George Enescu a plecat în America la bordul navei „Ardeal”

0
211
Evenimentul a avut loc în luna septembrie 1946, când George Enescu, însoțit de soția sa, a plecat într-un turneu în Canada și S.U.A. la bordul navei mixte „Ardeal“[1], ex-„Emil Kirdorf“[2] (IMO: 5605629, indicativ: YQSA, armator: „Hugo Stinnes Linien“/ „Hapag“[3], comandant: Anton Manolescu, of. secund: Mircea Nicolau, of. mecanic: Ion Zamfirescu, corp din oţel, punte din oţel şi lemn, 5.695 trb., 3.421 trn., lungime: 129,10 m, lăţime: 16,48 m, înălţime: 7,24 m, pescaj: 7,00 m, echipaj: 53 membri, propulsie: maşină cu triplă expansiune, puterea maşinii: 2.850 c.p., viteza: 10,6 Nd., 3 căldări cilindrice, tip: marin, combustibil: păcură, consum: 1.000 kg/ h, capacitatea depozitului de combustibil: 1.070 to., încărcământ maxim: 7.840 to., pasageri: 150 persoane, dintre care: 60 la clasa I, 10 la clasa a II-a, 80 la clasa a III-a, autonomie: 11.000 Mm, staţie de radio tip „Telefunken“, constructor: august 1922, „Marinewerft“, Wilhelmshaven DY, Wilhelmshaven – Germania; a fost lansată la apă la data de 25 februarie 1922).
George Enescu la bordul navei ARDEAL (revista Ligii Navale Române, „Marea Noastră”, nr. 4(111), octombrie-decembrie 2017).
George Enescu la bordul navei ARDEAL (preluare din revista Ligii Navale Române, „Marea Noastră”, nr. 4(111), octombrie-decembrie 2017, colecția Mircea Nicolau).
În anul 1926 a fost preluată de HAPAG, care a fuzionat cu „Hugo Stines Linien“.
În anul 1928 i-a fost montată o turbină cu abur, care i-a permis să atingă viteza de 12 Nd.
În 1929 a efectuat primul voiaj spre America de Sud.

În anul 1933, nava „Emil Kirdorf“ va fi achiziţionată de Serviciul Maritim Român de la HAPAG – Societatea germană de Navigaţie Hamburg – America Line (preţ: 15 milioane lei) şi botezată „Ardeal“ (15 august 1933), fiind înregistrată în Registrul matricol al portului Constanţa.

În caz de război, nava putea fi transformată şi avea o capacitate de transport: 2.000 persoane, 450 cai, 100 autocamioane, 120 tunuri, 400 chesoane.
La 11 iunie 1942 a fost torpilată în Marea Neagră de submarinul sovietic A5, dar nava a fost pusă cu prova pe un fund nisip (pupa a rămas în stare de plutire pe un fund de 9 metri).
În 1945 a fost reparată la Odessa.
Autograf George Enescu (revista Ligii Navale Române, “Marea Noastră” , nr. 4(111), octombrie- decembrie 2017).
Autograf George Enescu (preluare din revista Ligii Navale Române, “Marea Noastră” , nr. 4(111), octombrie- decembrie 2017).
În octombrie 1945 a revenit în ţară, fiind retrocedată de sovietici, împreună cu alte nave militare şi de comerţ.
A fost singura navă maritimă comercială pe care sovieticii au fost dispuşi să o retrocedeze[4] României.
Iniţial, a fost dusă la reparat în docurile din Istanbul, după care, în luna noiembrie, a intrat în reparaţii capitale în Şantierul Naval Constanţa.
În 1948 a fost restituită de ruşi, ca parte de contribuţie la capitalul societăţii „Sovromtransport“.
La data de 2 februarie 1962, în timpul unei furtuni foarte puternice, s-a răsturnat pe partea tribord şi s-a scufundat parţial în dana 1 a portului Constanţa, lângă digul de larg. Deşi a fost ranfluată, nava a fost defrişată, refacerea ei fiind prea costisitoare. A fost tăiată în acelaşi an.
Nave surori: „Alba Iulia“, ex-„Carl Legien“, „Peleş“, ex-„Adolf von Baeyer“, „Suceava“, ex-„Albert Vögler“. 

„Maestrul Enescu[5], solul muzicii româneşti, s’a îmbarcat pentru Statele Unite pe vasul «Ardeal»[6]

Cu un vagon special, pus la dispoziţie de către d. Prim-ministru dr. Petru Groza, maestrul George Enescu a sosit în Gara-Port.
Comandor Mircescu, directorul ceremonialului dela preşedinţia Consiliului de Miniştri a însoţit pe maestru până la Constanţa.
Maruca Cantacuzino, soția lui George Enescu (Revista Ligii Navale Romane, “Marea Noastra” , nr. 4(111), octombrie – decembrie 2017).
Măruca Cantacuzino, soția lui George Enescu (preluare din revista Ligii Navale Române, “Marea Noastră” , nr. 4(111), octombrie – decembrie 2017).
Se ştie că maestrul George Enescu părăseşte ţara, îmbarcându-se pe vaporul «Ardeal» pentru Statele Unite, unde va da o serie de concerte.
Maestrul George Enescu este însoţit de doamna Enescu şi administratorul său, d. Bedeţianu.
Maestrul Enescu va da primele concerte dincolo de ocean la Montreal, în Canada, la Cleveland, important centru românesc din Statele Unite, şi New York.
Maestrul pleacă în Statele Unite la invitaţia făcută de celebrul violonist Iehudi Menuhin[7], elevul preferat al maestrului.

Să nădăjduim că cele şapte vaci slabe[8] vor pieri

(…) Rugat de ziarişti ca să le facă declaraţii, maestrul nu stă o clipă la îndoială şi, numai scuzându-se că nu este un orator, ci un artist, d-sa declară următoarele la întrebările puse:
«Doresc ca ţara să fie înarmată cu răbdare, pentru ca să învingă urmările răsboiului şi situaţia defavorabilă cauzată de secetă.
astfel ca, atunci când vă voi înapoia, să găsesc feţe liniştite şi încredere deplină într’un viitor fericit al ţării.

Să nădăjduim cu toţi că cele şapte vaci slabe[9] vor pieri, iar în locul lor să vină cele grase, pentru ca refacerea ţării să se poată înfăptui cât mai repede.

În America nu mă duc să fac politică, ci, cu slabele mele mijloace, voi căuta să-mi îndeplinesc misiunea de sol al artei româneşti.
Cu muzica mea voi încerca să fac să plângă şi pietrele şi să îmblânzesc sufletele.
Totdeauna, America m’a primit cu prietenie. Când sunt acolo am impresia că sunt la mine acasă. (…)»“.
Nava mixtă ARDEAL.
Nava mixtă ARDEAL.

Sursă: Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu, 2011, „Amintiri despre o flotă pierdută”, vol. I – „Navele românești ale Dunării și Mării”, vol. II – „Voiaje neterminate”, Constanța, Editura: „Telegraf Advertising”.

Precizare: unele dintre informațiile din acest articol sunt valabile până la 31 decembrie 2010 (data finalizării cărții).


[1] Acelaşi tip de navă mixtă au mai fost „Alba Iulia“, ex-„Carol Legien“ (IMO: 5605628, construită în anul 1922, cedată U.R.S.S.), „Peleş“, ex-„Adolf von Baeyer“ (IMO: 5606065, construită în anul 1923, torpilată şi scufundată la 5 august 1941 în zona Burgas), şi „Suceava“, ex-„Albert Vögler“ (IMO: 5606055, construită în anul 1923, scufundată între Eupatoria şi Sulina), toate construite de „Marinewerft“, Wilhelmshaven – Germania.

[2] Pavilion: Germania.

[3] HAPAG – Hamburg-Amerikanische Packetfahrt AG.

[4] „Magazin istoric“ nr. 10/ 1995; ceremonia preluării a avut loc la Galaţi, în prezenţa Prim-ministrului dr. Petru Groza.

[5] George Enescu (18811955) – compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor; este considerat cel mai important muzician român (vezi aici – https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Enescu).

[6] „Cuget liber“, Anul III, nr. 459, sâmbătă, 15 Septembrie 1946, pag. 2.

[7] Sir Yehudi Menuhin (19161999) – celebru violonist şi dirijor american, descendent al unei familii de evrei emigraţi din Rusia; pe lângă cetăţenia americană, a dobândit ulterior şi cetăţenie elveţiană (1970) şi britanică (1985), fiind înnobilat în Marea Britanie cu titlul de Lord Menuhin de Stoke d’Abernon; Sir Yehudi Menuhin a avut una din cele mai lungi şi prestigioase cariere muzicale ale secolului al XX-lea; a studiat, în anii tinereţii, la Paris cu violonistul şi compozitorul George Enescu, care a reprezentat prima mare influenţă asupra tânărului muzician; cei doi vor rămâne peste ani buni prieteni şi colaboratori.
[8] Geneza 41:1-57 – „(…) 17 Şi faraonul i-a spus lui Iosif: „În visul meu stăteam pe malul Nilului. 18 Şi din Nil au ieşit şapte vaci grase şi frumoase şi au început să pască printre trestiile Nilului. 19 După ele au ieşit alte şapte vaci, uscăţive, foarte urâte şi slabe. N-am mai văzut altele atât de urâte ca ele în toată ţara Egiptului. 20 Şi vacile slabe şi urâte le-au mâncat pe primele şapte vaci, cele grase. 21 Acestea au intrat în pântecele lor şi totuşi nu se cunoştea că intraseră în pântecele lor, ci erau la fel de urâte ca la început. Atunci m-am trezit. 22 După aceea am văzut în visul meu cum pe un singur pai creşteau şapte spice pline şi bune. 23 După ele au crescut şapte spice seci, subţiri, arse de vântul de Est. 24 Şi spicele subţiri le-au înghiţit pe cele şapte spice bune. Le-am spus toate acestea preoţilor care practică magia, dar n-a fost nimeni care să mi le explice“. 25 Atunci Iosif i-a zis faraonului: „Visul faraonului este unul şi acelaşi. Adevăratul Dumnezeu i-a spus faraonului ce va face. 26 Cele şapte vaci bune sunt şapte ani. Tot aşa, cele şapte spice bune sunt şapte ani. Visul este unul şi acelaşi. 27 Cele şapte vaci slabe şi urâte care au ieşit după ele sunt şapte ani, iar cele şapte spice goale, arse de vântul de Est, sunt şapte ani de foamete. 28 Despre acesta i-am vorbit faraonului: Adevăratul Dumnezeu i-a arătat faraonului ce va face. (…).
[9] Geneza 41:1-57 – „(…) 17 Şi faraonul i-a spus lui Iosif: „În visul meu stăteam pe malul Nilului. 18 Şi din Nil au ieşit şapte vaci grase şi frumoase şi au început să pască printre trestiile Nilului. 19 După ele au ieşit alte şapte vaci, uscăţive, foarte urâte şi slabe. N-am mai văzut altele atât de urâte ca ele în toată ţara Egiptului. 20 Şi vacile slabe şi urâte le-au mâncat pe primele şapte vaci, cele grase. 21 Acestea au intrat în pântecele lor şi totuşi nu se cunoştea că intraseră în pântecele lor, ci erau la fel de urâte ca la început. Atunci m-am trezit. 22 După aceea am văzut în visul meu cum pe un singur pai creşteau şapte spice pline şi bune. 23 După ele au crescut şapte spice seci, subţiri, arse de vântul de Est. 24 Şi spicele subţiri le-au înghiţit pe cele şapte spice bune. Le-am spus toate acestea preoţilor care practică magia, dar n-a fost nimeni care să mi le explice“. 25 Atunci Iosif i-a zis faraonului: „Visul faraonului este unul şi acelaşi. Adevăratul Dumnezeu i-a spus faraonului ce va face. 26 Cele şapte vaci bune sunt şapte ani. Tot aşa, cele şapte spice bune sunt şapte ani. Visul este unul şi acelaşi. 27 Cele şapte vaci slabe şi urâte care au ieşit după ele sunt şapte ani, iar cele şapte spice goale, arse de vântul de Est, sunt şapte ani de foamete. 28 Despre acesta i-am vorbit faraonului: Adevăratul Dumnezeu i-a arătat faraonului ce va face. (…).
 

Comentează pe Facebook

Articolul precedentPuitorul de mine „Amiral Murgescu“ a doborât 12 avioane sovietice
Articolul următor„Mangalia“ – primul ferry-boat românesc, a ajuns o epavă
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.