Cargoul „Scăeni“ – răpus de valurile Mediteranei

0
2161
În luna ianuarie 1980 au fost finalizate lucrările la cargoul „Scăeni“ (pavilion: România, IMO: 7906227, indicativ: YQIP, 4.620 tdw., 3.374 trb., 1.574 trn., navă goală: 2.300 to., lungime: 105,90 m, lăţime: 14,80 m, înălţime: 8,50 m, pescaj: 7,06 m, echipaj: 36 membri, nr. punţi: 2, propulsie: motor tip 5-DKRN-50/ 110-2, constructor: „Briansk Mashin Zavod“ – U.R.S.S., 1977, principiu de funcţionare: diesel, reversibil, 2 timpi, simplu efect, 5 cilindri, 500 x 1.100, 1ELC, puterea maşinii: 3.000 c.p., 2.210 Kw., turaţie: 170 rotaţii/ minut, viteza: 13,7 Nd., motor auxiliar: 3 x 225 c.p./ 6 CI/ 8/ 22, caldarine: 1CAUX-ACV-AZL, 17/ 7, 1CAUX-ACV-GEV, 50/ 7, generatoare: 3 x 450 Kw., 400V, 50 Hz., CA, combustibil: motorină, bunker: 447 to., autonomie: 10.000 Mm, echipamente de navigaţie şi radiocomunicaţie: girocompas KURS 3, loch electric, radar DON, radar DECCA RACAL, radiogoniometru UNITRA OG 132, radiotelefon SAYLOR, sondă ultrason UNITRA SP 4311, sistem guvernare AG-04, compas magnetic KAMOT, staţie radio, capacitate mărfuri vrac: 6.420 mc, capacitate mărfuri generale: 5.898 mc, cherestea pe punte: 585 to., nr. magazii: 6, nr. guri magazii: 3, volume magazii: 5.912 mc – vrac, 5.389 mc – balast, instalaţii de încărcare/ descărcare: 6 vinciuri, 6 bigi x 5 to., constructor: ianuarie 1980, Şantierul Naval Brăila).

 La data de 08 decembrie 1991, cargoul „Scăeni“ (pavilion: România, IMO: 7906227, indicativ: YOIP, comandant: c.l.c. Marian-Gheorghe Butuşină, echipaj: 25 membri[1]) s-a scufundat în Marea Mediterană, la 100 Mm Est de Sicilia, în punctul estimat de coordonate latitudine 37° 15’ Nord, longitudine 18° 00’ Est, în condiţiile unei furtuni deosebit de violente, care a provocat deplasarea mărfii în hambare.

La data de 03 decembrie 1991, ora 17:00, nava plecase din dana 15 a portului Constanţa, încărcată cu 3.057,106 tone de azotat de amoniu (în saci) cu destinaţia Franţa.
Navlositorul navei a fost firma „Enrom of Houston“ prin brokerul „Victory“ Amsterdam. Agenţii navei în portul Constanţa au fost „Tomis“ s.r.l., încărcarea fiind efectuată de „Dezrobirea“ S.A. Constanţa.
 Pe 04 decembrie 1991, nava a tranzitat Bosforul şi intră în Marea Marmara, apoi a trecut prin Strâmtoarea Dardanele şi a intrat în Marea Egee, ajungând în rada portului Pireu (5 decembrie 1991). De aici, a plecat spre Cap Matapan, astfel că, pe data de 6 decembrie, se afla travers Cap Matapan, urmând să se angajeze în traversarea Mării Ionice pe ruta Cap Matapan – Cap Passero, 358 Mm.
Situaţia hidro-meteorologică pentru următoarele 24 de ore anunţa creşterea intensităţii vântului (5 – 6 Bf.), fără aviz de furtună.
În aceste condiţii, fără ca previziunile meteo recepţionate să fie de natură să provoace îngrijorare şi să determine amânarea traversadei, comandantul Marian Gh. Butuşină a considerat că poate să angajeze nava în traversadă.
Navigaţia s-a desfăşurat în condiţii bune până în dimineaţa zilei de 7 decembrie, ora 02:00, după ce nava parcursese jumătate din distanţa dintre Matapan şi Passero în circa 18 ore de marş, moment când condiţiile hidro-meteorologice s-au schimbat brusc, vântul ajungând la forţa 8 – 9 Bf., se produce grindină şi vizibilitatea ajunge la zero, „Scăeni“ începând să primească lovituri violente de valuri în tribord, având ruliu şi tangaj puternice.
În după-amiaza aceleiaşi zile, marea a devenit extrem de agitată (gradul 11 – 12, uragan!), făcând ca valurile imense să se prăbuşească pe punte şi să producă avarii prin inundare în unele compartimente.
După consultarea cu Compania, despre evoluţia evenimentelor de la bordul navei, analiza acestora şi pentru eventualele instrucţiuni, comandantul navei a lansat semnalul S.O.S. la ora 17:30 a zilei de 07 decembrie1991, situaţia navei fiind critică.
Pătrunderea apei în tancul de ulei de ungere la motorul principal l-a determinat pe comandant să ordone oprirea motorului.
SCAENI (2)Valurile uriaşe de 12 metri înălţime făcuseră ravagii pe puntea principală şi teugă, rupând şi dislocând instalaţii, guri de aerisire tancuri, trompe de ventilaţie etc.
În seara aceleiaşi zile, înclinarea navei ajunsese la 55° – 60° babord, poziţie din care nu şi-a mai revenit. Cele două bărci de salvare erau pe poziţii, dar imposibil de manevrat.
Echipajul se adunase în zona pupa, pe puntea bărcilor, echipat cu centurile de salvare.

Lansarea la apă a primei plute de salvare de 12 persoane a fost un eşec, întrucât aceasta s-a răsturnat.

Cea de-a doua plută de salvare s-a desfăşurat normal pe suprafaţa mării, dar lansarea celei de-a treia plute a fost imposibilă, aceasta fiind blocată de diferite obiecte smulse din amaraj.
Ofiţerul maritim II Ion Sîrbu a fost primul care a sărit în mare, după ce a aruncat un colac de salvare, cu intenţia de a ajunge la prima plută, cea răsturnată. După scufundarea în apă şi ieşirea din imersiune a reuşit să se agaţe de colacul de salvare, dar a fost luat de un val imens şi puternic şi îndepărtat de navă. A fost ultima dată când a mai fost văzut, el dispărând definitiv.
12 marinari se aflau într-o plută de salvare, reuşind să se depărteze de navă.
Alţi 14 oameni au rămas la bordul cargoului, sperând în redresarea acestuia şi salvarea lor.
În dimineaţa zilei de 8 decembrie, la ora 04:00, din cauza pierderii etanşeităţii unor compartimente şi inundarea acestora, nava „Scăeni“ s-a aplecat complet pe bordul babord.
În această situaţie disperată, echipajul a abandonat nava, care, între orele 04:30 – 04:45, ridicându-se ca o lumânare cu prova în sus, s-a scufundat, dispărând în adâncurile mării.
Cargoul „Isnes“ (pavilion: Norvegia) a participat la salvarea a 12 marinari români.
Cargoul „Isnes“ (pavilion: Norvegia) a participat la salvarea a 12 marinari români.
În jurul orei 06:00, pluta de salvare cu cei 12 marinari (Marian Gh. Butuşină – comandant, Petru Popovici – ofiţer maritim I, Lucian Motoc – ofiţer maritim III, Ilie Munteanu – ofiţer electrician, Adrian Curelea – timonier, Dumitru Moroianu – timonier, Ilie Carali – şef-echipaj, Aurel Hrişcu – marinar, Ion Ciobărceanu – marinar, Aurel Cercel – marinar, Constantin Sută – motorist, Marius Petrescu – timonier) a fost reperată şi recuperată de cargoul „Isnes“ (pavilion: Norvegia), în condiţii extreme de furtună, preluarea oamenilor din plută făcându-se cu mare greutate de cei de la bordul navei salvatoare.
Petrolierul „Hekabe“.
Petrolierul „Hekabe“.

Alţi patru supravieţuitori (Radu Buburuz – ofiţer mecanic II, Ştefan Gherasim – bucătar, Viorel Alexandroaie – lemnar bord, Emilian Vodă – motorist), care erau agăţaţi de barca cu motor a navei „Scăeni“, au fost recuperaţi de petrolierul „Hekabe“[2], ex-„Garinda“[3] (IMO: 7411076, 41.683 tdw., 34.895 trb., lungime: 219,50 m, lăţime: 28,60 m, constructor: 31 martie 1977, „Thyssen Nordsee“, Emden – Germania; a fost lansat la apă la data de 12 iunie 1976).

La bordul cargoului „Kuloy“[4] (pavilion: U.R.S.S., IMO: 6919162, 6.151 tdw., 4.642 trb., construit în anul 1967) au fost preluaţi Gabriel Stan – brutar (care a fost recuperat din apa mării după circa 30 de ore, fiind îmbrăcat într-un costum de protecţie termică) şi Nichifor Damian (45 ani) – aj. mecanic (decedat).
Cargoul sovietic „Kuloy“.
Cargoul sovietic „Kuloy“.
Au fost daţi dispăruţi definitiv următorii: Ion Sîrbu (34 ani) – ofiţer maritim II, Constantin Caracostea (53 ani) – şef-mecanic, Marcel Oprea (35 ani) – ofiţer mecanic I, Adrian Bănică (23 ani) – ofiţer mecanic III, Ion Chermenschi (36 ani) – electrician, Valeriu Stere (46 ani) – telegrafist, Ilie Petrea (27 ani) – motorist, Ionel Ciup (34 ani) – strungar, Vladimir-Sorin Vistovschi (18 ani) – transfug clandestin (din Alba Iulia).
Potrivit raportului de anchetă privind cauzele şi împrejurările scufundării navei „Scăeni“, în sarcina comandantului Marian Gh. Butuşină nu a fost reţinută nicio culpă în comportarea sa din timpul catastrofei navale.

[1] La bordul navei se aflau 25 de persoane, fiind prezent şi un transfug.
[2] Nume primit în anul 1986; a fost tăiat la Chittagong, în septembrie 2009.
[3] Pavilion: Marea Britanie.
[4]  A fost rebotezat cu numele „Irina Ga” (pavilion: Malta), în anul 1993.
 

Comentează pe Facebook

Articolul precedent„Prahova“ – petrolierul dispărut
Articolul următorCargoul „Fălticeni“ s-a răsturnat și a fost înghițit de apele Mării Egee
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.