şi ale prezentei legi, în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice.“

Așadar, legea specială prevede clar: „cultele sunt persoane juridice de utilitate publică“.

De unde a scos Tănăsescu povestea cu proprietatea de drept privat? Sigur a confundat cultul B.O.R. cu privata[1] din fundul curții părinților arhiepiscopului Teodosie.

Titulatura de „persoană juridică de interes public” nu mai este în vigoare în acest moment, cum nu mai este în vigoare nici titulatura de „persoană juridică de utilitate publică”, cu începere de la data de 01 Octombrie 2011, data intrării în vigoare a Noului Cod Civil, conform art. 213 din Legea nr. 71/ 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/ 2009 privind Codul civil, în care se prevede că: «La data intrării în vigoare a Codului civil, termenii şi expresiile din legislaţia civilă şi comercială în vigoare se înlocuiesc cu termenii şi expresiile corespondente din Codul civil», iar, potrivit dispoziţiilor Codului Civil, art. 189 „Categorii de persoane juridice”, legiuitorul a statuat, în mod mai mult decât explicit şi imposibil de interpretat, faptul că în România nu există decât două categorii de persoane juridice, respectiv: „Persoanele juridice sunt de drept public sau de drept privat“.

În consecinţă, potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 213 din Legea nr. 71/ 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/ 2009 privind Codul Civil, categoria persoanelor juridice în care se încadrează cultele, conform definiţiei „persoane juridice de utilitate publică” din art. 8, al. (1) prima teză din Legea nr. 489/ 2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor s-a înlocuit cu termenul de „persoane juridice de drept public”.

Acum să trecem la acordul parohiei pentru filmare și fotografiere, invocat de Arhipeiscopia Tomisului.

Statutul B.O.R. definește parohia în cadrul art. 43 – „Parohia este comunitatea creștinilor ortodocși, clerici și mireni, situată pe un anume teritoriu și subordonată centrului eparhial din punct de vedere canonic, juridic, administrativ și patrimonial, condusă de un preot paroh numit de chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul) eparhiei respective.“

Parohia unei biserici dintr-un oraș este proprietatea comună a cel puțin două – trei mii de credincioși arondați bisericii parohiale respective. În București statistica arată că o biserică deservește aproximativ 6.000 de credincioși (vezi aici).

Întrebarea de bun simț este: cum legitimează preotul paroh un credincios, coproprietar al bisericii, care intră în biserică și se roagă apoi filmează și fotografiază cu telefonul mobil interiorul sau exteriorul bisericii? Sau când enoriașii unei parohii participă la un botez și filmează slujba botezului, de unde cer acordul?

Cum adună preotul paroh al unei biserici din oraș, miile de credincioși ai parohiei pentru a-și da acordul, atunci când un cetățean străin vizitator face o cerere să fotografieze sau să filmeze biserica respectivă?

Are fiecare parohie din cadrul B.O.R. evidența cu acordul scris al persoanelor din parohie care aderă de bunăvoie la cultul B.O.R.? Nicio parohie nu deține asemenea evidențe.

Dacă s-ar face o evidență cu acordul scris al fiecărui membru din fiecare parohie a cultului B.O.R., surpriza ar fi colosală. B.O.R. nu s-ar mai putea lăuda cu procentul de 86,5% de credincioși ortodocși declarați la ultimul recensământ, deși, pe baza acestui procent, cultul majoritar al lui Tănăsescu încasează bani foarte mulți, nemunciți și neimpozați de la Bugetul de Stat.

Au emis parohiile cultului B.O.R. certificate de proprietate comună fiecărui credincios dintre cei trei, patru sau poate cinci mii de credincioși ai parohiei?

Cu ce bani a contribuit Patriarhia Română sau Arhiepiscopia Tomisului la ridicarea miilor de biserici nou construite în toată România? Cu nici un leu.

Este de notorietate că Patriarhia Română stă cu mâna întinsă, asemenea ultimului cerșetor de la colțul străzii, la Guvernul României și la Primării, pentru alocarea de bani din Bugetul Public, pentru construirea de biserici (vezi aici).

Iată Hotărârea Sf. Sinod 967/ 2017 la care face referire afișul cu Proprietatea Privată al Arhiepiscopiei Tomisului: „În ziua de 9 februarie 2017, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul căreia au fost luate următoarele hotărâri: Aprobarea unor măsuri sporite pentru asigurarea desfășurării în liniște a slujbelor religioase, protejată de dispozițiile art. 381 din Codul penal care sancționează cu închisoare sau amendă „împiedicarea sau tulburarea liberei exercitări a ritualului unui cult religios care este organizat și funcționează potrivit legii“. precum și de dispozițiile legale care sancționează tulburarea liniștii publice.” (vezi aici).

Așteptăm cu interes o Hotărâre a Sf. Sinod al B.O.R., care să interzică vizitarea mănăstirilor din nordul Moldovei, care trebuie să fie, conform logicii idioate a Arhiepiscopiei Tomisului, proprietatea privată a călugărilor sau călugărițelor care viețuiesc în mănăstirile respective. Eventual, câte un episcop să stea la poarta mănăstirii pentru a confisca telefoanele mobile, aparatele foto și aparatele de filmat. Căci este interzisă filmarea sau fotografierea într-o proprietate privată a cultului B.O.R., cum afirmă nerușinatul Tănăsescu. Mai ales că vizitatorii străini ai mănăstirilor, din perioada estivală, sunt de religii diferite decât cea ortodoxă (B.O.R. ne învață că aceștia sunt eretici!).

Iată, așadar, cum B.O.R. a ajuns să-și prigonească propriii credincioși ortodocși, îndemnând la arestarea lor.

Pe de altă parte, deși se declară o unitate cu profit, Biserica Ortodoxă Română nu investește un leu în consolidarea unui monument istoric. Consideră că bisericile monument istoric sunt un bun public, care trebuie renovat numai din banii publici (vezi aici).

Când șeful agramatului Tănăsescu, inculpatul Teodosie Petrescu, își ridică salariul de 80 milioane de lei vechi de la Bugetul public, tot o proprietate privată se consideră?

Iată ce a jurat călugărul apostat Teodosie Petrescu, atunci când a intrat în monahism:

Preotul: Însuși Mântuitorul să-ți răsplătească ție, nu după ceea ce vei făgădui și mărturisi, ci după cum vei păzi cele ce vei făgădui.

Întrebare: De ce ai venit, frate, căzând la Sfântul Altar și la această sfântă însoțire?

Răspuns Teodosie: Dorind viață pustnicească, cinstite părinte.

Întrebare: Te vei păzi pe sine-ți în feciorie, în întreaga înțelepciune și în cucernicie?

Răspuns Teodosie: Așa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite părinte.“ (sursa: Molitfelnic, Rânduiala schimei celei mici).

Ce mai viață pustnicească a dus mitomanul și ticălosul ăsta prin toate palatele, linuzinele de lux, restaurantele și alte locuri deocheate și luxoase pe unde a petrecut? Cum și-a păstrat fecioria acest nemernic acuzat de homosexualitate și pedofilie?

Orice țăran uitat de lume dintr-o fundătură de sat este mai călugăr, decât acest așa-zis înalt ierarhic și așa-zis arhiepiscop Teodosie.

Întrebat de un reporter despre acuzațiile aduse, Teodosie a răspuns ca un ticălos prins asupra faptei: – „Exclus aşa ceva! Eu la mine am două măicuţe-n casă, care îngrijesc de casă. N-am alt program. Program de birou. Total exclus aşa ceva!“ (vezi aici).

Pentru a-și acoperi acuzele grave de pedofilie, Teodosie s-a dat de gol și a recunoscut ca un  prost că el locuiește împreună cu două măicuțe. Aceasta este curvie și Sfântul Vasile cel Mare    l-ar fi caterisit urgent!

14398060_1128772907184970_1996955726_nCanonul 88 al Sfântului Vasile cel Mare[2]: „CLERICII SĂ NU AIBĂ ŢIITOARE

„Am citit scrisorile tale cu toată îndelungă-răbdarea şi m-am mirat cum, putând pe scurt şi lesne a te dezvinovăţi faţă de noi prin fapte, ai primit să rămâi în cele cu care ai fost învinovăţit, şi cu lungi cuvinte te apuci să vindeci cele de nevindecat. O, Grigore, nu suntem noi cei dintâi, nici singurii care am legiuit ca femeile să nu vieţuiască cu bărbaţii împreună; citeşte însă canonul cel aşezat de Sfinţii noştri Părinţi în sinodul Niceei, care opreşte clar a nu avea femei introduse pe furiş. Căci necăsătoria este vrednică de cinstire prin vieţuirea separată de femei; căci făgăduind cineva cu numele, dar cu fapta ar face cele ce le făptuiesc cei ce vieţuiesc cu femeile, este lămurit că vânează numai nominal cinstea fecioriei, dar nu renunţă la plăcerea necuviincioasă. Deci cu atât mai vârtos trebuia să fii gata tu a lăsa după rugămintea noastră, cu cât zici că eşti liber de orice patimă trupească.

Căci nu cred nici ca acela ce a ajuns de 70 de ani să vieţuiască în patimi cu o femeie, nici nu am poruncit cele ce le-am poruncit ca şi cum s-ar fi întâmplat vreo faptă necuviincioasă. Ci fiindcă ne-am învăţat de la apostoli a nu se pune fratelui poticneală sau sminteală (Rom. 14, 13), şi ştim că ceea ce la unii este folositor, pentru alţii devine prilej de păcat, din care cauză am poruncit, urmând rânduielii Sfinţilor Părinţi, să te desparţi de femeie.

De ce învinovăţeşti pe horepiscopi şi pomeneşti duşmănia veche? Şi de ce ne învinovăţeşti pe noi, ca şi cum am da ascultare să încuviinţăm învinuirile, dar de ce nu te învinovăţeşti pe tine, care nu poţi renunţa la vieţuirea împreună cu acea femeie? Alung-o deci pe ea din casa ta şi aşaz-o în mănăstire. Să fie aceea cu fecioarele, iar pe tine să te servească bărbaţii, «ca să nu se hulească numele Lui Dumnezeu pentru voi».“ (Rom. 2, 24). Iar până când vei face aceasta, nici nu-ţi vor folosi nenumăratele lucruri ce le scrii în scrisori; ci te vei săvârşi fără de rod, răspunzând în faţa Domnului pentru lenevirea ta. Şi dacă vei îndrăzni să rămâi în preoţie, fără să te îndreptezi, vei fi anatema pentru tot poporul, şi cei ce te vor primi pe tine vor fi lepădaţi de Biserica întreagă.“

Acesta este adevărul despre un cult majoritar, o Biserică majoritară, care-și pemite peste noapte să-și închidă porțile și să declare BISERICA – PROPRIETATE PRIVATĂ.

Emanuel Popa


[1] PRIVÁTĂ ~e f. pop. – Încăpere specială pentru satisfacerea nevoilor fiziologice; toaletă; closet; latrină. /<fr. privé, lat. Privatus.

[2] Canonul cuprinde o scrisoare scrisă de Sfântul Vasile și adresată unui oarecare episcop Grigore, în vârstă de 70 de ani, care era învinuit că are relații cu o femeie pe care o ținea în casa sa pe motiv că-l îngrijește. Invocând autoritatea canonului 3 al primului sinod ecumenic, care interzice episcopului a avea femei introduse pe furiș, Sfântul Vasile îl sfătuiește pe Grigore să o trimită la mănăstire pe acea femeie, iar el să accepte să fie servit de bărbați, pentru a nu mai fi pricină de poticneală și sminteală. (Canoanele Bisericii Ortodoxe – note și comentarii, arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Sibiu, 2005, pag. 433).

 

Comentează pe Facebook

Articolul precedentCum și de cine sunt jecmăniți studenții de la Facultatea de Teologie
Articolul următorNetrebnicul TEODOSIE, cercetat într-un nou dosar penal
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.