Cargoul „Oituz“ a fost torpilat chiar în bazinul portului Constanța

0
355

În luna mai a anului 1906 au fost finalizate lucrările la cargoul „Oituz“, ex-„Leros“, ex-„Hornsund“ (pavilion: România, IMO: 5602452, indicativ: PHBJ, armator: S.M.R., port de înregistrare: Constanţa, corp şi punte din oţel, 4.300 tdw., 2.563 trb., 1.635 trn., lungime: 88,39 m, lăţime: 13,34 m, înălţime: 7,97 m, pescaj: 6,48 m, echipaj: 35 membri, propulsie: 1 maşină cu triplă expansiune, 1 elice, 2 căldări tubulare, tip: cilindrice cu flacără întoarsă, puterea maşinii: 1.050 c.p., viteza: 9,5 Nd., combustibil: cărbuni, consum: 750 kg/ h, capacitatea depozitului de combustibil: 450 to., capacitate maximă de încărcământ: 4.200 to., staţie radio tip „Telefunken“, constructor: mai 1906, „A. G. Neptun“, Rostock – Germania).

Cargoul a intrat în serviciu în anul 1918, fiind cumpărat de S.M.R. (Serviciul Maritim Român) de la o societate germană.

În situaţie de război, nava putea fi transformată şi transporta 1.500 persoane, 300 cai, 200 trăsuri, 70 camioane, 80 tunuri şi 160 chesoane.

O superbă imagine a bazinului vechi al portului Constanța, dar și importante clădiri ale orașului. În partea stângă a fotografiei se remarcă nava mixtă "Oituz" și, în plan îndepărtat, nava mixtă "Suceava".
O superbă imagine a bazinului vechi al portului Constanța, dar și cu importante clădiri ale orașului. În partea stângă a fotografiei se remarcă nava mixtă „Oituz” și, în plan îndepărtat, nava mixtă „Suceava”.

În condiţiile economice dificile de la sfârşitul Primului Război Mondial, „Oituz“ a asigurat curse regulate de transport pe linia Brăila – Galaţi – Sulina – porturile mediteraneene.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, nava a fost închiriată Serviciului German de transporturi maritime, fiind utilizată (1941-1944) la aprovizionarea trupelor germane-române de pe frontul din sudul U.R.S.S.

În timpul misiunilor executate a fost atacată de submarine şi aviaţie, fiind uşor avariată în două rânduri.

***

Cargoul OITUZ (x)În noaptea de 31 august/ 1 septembrie 1944, cargoul „Oituz“, ex-„Leros“, ex-„Hornsund“ (pavilion: România, IMO: 5602452, 2.679 trb., construit în anul 1906) a fost torpilat de submarinul U-23[1] – tip II B (pavilion: Germania, IMO: 6110117, comandant: locotenent-major Arendt, 328 to., 279 trb., lungime: 42,70 m, lăţime: 4,10 m, constructor: 24 septembrie 1936, „Krupp“, Kiel – Germania; a fost lansat la apă la data de 28 august 1936; data punerii chilei: 11 aprilie 1936) şi s-a scufundat[2] în dana 22 a portului Constanţa.,

Submarin german U-23. Potrivit altei ipoteze, nava românească ar fi fost torpilată de submarinul german U-19.
Submarin german U-23. Potrivit altei ipoteze, nava românească ar fi fost torpilată de submarinul german U-19.

Cunoscând accesul dinspre Tuzla spre portul Constanţa şi găsind estacada[3] (poarta) deschisă, submarinul german (U-19 sau U-23) a reuşit să se apropie neobservat şi a lansat două torpile.

Una dintre acestea, probabil destinată distrugătorului „Mărăşti“, ex-„Sparviero“ (pavilion: România, IMO: 6106015, 1.760 to., construit în anul 1917), a lovit cheul, iar cealaltă a lovit cargoul „Oituz“ în bordul tribord, în dreptul magaziei nr. 4, producându-i o spărtură de 7 m x 4 m.

De asemenea, a fost scufundat şi un dragor sovietic.

Puterea deflagraţiei a fost foarte mare. Vinciurile navei şi bucăţi din corpul navei au fost aruncate la mari distanţe. Apa a năvălit cu rapiditate în compartimentul maşini şi magaziile nr. 3 şi 4 ale navei, inundându-le.

Corpul navei a fost rupt la tribord şi la babord, de la copastie până aproape de chilele laterale şi, în doar câteva minute după explozie, cargoul s-a pus pe fundul mării.

Echipajul navei a fost evacuat, la bord rămânând numai personalul strict necesar, pentru paza şi întreţinerea aparaturii şi instalaţiilor neafectate de distrugeri.

Comandanţii sovietici din portul Constanţa au bănuit că atacul asupra cargoului a fost efectuat chiar de unul dintre submarinele româneşti legate în bordul navei-bază din Dana 0, dar s-a dovedit că acestea nu ar fi avut posibilitatea efectuării atacului cu torpile.

În urma anchetei asupra cauzelor şi împrejurărilor producerii atacului s-a stabilit că, pentru rămânerea deschisă a estacadei de protecţie a intrării în port, vinovatul a fost un ofiţer sovietic, care a fost sancţionat.

Cargoul "Oituz" (lansat in 1905 sub numele de HORSUND, din 1919 in S.M.R.), scufundat in portul Constanta de submarinul german U-23, dupa alte surse U-19.
Cargoul „Oituz” (lansat în anul 1905 cu numele „Hornsund”, din 1919 intrat în cadrul Serviciului Maritim Român), torpilat și scufundat în portul Constanța de submarinul german U-23, după alte surse U-19).

La 18 octombrie 1948,  cargoul „Oituz“ a fost ranfluat şi ridicat pe doc cu intenţia de a fi reparat.

Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 988 din 15 septembrie 1951 s-a aprobat dezmembrarea navei şi recuperarea materialelor refolosibile.

La 31 octombrie 1951 au început operaţiunile de dezmembrare, finalizate la 30 august 1952, după care cargoul „Oituz“ a fost radiat din Registrul matricol al Căpităniei Portului Constanţa (cf. prevederilor art. 12 din Decretul nr. 40/ 1950).


[1] Navele militare germane aduse în Marea Neagră au avut misiunea de aprovizionare şi sprijinire a Frontului de Sud, dar, în urma prăbuşirii acestuia şi rămânerea fără bazele din România şi Bulgaria, Schwarzes Meer Flotte“ risca să fie capturată de trupele sovietice; acesta a fost motivul pentru care, în noaptea de 29/ 30 august 1944, aproximativ 200 de nave de suprafaţă au fost sabordate de germani în faţa Varnei, în afara apelor teritoriale bulgăreşti; în Marea Neagră au mai rămas doar trei submarine: U-19, U-20 şi U-23, care urmau să fie funcţionale până la epuizarea torpilelor de la bord, după care se retrăgeau la coasta turcească spre a fi oferite la vânzare; submarinele germane au rămas fără torpile în ziua de 3 septembrie 1944 (atac al lui U-23 cu o torpilă Zaub König acustică asupra unui VS – vânător de submarine românesc), după care s-au îndreptat spre Turcia, pentru a fi oferite la vânzare, întrucât oferta a fost respinsă de Marina Turcă, germanii au sabordat submarinele: U-20 şi U-23 la 10 septembrie 1944 şi U-19 la 11 septembrie 1944 pe coasta Anatoliei, la Bender Eregli.

[2] Serviciul Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale, fond: Direcţia Navigaţiei Maritime Constanţa, dosar: 6/ 1948, fila 15.

[3] Estacadă – (în text) baraj construit de-a curmezişul unui curs de apă sau la intrarea într-un port maritim pentru protejarea contra minelor, submarinelor, corpurilor plutitoare etc.

 

Comentează pe Facebook

Articolul precedentMilitarii sunt revoltați după declarațiile senatorului Daniel Barbu
Articolul următorIncendierea cargoului „Iaşi“ – accident sau act terorist?
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here