În anul 1905, Regele Carol I a inaugurat cablul submarin Constanţa – Constantinopol

0
519
Carte poștală expediată de un anume „Fraser”, care scria: „Nordenham 6.5.05 efectuăm la noapte testele finale pentru cablul Constanța - Constantinopole și sper să putem permite lui «Podbielski» să plece în jurul miezului nopții” (data 6.5.05 se va citi 5 iunie 1905). În imagine este nava-cablier „Von Podbielski”, care a lansat/ montat cablul submarin Constanța-Constantinopol.
Întreaga comandă a pozării cablului submarin a fost dată spre execuţie firmei germane „Nord Deutsche Seekabelwerke A.G.“; societatea pentru instalarea cablului submarin Constanţa – Constantinopol s-a numit Compania de Telegrafie „Europe – Orientale“ („Ost Europ Telegraphen Gesellshaft“) cu sediul la Berlin.
Modele de cabluri transoceanice folosite în 1865 pentru traversarea Oceanului Atlantic, făcând legătura între America și Europa.
Modele de cabluri transoceanice folosite în 1865 pentru traversarea Oceanului Atlantic, făcând legătura între America și Europa.
Presa a consemnat astfel evenimentul:
„În dimineața zilei de 29 mai 1905 a avut loc ceremonia afundării cablului submarin Constanța – Constantinopol.
La orele 10, invitații au fost transportați pe numeroase vapoare la digul de sud, unde s’a construit un frumos pavilion.
Vaporul regal a sosit la pavilion la orele 10 și jumătate.
Serviciul religios a fost oficiat de episcopul Pimen.
Directorul general al Poștelor, Cerchez[1], a citit actul comemorativ care a fost semnat după aceea de Suveran, de principi, de miniștri și de ambasadorii Kiazim-bey și Kiderlen Wächter.
Apoi actul comemorativ a fost zidit în stâncă de Suverani și de membrii familiei princiare.
Vaporul «Podbielsky» aștepta la distanță, având la bord cablul, care era atașat la țărm.
La un semnal dat din pavilion printr’un drapel, vaporul «Podbielsky» a pornit spre Constantinopol, ducând cablul.
Terminându-se ceremonia, Suveranul și invitații s-au reîntors pe vaporul «România» unde la ora 1 a avut loc un prânz.”

Regele Carol I[2] a semnat actul comemorativ, depus ulterior într-un bloc de beton al digului. În document se menţiona:

„Noi, Carol I, cu mila lui Dumnezeu și voința națională rege al României, fiindu-ne dat de A-Tot-Puternicul ca să ducem tot mai departe pe calea propășirei iubita noastră țară, dând urmare convențiunei încheiate dela 1 Martie (17 Febr. 1899), între noi Regele României și M. Sa Împăratul Germaniei și rege al Prusiei.
Azi, în al 40-lea an al Domniei noastre, luna mai, ziua 29, iar de la Hristos anii 1905, pus-am pe malul Mării Negre, în noul port Constanţa, piatra de temelie, hotar de unde va porni lanţul de sârmă, purtător al gândului, care, străbătând Marea, va lega ţărmul României cu acela al Împărăţiei Otomane şi, precum vasele române – pornite de la acelaşi liman -, străbătând mările, duc în ţinuturi depărtate bogăţiile izvorâte din îmbelşugata noastră ţară sau pornite din ţări străine, tot astfel, acest lanţ va duce gândul românesc peste ţări şi peste mări, menit fiind a lega împărăţiile Apusului cu cele mai depărtate ale Răsăritului.
Fost-au față la aceste sărbători, iubita noastră soție, M. Sa Regina Elisabeta, AA. LL. RR. Principele și Principesa României cu auguștii lor copii Principele Carol și Principesa Elisabeta, P. S. Sa Episcopul Dunărei-de-Jos, miniștrii noștri, Excelența Sa Baron de Marshall Bieberstein, ambasadorul împărăției germane pe lângă împărăția otomană, Exc. Sa Kiazim-bey, ministrul Turciei, Exc. Sa Kiderlen Wächter, ministrul Germaniei acreditat pe lângă persoana Noastră, președinții și vicepreședinții Corpurilor legiuitoare și ceilalți dregători ai Statului român mai jos iscăliți, precum și cei cari prin meșteșugul lor sunt chemați a duce la îndeplinire această lucrare.“
La ceremonia de inaugurare a montării cablului submarin Constanța - Constantinopol au fost prezenți Regele Carol I, directorul poștelor, Cerchez, ambasadorul Kiazim bey, ambasadorul Kiderlen - Wächter, miniștri și oficialități locale.
La ceremonia de inaugurare a montării cablului submarin Constanța – Constantinopol au fost prezenți Regele Carol I, directorul poștelor, Cerchez, ambasadorul Kiazim bey, ambasadorul Kiderlen – Wächter, miniștri și oficialități locale.
La ora 13:00 a zilei, cu prilejul banchetului de la bordul pasagerului „România”, Majestatea Sa Regele Carol I s-a adresat în limba franceză către reprezentanții Germaniei, Marshall de Bieberstein și Kiderlen Wächter:
„Prezența dumneavoastră la această serbare e o nouă probă de amiciția ce leagă Germania cu România: convențiele comerciale și cele poștale vor strânge și mai mult relațiunile între aceste două țări.

Punerea cablului a cărui solemnitate o serbăm azi este o nouă legătură și mă felicit de a putea ridica paharul în sănătatea M. Sale Împăratul[3] și Împărăteasa Germaniei[4].

Profit de prilejul acesta ca și de faptul că reprezentantul M. S. Sultanului este aici, pentru a-l ruga să transmită M. S. Sultanului mulțumirile Mele călduroase și să-l asigur de marele preț ce pun pe amiciția de care ne-a dat probă, asigurând buna desvoltare a românilor macedoneni pentru care avem naturalminte o constantă simpatie, facem călduroase urări pentru sănătatea M. S. Sultanului și pentru prosperitatea imperiului.”

Navcablier „Von Podbielski“ (pavilion: Germania), specializată în lansarea/ montarea de cabluri submarine.
Nava-cablier „Von Podbielski“ (pavilion: Germania), specializată în lansarea/ montarea de cabluri submarine.

După festivitate, Regele Carol I şi Familia Regală, precum şi principalii invitaţi s-au îmbarcat pe nava „Julieta“, care i-a transportat la bordul navei specializate „Von Podbielski“[5] (pavilion: Germania, IMO: 5601385, 1.494 trb., lungime: 72,90 m, lăţime: 10,70 m, constructor: februarie 1900, „Dunlop“, Inch Yard – Marea Britanie; a fost lansată la apă la data de 9 noiembrie 1899).

După trecerea în revistă[6] a echipajului, Regele Carol I a transmis, prin intermediul postului telegrafic de la bordul navei germane, câte o telegramă de felicitare către Împăratul Germaniei şi Sultanul Turciei.

Wilhelm II - împăratul Germaniei.
Wilhelm II – împăratul Germaniei.
Wilhelm al II-lea, Împăratul Germaniei, a răspuns, de asemenea, printr-o telegramă:
„Îți trimet sincerile mele mulțumiri pentru salutul tău atât de călduros cu ocaziunea punerei cablului Constanța – Constantinopole.
Salut cu o vie satisfacțiune realizarea racordărei telegrafice directe  Berlin – București – Constantinopole la care s-a muncit de multă vreme și unde astăzi văd îndepărtate cu desăvârșire dificultățile întâlnite pentru stabilirea acestei noui căi de comunicațiune.
Nutresc împreună cu tine speranța că această legătură, a cărei importanță economică egalează importanța politică, va contribui să apropie și mai mult încă popoarele noastre și să restrângă în mod și mai intim relațiunile noastre mutuale.
Împărăteasa și cu mine îți mulțumim din toată inima pentru urările ce ne exprimi și-ți adresăm ție, precum și Reginei, salutul nostru cel mai călduros.”
Cablul submarin a fost încărcat (pe categorii de cabluri), înfăşurat pe trei „tancuri“ (cuvete cilindrice speciale), la bordul navei „Von Podbielski“.
Faza iniţială a instalării a început luni, 22 mai 1905, în dreptul localităţii Kilia, aproape de gura Bosforului, din locul de unde pornea şi cablul submarin Constantinopol – Odessa. De aici, nava a pornit spre Constanţa şi a aşezat cablul pe o lungime de 8,1 mile marine, după care a revenit în port.
În dimineaţa următoare a început marşul spre Constanţa, avându-se în vedere să fie efectuate sondaje pentru verificarea adâncimii mării şi natura fundului acesteia.
Banchetul a fost organizat la bordul navei de pasageri și poștă ROMÂNIA, aflată în portul Constanța. În foto se văd silozurile și estacada.
Banchetul a fost organizat la bordul navei de pasageri și poștă ROMÂNIA, aflată în portul Constanța. În foto se văd silozurile și estacada.
În cursul zilei de joi, 25 mai 1905, ora 21:00, nava „Von Podbielski“ a ancorat în portul Constanţa, iar în ziua următoare a fost ales locul pentru instalarea cabinei în care urma să fie conectat cablul terestru Bucureşti – Constanţa cu cablul submarin Constanţa – Kilia.
Sâmbătă, 27 mai 1905, cabina şi conexiunea capetelor celor două cabluri au fost instalate, iar pe 29 mai a avut loc festivitatea de inaugurare.
Lungimea totală a cablului submarin era de 184,779 mile marine.
Instalarea acestei legături telegrafice a avut un impact deosebit asupra vitezei şi volumului de informaţii între Apus şi Orient.
De asemenea, conectarea cu liniile telegrafice directe Cairo – Constantinopol şi Bassarah (Golful Persic) – Constantinopol a determinat creşterea importanţei tronsonului submarin Kilia – Constanţa.
sloganÎn anul 2005, la împlinirea a 100 de ani de la inaugurarea pozării cablului submarin Constanța – Constantinopol, Asociația Generală a Inginerilor din România a marcat evenimentul cu un foarte interesant material (vezi aici).
Sursă: Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu, 2011, „Amintiri despre o flotă pierdută”, vol. I – „Navele românești ale Dunării și Mării”, vol. II – „Voiaje neterminate”, Constanța, Editura: „Telegraf Advertising”.
Citiți Din istoria comunicațiilor din România (vezi aici).

[1] http://cerculvalahia.ro/2017/10/31/grigore-cerchez-inginer-profesor-si-arhitect/

[2] https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_I_al_Rom%C3%A2niei

[3] https://ro.wikipedia.org/wiki/Wilhelm_al_II-lea_al_Germaniei

[4] https://ro.wikipedia.org/wiki/Augusta_Viktoria_de_Schleswig-Holstein; a doua soție a împăratului Wilhelm al II-lea a fost Hermine Reuss (vezi aici – https://ro.wikipedia.org/wiki/Hermine_Reuss).

[5] A mai purtat numele „Telegraf“ (1905); a fost tăiată în aprilie 1929.

[6] În cadrul festivităţii de la bordul navei, comandantul navei şi cei doi ingineri germani au fost decoraţi, pentru reuşita lor, cu Ordinul „Steaua României“.

 

Comentează pe Facebook

Articolul precedentNava de pasageri „România“ – una dintre primele nave din lume purtătoare de hidroavioane
Articolul următorPanait Istrati, călător clandestin la bordul navei „Împăratul Traian“
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.