Coliziune în portul Constanța! Cargoul „Yekta“ s-a scufundat!

0
186

La data de 7 ianuarie 1938, cargoul „Yekta“[1], ex-„Mars“[2] (pavilion: Turcia, 931 trb., IMO: 5616741, comandant: Tahir Genq Ay, armator: „Istanbul Zade Yerta Bey“ şi „Fatma Fehime A. Yekta“ – Istanbul, 482 trn., lungime: 64,80 m, lăţime: 9,50 m, 125 c.p., constructor: 15 mai 1880, „Laing“, Deptford Yard – Marea Britanie) a fost colizionat de petrolierul „Irania“[3], ex-„Sommerstad“[4] (pavilion: Norvegia, IMO: 5606481, comandant: Peder Myre, secund: Asbjorn H. Arntson, 5.923 trb., lungime: 116,10 m, lăţime: 16,80 m, constructor: octombrie 1926, Lindholmens-Motala“, Göteborg – Suedia, a fost lansat la apă la data de 24 iulie 1927) şi s-a scufundat la 1.000 de metri de farul portului Constanţa.

Nava „Yekta“ avea o încărcătură de 640 tone fier vechi şi 76 tone oase şi nu era asigurată[5].

Cargoul avea la bord pe pilotul Ion Bondar, iar petrolierul „Irania“ pe pilotul Dumitru Achivei.

Petrolierul norvegian "Irania" a fost vinovat de coliziunea, care a provocat naufragiul navei turcești "Yekta".
Petrolierul norvegian „Irania” a fost vinovat de coliziunea care a provocat naufragiul navei turcești „Yekta”.

Vina coliziunii a aparţinut navei norvegiene. Incidentul a avut loc în timp ce nava turcească efectua manevra de intrare în port. După ce a ocolit geamandura din capul digului mare, faţă de care se afla la circa 100 – 150 metri, a apărut dinspre larg petrolierul „Irania“, care a ocolit scurt geamandura, la circa 40 – 50 metri, căutând să intre între farul mare şi nava „Yekta“, dar, probabil din cauza hulei de larg, care, în acel punct, era mai puternică, prova petrolierului a fost împinsă spre stânga, luând direcţia spre nava turcească.

Comandantul navei „Irania“ a ordonat „maşina înapoi“, dar, deşi pasul elicei era la dreapta, în loc ca pupa să se mişte spre stânga la mersul înapoi, a venit la dreapta, probabil tot din cauza hulei, care i-a împins prova spre stânga.

Ancora nu a pornit, nava nu s-a oprit şi „Irania“ a colizionat cargoul „Yekta“ în tribord, în dreptul magaziei nr. 3, producându-i o spărtură şi facilitând pătrunderea apei.

După coliziune, petrolierul „Irania“ a acostat cu pupa la cheul de Nord al portului, având avarii la etravă şi tablele îndoite în zona de impact. Nava „Yekta“ şi-a continuat drumul şi a intrat în port, acostând la dană, dar, pentru că lua apă şi risca să se scufunde, a fost remorcată de remorcherele portului şi tractată spre Viile Vechi, unde a eşuat pe un fund de 6 m.

Lucrările de dezmembrare au început în 1958, resturile epavei fiind acoperite în timpul lucrărilor pentru extinderea noului port Constanţa Sud, în anul 1971. A rămas dublul fund şi o parte din încărcătură.


[1] Nume primit în anul 1930; a mai purtat numele „Marte“ (1922), „Masuccio“ (1923) şi „Trabzon“ (1924). [2] Pavilion: Olanda. [3] Nume primit în anul 1948; a mai purtat numele „Skotland“ (1952); a fost tăiat la Altenwerder, în iulie 1954. [4] Pavilion: Norvegia. [5] Serviciul Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale, fond: Căpitănia Portului Constanţa, dosar: 4/ 1938.

 

Comentează pe Facebook

Articolul precedentViitorul suveran al României, în pericol de moarte la bordul distrugătorului „Regina Maria“
Articolul următorPierderea totală și definitivă a cargoului „Bucureşti“
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here