„Gloria“ – prima platformă românească de foraj marin

0
1012
Platforma de foraj marin GLORIA la data de 24 iulie 2007. Între 1975 şi 1988, Șantierul Naval Galaţi a construit şapte platforme de foraj marin: - „Gloria”, „Orizont”, „Prometeu”, „Fortuna”, „Atlas”, „Jupiter” şi „Saturn”.
Lansată la apă la data de 09 noiembrie 1975, în luna aprilie 1976 au fost finalizate lucrările la platforma de foraj marin „Gloria“ – cap de serie – (pavilion: România, indicativ: YQFG, armator: „Petromar“ Constanţa, port de înregistrare: Constanţa, 8.763 trb., forma: dreptunghiulară, dimensiuni: lungime: 52,43 m, lăţime: 40,83 m, înălţime: 6,40 m, pescaj: 5,16 m, echipaj: 78 membri, nr. punţi: 1, suprafaţă: 2.500 mp, înălţime: 70 m, dimensiune heliport: 24,40 m x 24,40 m, motoare: 2 x 6LDSR-28-H, 3 x 12LDSR-28-H, generatoare: 2 x 800 Kw., 400V, 50 Hz., 3 x 1.840 Kw., CA, 1 x 140 Kw., 220V, 50 Hz., caldarine: 2CAUX-ACV-AZL de 1.000 kg/ h la 7 atm., 2CAUX-ACV-GEV de 400 kg/ h la 7 atm., combustibil: 477 mc, apă foraj: 477 mc, apă potabilă: 80 mc, noroi foraj lichid: 254 mc, noroi şi ciment: 37 mc, ancorare: 2 ancore tip „Hall“ de 4.500 kg, instalaţie încărcare: 2 macarale de 70 to., echipamente de radiocomunicaţii: radiotelefon, staţie radio, caracteristici picioare: reţea triunghiulară de bare, nr. picioare: 4, lungime: 122,00 m, caracteristici sistem ridicare: electro-hidraulic, nr. cilindri hidraulici de ridicare: 6/ picior, capacitate de ridicare: 2.430 to./ picior, viteza de ridicare: 18,6 m/ h, caracteristici echipamente forare – tip sondă forare: TD320-34R la 320 to., tip agregat forare: TFM38 la 1.700 Kw., pompe noroi: 2 x 850 Kw., adâncime maximă de forare: 6.000 m, condiţii de lucru – adâncime medie a apei: 90 m, adâncime maximă a apei în condiţii de maree: 94 m, înălţime maximă a valului: 12 m, perioada dintre valuri: 10 secunde, viteza maximă a vântului: 161 km/ h, constructor: 1975, Şantierul Naval Galaţi; a fost lansată la apă la data de 9 noiembrie 1975).
GLORIA, prima dintr-o serie de șapte astfel de platforme de foraj marin, construită la Șantierul Naval Galați și livrată I.F.L.G.S. Constanța la data de 19 august 1976.
GLORIA, prima dintr-o serie de șapte astfel de platforme de foraj marin, construită la Șantierul Naval Galați și livrată I.F.L.G.S. Constanța la data de 19 august 1976.
Activitatea de foraj marin în Marea Neagră a început la data de 19 august 1976, când a intrat în funcţiune platforma „Gloria“, aceasta fiind amplasată la o distanţă de 72 Mm Est de Capul Midia, la o adâncime maximă a apei de 90 m.
Prima amplasare a fost în locul 1 Ovidiu Est, adâncimea finală realizată fiind de 5.006 metri.
Următoarele sonde săpate au fost 12 Midia, (adâncime: 4.226 m) şi 8 Lebăda Est (adâncime: circa 3.000 m).

Între 1974 şi 1988, la S.N. Galaţi s-au construit şapte platforme - „Gloria”, „Orizont”, „Prometeu”, „Fortuna”, „Atlas”, „Jupiter” şi „Saturn”.Prima descoperire de hidrocarburi a avut loc în anul 1980. S-au efectuat sute de foraje, pentru ca, la 7 mai 1987, ora 16:45, să fie penetrat zăcământul[1] petrolifer marin care a fost exploatat de Petromar Constanţa. Aşa au fost obţinute primele informaţii privind existenţa hidrocarburilor de ţiţei şi gaze din era geologică cretacic[2].

Concomitent cu săparea sondelor pe structura Lebăda Est (sonde de exploatare), „Gloria“ a fost transformată în platformă de exploatare, situaţie existentă şi în decembrie 2010 (asigurând exploatarea sondelor pe structura Sinoe).

În toamna anului 1982 a fost pusă în funcţiune platforma „Orizont“[3], cu care s-a reuşit localizarea primelor cantităţi de ţiţei şi gaze de interes economic (din era geologică albian[4]).

Următoarele platforme[5] de foraj marin au intrat în funcţiune după cum urmează: octombrie 1984 – „Prometeu“[6], mai 1985 – „Fortuna“[7], octombrie 1985 – „Atlas“[8], iulie 1987 – „Jupiter“, august 1988 – „Saturn“.

GloriaIntrarea în exploatare a acestor platforme a însemnat continuarea activităţii de foraj în platoul continental al Mării Negre (riveran ţării noastre), realizându-se sonde cu adâncimi între 2.000 m şi 4.500 m.
În acelaşi timp cu forajul primelor sonde de exploatare şi injecţie s-a efectuat şi activitatea de foraj dirijat, care a dus la realizarea de sonde înclinate (30° – 60°) şi sonde orizontale (realizate şi în present).
În anul 1993 a debutat realizarea de sonde pentru parteneri externi (cu platforma „Prometeu“ în zona Şabla – Bulgaria).
Cu platforma „Orizont“ s-au săpat sonde în Marea Marmara, în Mediterana de Est, în Golful Persic, după care, în anul 2000, a fost upgradată în platformă de tip Cantilever (în şantierul Lamprell).
Platforma „Fortuna“ a realizat sonde în Marea Marmara, după care a fost transportată în şantierul Lamprell şi upgradată în platformă tip Cantilever.
Din primavara anului 2001, aceste platforme au fost mutate în zone din Golful Persic, unde au operat până în noiembrie 2004 („Fortuna“) şi ianuarie 2005 („Orizont“)[9].
Platformele de foraj marin „Gloria“ şi „Saturn“.
Platformele de foraj marin „Gloria“ şi „Saturn“.
Platforma „Atlas“, după efectuare unor servicii pentru un partener străin, a fost dusă în Marea Egee, unde, de asemenea, a efecuat sonde, urmând să plece în Golful Persic, în vederea upgradării în platformă tip „Cantilever“.
Aceasta intensificare a activităţii de foraj pentru parteneri externi a fost posibilă datorită eforturilor făcute pentru dotarea şi modernizarea platformelor cu echipamente performante, la nivel mondial (pompe de noroi, dispozitive pentru înşurubat/ deşurubat prăjini, compresoare aer foraj, echipamente de urmărire a parametrilor de foraj, scule şi dispozitive performante, geale, amortizoare de şocuri, freze, cuţite pentru tăiat coloane etc.).
1981, Șantierul Naval Galați. Lansarea la apă a platformei de foraj marin ORIZONT, a doua construcție de acest tip, după GLORIA.
1981, Șantierul Naval Galați. Lansarea la apă a platformei de foraj marin ORIZONT, a doua construcție de acest tip, după GLORIA.
Platforme surori: „Orizont“ (1981 – Galaţi), „Fortuna“ (martie 1985 – Galaţi), „Prometeu“ (octombrie 1985 – Galaţi), „Atlas“ (octombrie 1985 – Galaţi), „Jupiter“ (iulie 1987 – Galaţi), „Saturn“ (august 1988 – Galaţi).
Sursă: Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu, 2011, „Amintiri despre o flotă pierdută”, vol. I – „Navele românești ale Dunării și Mării”, vol. II – „Voiaje neterminate”, Constanța, Editura: „Telegraf Advertising”.

Precizare: Informațiile conținute de acest articol sunt valabile până la 31 decembrie 2010, data finalizării cărții).


[1] Potrivit ştirilor apărute în mass-media, în cursul anului 2008, S.C. „Petromar“ S.A. Constanţa şi-a redus în mod semnificativ extracţia de petrol din blocul „Histria“ (cuprinde zăcămintele „Lebăda Est“, „Lebăda Vest“, „Sinoe“ şi „Pescăruş“), de la 1.500 tone/ zi (în anii 1997-1998) la peste 800 tone (în 2008), cauza acestui declin fiind epuizarea treptată a resurselor existente în zăcăminte; în schimb, în aceeaşi zonă a crescut cantitatea de gaze naturale extrasă, iar până în luna decembrie 2008, „Petromar“ urma să înceapă activitatea de exploatare în dreptul reperului Gura Portiţei, la blocul de petrol „Neptun“ (zăcământul „IV Delta“), sperând să obţină din zona respectivă 200-400 tone de combustibil pe zi; specialiştii estimau faptul că societatea constănţeană va atinge un nivel constant de producţie zilnică de 1.000-1.200 tone de petrol, fapt ce va permite menţinerea unei producţii anuale de peste 10 milioane de barili de ţiţei echivalent.

[2] Cretacic sau perioada cretacică reprezintă ultima parte a erei mezozoice, care succedă jurasicului, caracterizată prin depuneri masive de calcar; a început cu circa 150 de milioane de ani în urmă și s-a sfârșit acum aproximativ 65 de milioane de ani.

[3] „Orizont“ (pavilion: România, armator: „Petromar“ Constanţa, port de înregistrare: Constanţa, 8.763 trb., lungime: 52,41 m, lăţime: 40,80 m, înălţime: 6,39 m, pescaj: 5,16 m, echipaj: 78 membri, nr. punţi: 1, generatoare: 2 x 867, 1 x 119 Kw., 400V, 50 Hz., CA, constructor: 1981, Şantierul Naval Galaţi).

[4] Albian – primul etaj (vârstă) al cretacicului mijlociu, considerat ultimul etaj al cretacicului inferior.

[5] Toate cele şapte platforme româneşti au fost construite în Şantierul Naval Galaţi, începând cu anul 1975; la sfârşitul anului 2005, fiind în patrimoniul companiei Petrom, şase dintre cele şapte platforme au fost vândute companiei Grup Servicii Petroliere, la „Petrom“ rămânând în operare doar platforma „Gloria“; celelalte platforme („Orizont“ şi „Atlas“) erau situate în Golful Persic, „Saturn“ se afla de-a lungul coastelor României, iar „Prometeu“ se afla în apropiere de coastele Turciei.

[6] „Prometeu“ (pavilion: România, indicativ: YQFH, armator: „Petromar“ Constanţa, port de înregistrare: Constanţa, 8.763 trb., lungime: 52,41 m, lăţime: 40,80 m, înălţime: 6,39 m, pescaj: 5,16 m, echipaj: 78 membri, nr. punţi: 1, generatoare: 2 x 867, 1 x 119 Kw., 400V, 50 Hz., CA, constructor: octombrie 1984, Şantierul Naval Galaţi).

[7] „Fortuna“ (pavilion: România, indicativ: YQFF, armator: „Petromar“ Constanţa, port de înregistrare: Constanţa, 8.763 trb., lungime: 52,41 m, lăţime: 40,80 m, înălţime: 6,39 m, pescaj: 5,16 m, echipaj: 78 membri, nr. punţi: 1, generatoare: 2 x 867, 1 x 119 Kw., 400V, 50 Hz., CA, constructor: mai 1985, Şantierul Naval Galaţi). În prezent (decembrie 2010) poartă numele „Oriental 1“ (nume schimbat după vânzare).

[8] „Atlas“ (pavilion: România, indicativ: YQFI, armator: „Petromar“ Constanţa, port de înregistrare: Constanţa, 8.763 trb., lungime: 52,41 m, lăţime: 40,80 m, înălţime: 6,39 m, pescaj: 5,16 m, echipaj: 78 membri, nr. punţi: 1, generatoare: 2 x 867, 1 x 119 Kw., 400V, 50 Hz., CA, constructor: octombrie 1985, Şantierul Naval Galaţi).

[9] În prezent (decembrie 2010), platformele „Orizont“ şi „Fortuna“ operează pentru beneficiari străini.

 

Comentează pe Facebook

Articolul precedent„Mangalia“ – primul ferry-boat românesc, a ajuns o epavă
Articolul următorCrucișătorul „Muntenia“ – cea mai puternică navă de luptă construită vreodată în România
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.