Comuna Gârliciu sau evul mediu din prezent

0
1413

Județul, în afara traseelor de protocol

Dacă interesul, curiozitatea sau întâmplarea te fac trecător pe plaiurile comunei Gârliciu (5461 ha, 667 gospodării, cca 1.800 de suflete) din județul Constanța, vei trăi din plin experiența unei călătorii fantastice… în Trecut, dar fără să te miști din Prezent. Se explică astfel paradoxul potrivit căruia călătoria în Trecut nu este posibilă, dar, după ce vei vedea în ce hal este Prezentul din comună, vei concluziona că, pentru aceasta, și Viitorul este extrem de îndepărtat sau nici nu există.

Nu exagerez, mergeți în Gârliciu și vă veți convinge! Priviți detaliile din fotografii și faceți apel la imaginație ca să reușiți transferul din fața monitorului în realitatea comunei! Așa veți ajunge în… Evul Mediu, pentru că oamenii de aici și tot ce îi înconjoară există într-un spațiu din Prezent, dar într-un timp din perioada 1500 – 1700 d.H.!

Transferul fizic al corpurilor se poate face cu un banal autoturism, viteza va fi cea legală, spațiul parcurs nu va depăși 100 km, iar timpul de deplasare în Prezent nu depășește… două ore.

Așadar, suntem în era antropocen, perioada computerelor, a ticăloșiei și prostiei pure, sec. XXI, anul 2016, luna aprilie, ziua 08, România, județul Constanța, comuna Gârliciu.

Localitatea pare locuită. Resturile distruse, ruginite și abandonate ale unui fost loc de joacă pentru copii, doi – trei cai jigăriți și un câine beteag lasă să se înțeleagă că oamenii sunt preocupați de binecuvântarea Domnului: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!“ (Facerea, Cap. I, 28)…

Nici să nu îndrăzniți să vă imaginați că aici nu există biserică, ba chiar sunt și câteva troițe, pentru că 93,33% dintre locuitori sunt ortodocși și se roagă și se închină cu smerenie la Tatăl, Fiul, Sfântul Duh și primarul P.S.D. Constantin Cimpoiașu (vezi galeria foto).

Nu știm cât le-a ascultat Sfânta Trinitatea rugile pentru sănătate și noroc la 6/49, dar Sfântul Constantin Cimpoiașu s-a aplecat cu smerenie și relaxare către cei mulți și… cu drept de vot și, la 5 iunie a.c., va candida pentru al 5-lea mandat la Primăria localității.

Iată ce declara pentru dezvaluri.ro (miercuri, 21 Martie 2012), înainte de a candida pentru al 4-lea mandat:

 „Voi mai candida pentru că îmi place ceea ce fac (…) Oamenii au început să se închine în gospodăriile lor şi s-au bucurat foarte mult că i-am vizitat şi i-am întrebat ce le lipseşte. Fiecare se grăbea să mă servească cu ce avea prin casă. Nici nu am simţit că eram la muncă, ci m-am relaxat total alături de consătenii mei. (…)”.

Înțelegeți, da? Sfântul Constantin Cimpoiașu vine în casele oamenilor cu mărgele, scoici și cioburi de sticlă, iar oamenii se prăbușesc consternați, i se roagă, i se închină, îl ospătează și îi aduc ca ofrande… voturi.

Ocupațiile de bază ale locuitorilor sunt agricultura, creșterea animalelor, pescuitul, uitatul la Antene, în buzunarele goale și în gura primarului Cimpoiașu.

Nicio stradă nu este asfaltată.

Comuna Garliciu

Calea spre cimitir nu este presărată nici măcar cu o bună intenție, astfel că ultimul drum spre o lume mult mai bună, cu lumină, liniște, verdeață, alei asfaltate, bibliotecă, fonduri europene și alte investiții atrase, se parcurge prin noroaie, bălării, praf sau băltoace.

Toate realizările „epocii de aur“ au fost distruse, devastate și abandonate.

Apa potabilă din conducta principală este furată prin branșări ilegale.

Nimeni nu știe în ce Timp și Spațiu au dispărut fondurile pentru desecări.

Cei mai mulți dintre tineri și-au luat lumea în cap și muncesc la citrice și căpșuni și spală cururi străine, iar cei rămași nu au locuri de muncă, sunt șantajați și amenințați.

Incompetența, iresponsabilitatea, ticăloșia și lenea sunt atotcuprinzătoare, atotputernice și atotstăpânitoare.

Și pentru că orice tort trebuie să aibă și o cireașă în vârf, și comuna Gârliciu o are pe a sa: chiar la intrarea în localitate, la stânga drumului județean, în plină lumină a Soarelui și a Lunii, noaptea, se află un closet, o latrină, o căcăstoare sau cum vreți să-i spuneți!

Nu am reușit să aflăm ce investitor strategic a fost atras, ce fonduri au fost alocate, cât a durat investiția, dacă a fost sfințită la inaugurare, dar, atenție că veți rămâne uimiți!, vă asigur că amplasarea acestei căcăstori chiar la intrarea în localitate are nu numai o semnificație epică, ci și o utilitate practică: e bine să o folosești înainte de a intra în comună, pentru că nu se știe ce te apucă după tot ceea ce vei vedea aici…

Șocați, am părăsit localitatea. La ieșirea din zonă, șoferul a remarcat un obiect ciudat și strălucitor pe cer. Era un OZN. Printr-o minune wi-fi, androidele noastre au surprins discuțiile dintre androizii (?) necunoscuți și misterioși:

– Ce facem, coborâm?

– Categoric, nu!

– De ce?

– Galacticul ne-a ordonat și porunca 1 din Decalogul Universal prevede: „Nu contactați proștii și leneșii!“.

 

Comentează pe Facebook

Articolul precedentClaudiu-Iorga Palaz – veșnicul candidat, obositor și degeaba competitor la Primăria Constanței
Articolul următorAsasinarea a 16 deținuți dobrogeni (I)
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here