Cargoul „Fălticeni“ s-a răsturnat și a fost înghițit de apele Mării Egee

0
1040
În luna septembrie 1976 au fost finalizate lucrările la cargoul „Fălticeni“ (pavilion: România, IMO: 7640598, indicativ: YQBP, port de înregistrare: Constanţa, 4.795 tdw., 3.531 trb., 1.748 trn., lungime: 106,03 m, lăţime: 14,82 m, înălţime: 8,53 m, pescaj: 7,06 m, nr. punţi: 2, propulsie: motor tip 6-RD-44, licenţă: „Sulzer“, constructor: „Yugoturbina“ Karlovac, 1976, turaţie: 215 rotaţii/ minut, principiu de funcţionare: diesel, reversibil, 2 timpi, simplu efect, 6 cilindri, 440 x 760, 1ELC, puterea maşinii: 3.000 c.p., 2.206 Kw., viteza: 14 Nd., caldarine: 1CAUX-ACV-AZL, 17/ 7, 1CAUX-ACV-GEV, 50/ 7, motor auxiliar: 1/ 2 x 190/ 160 Kw., generatoare: 3 x 450 Kw., 400V, 50 Hz., CA, combustibil: motorină, bunker: 322 to., autonomie: 8.000 Mm, echipamente de navigaţie şi radiocomunicaţie: girocompas, loch electric, radar, radiogoniometru, radiotelefon, sondă ultrason, staţie radio, capacitate mărfuri vrac: 6.420 mc, capacitate mărfuri generale: 5.898 mc, cherestea pe punte: 585 to., nr. magazii: 6, nr. guri magazii: 3, instalaţii de încărcare/ descărcare: 6 vinciuri, 6 bigi x 5 to., constructor: septembrie 1976, Şantierul Naval Brăila).
2013-02-06_4-LLa 5 martie 1994, cargoul „Fălticeni“ (pavilion: România, IMO: 7640598, armator: „Alba Shipping“ s.r.l. Bucureşti, înregistrat în portul Galaţi, comandant: c.l.c. Daniel Turcu, căpitan secund: Dinu Spătaru, echipaj: 24 membri) s-a scufundat în Marea Egee, în dreptul Insulei Skyros, în punctul de coordonate 38° 48’ Nord/ 25° 07’ Est.

Catastrofa s-a produs în timpul traversadei[1] de la Passero la Matapan, cu destinaţia Sharpness (Anglia), în timpul unei furtuni deosebit de puternice (vânt de forţa 8 – 9 şi valuri de 8 – 9 metri).

1670251La data plecării în acest voiaj (3 martie 1994), nava fusese reconfirmată de R.N.R. (Registrul Naval Român) în clasa corespunzătoare de navigaţie.
Au fost lansate semnalele S.O.S., iar echipajul a lăsat la apă mijloacele de salvare de la bord. La un moment dat, cargoul a fost prins între două valuri uriaşe, a bandat la 60° şi s-a răsturnat, dispărând în adâncuri.
Vrachierul „Nordanhav“, ex-„Moxnes“, i-a preluat pe 20 dintre cei 24 de membri ai echipajului navei românești.
Vrachierul „Nordanhav“, ex-„Moxnes“, a preluat 20 dintre cei 24 de membri ai echipajului navei românești.
Aflat în zonă, vrachierul „Moxnes“[2] (pavilion: Norvegia, IMO: 8914130, 9.891 tdw., 5.883 trb., lungime: 126,70 m, lăţime: 15,90 m, constructor: iunie 1992, „Ferus Smit“, Westerbroek – Olanda; a fost lansat la apă la data de 2 mai 1992; data punerii chilei: 8 august 1991) i-a preluat pe cei 20 de marinari români aflaţi într-o barcă de salvare şi  i-a dus la Istanbul.
Ceilalţi patru membri ai echipajului şi-au pierdut vieţile în timpul operaţiunilor de salvare: Daniel Turcu – comandant (a renunţat la vesta de salvare şi a încercat să urce la bordul navei salvatoare, dar, sleit de puteri, a alunecat şi, în cădere, s-a lovit de un bocaport), Cornel Hulieru – şef-mecanic (în timp ce urca la bordul navei salvatoare a fost izbit de un val şi s-a lovit violent de corpul navei), Ştefan Fodor – ofiţer punte (în timp ce încerca să prindă o saulă a căzut în apă şi valurile l-au îndepărtat de pluta de salvare), Liviu Bogatu – timonier (a fost „măturat“ de un val imens).
Supravieţuitorii au sosit în ţară la data de 8 martie 1994.
Sursă: Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu, 2011, „Amintiri despre o flotă pierdută”, vol. I – „Navele românești ale Dunării și Mării”, vol. II – „Voiaje neterminate”, Constanța, Editura: „Telegraf Advertising”.
Precizare: unele dintre informațiile din acest articol sunt valabile până la 31 decembrie 2010 (data finalizării cărții).

[1] Traversadă – marşul unei nave între două porturi situate pe malurile opuse ale unei mări sau ale unui ocean.

[2] Nava a mai purtat numele „Nordanhav“ (1996).

 

Comentează pe Facebook

Articolul precedentCargoul „Scăeni“ – răpus de valurile Mediteranei
Articolul următorCargoul „Covasna“ s-a scufundat, echipajul a fost salvat
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.