Nota redacției rezistenta.ro: Vă prezentăm mai jos un material semnat de Dipl. Ing. Teolog Vasilică Militaru, președinte al Asociației NEAMUL ROMÂNESC, adresat atât Președinției României, cât și Serviciului Român de Informații (ambele instituții au confirmat primirea), întrucât autorul consideră că „Neamul Românesc, majoritar în România, este interesat ca Statul Român să fie un Stat întărit prin instituțiile sale, dar și prin fiecare cetățean român, întrucât prosperitatea Statului Român este generatoare de siguranță și stabilitate a Comunității Europene din care România face parte“.
Autorul mărturisește că încearcă, noi considerăm că reușește, „să pună într-o nouă lumină viziunea schimbării societății românești, care să genereze inclusiv prosperitatea și, totodată, stabilitatea Statului Român“.
Precizăm că autorul acestui document este, după cum ne-a mărturisit, „primul autosuspendat din B.O.R., situație în care mafia din B.O.R. mi-a schimbat viața. Acum lupt concret, pentru că îmi doresc ca toți ierarhii din Sfântul Sinod să învețe că și ei sunt muritori.“ (vezi aici).
Fotografiile și comentariile la acestea sunt postate de redacția rezistenta.ro
Vă recomandăm să lecturați integral și cu deosebită atenție această analiză, să fiți debarasați de mentalități, patimi, subiectivism și ipocrizie, și veți remarca nu numai modul lucid, dar și realismul cu care sunt tratate rolul și influența religiei ortodoxe, în general, dar și al preoților, ierarhilor și Bisericii Ortodoxe Române, în special, în existența societății românești contemporane. Concluziile și comentariile vă aparțin.
„Vom prezenta mai jos argumente care ne îndreptăţesc să afirmăm că Biserica naţională (majoritară în ţară) trebuie să fie în atenţia instituţiilor Statului Român.
În general, când se vorbeşte de Biserica Ortodoxă Română (B.O.R.), se asociază mental relaţia personală cu Dumnezeu, cu biserica din satul natal, sau cartierul în care omul a vieţuit, precum şi cu memoria bunicilor şi a părinţilor. Desigur că unii dintre bunici sau părinţi pot fi deja în cimitir.
Concluzionăm că Biserica Ortodoxă Română este asociată cu: preotul, biserica – imobilul bisericesc, tradiţia şi mormintele strămoşilor.
Dar în spatele acestor gânduri bune şi emoţionale se ascunde un imperiu pe care multe dintre instituţiile Statului Român nici nu îl cunosc sau dau impresia de acest lucru.
Afirmaţia noastră nu este hazardată, ci bazată pe ani de studiu şi monitorizare a modului de manifestare a clerului din România, dar şi a instituţiilor Statului Român faţă de numeroasele abuzuri petrecute în acest imperiu pământean cu pretenţii de aspirații către divinitate.
Întrucât Asociaţia NEAMUL ROMÂNESC doreşte o întărire a instituţiilor Statului Român, ne-am propus să subliniem vulnerabilităţile instituţiei bisericeşti.
Aceste vulnerabilităţi au o legătură directă şi intrinsecă cu starea de corupţie, decădere morală, recesiune economică şi blazare politică a întregii societăţi româneşti.
A. Biserica Ortodoxă Română ar trebui să fie:
1. Sursă de stabilitate social
Prin rolul său, Biserica a apărut în istorie ca o instituţie ce a reglementat legislativ şi a elaborat normative morale pentru o convieţuire socială paşnică şi creatoare. Când vorbim de Biserică ne referim la întreaga spiritualitate iudeo-creştină. Toată învăţătura iudeo – creştină, cuprinsă în legislaţia şi canoanele bisericeşti, face referire la necesitatea respectării aproapelui şi la modalităţile de dobândire a unei armonii sociale.
2. Sursă de moralitate
Clerul şi întreg personalul ce deserveşte instituţia bisericească ar trebui să fie recrutaţi pe criterii de moralitate desăvârşită. Din toate timpurile, omul care stă de vorbă cu Dumnezeu este un om ales de Dumnezeu. Perfecţiunea dumnezeiască presupune şi impune o tendinţă înspre perfecţiune a mesagerilor pământeşti ai divinităţii – clericii.
3. Sursă de legalitate
Legislaţia şi normativele bisericeşti cuprind: Tablele legii (cele 10 porunci) primite prin revelaţie de Moise, mesajele profeţilor Vechiului Testament, Evanghelia lui Iisus Hristos şi canoanele Sfinţilor Părinţi. Toate legile seculare date de împăraţi (de la Constantin şi Teodosie) şi domnitori, până la Constituţiile şi legile parlamentare moderne au fost inspirate din legislaţia bisericească.
4. Sursă de continuitate a unui Neam
De la neamul ales, neamul iudaic – israelienii de astăzi, moştenim importanţa existenţei unei comunităţi umane asociată pe criterii comune de limbă, teritoriu, tradiţii, cultură şi strămoşi. Până la Iisus Hristos, neamul evreu se considera unicul neam ales, aflat într-o relaţie privilegiată cu Dumnezeu. Începând cu Iisus Hristos, şi celelalte neamuri, altele decât neamul iudaic, au aflat că sunt importante în faţa lui Dumnezeu. A fost primul pas spre o normalizare a relaţiilor interstatale la care se lucrează şi în prezent.
Idealul conştientizării neamurilor pământului că sunt egale între ele şi în faţa divinităţii unice, încă nu a fost atins.
5. Sursă de sănătate mentală şi trupească
Ideea de credinţă presupune un mod de gândire sănătos şi optimist. Toate preceptele religioase fac referire la modul de trai ideal, într-o relaţie armonioasă cu oamenii, dar şi cu Dumnezeu. Din principiu legislaţia bisericească a condamnat derapajele psihice, sexuale, alimentare, de stăpânire şi înavuţire ale oamenilor.
Modul de viaţă echilibrat, alimentaţia naturală şi ponderată, gândirea pozitivă şi optimistă sunt apanajul unui drept credincios al Bisericii.
Toate descoperirile ştiinţifice, medicale, psihiatrice, nutriţioniste vin să confirme în epoca modernă că învăţătura tradiţională a Bisericii a fost şi rămâne sănătoasă pentru orice tip de societate.
Cei mai inteligenţi şi creativi oameni sunt cei care cred în Dumnezeul Sfintei Treimi. Dealtfel este cunoscut că, până acum, iudeo creştinii au condus şi au dus înainte societatea umană.
A crede echilibrat în Dumnezeul Sfintei Treimi poate asigura o funcţionare a creierului uman la parametrii optimi.
Doctrina BOR se bazează pe existenţa divinităţii în Sfânta Treime.
6. Sursă de comuniune şi comunitarism
Omul – fiinţă socială este un concept pus la punct de mii de ani. Comunitarismul bisericii creştine primare este arhicunoscut. Din interese politice, unii ideologi l-au aşezat la bazele comunismului. Dar creştinismul este mai mult decât comunismul ateu. Istoria a demonstrat deja afirmaţia.
Organizarea bisericească în parohii şi eparhii autonome ar trebui să asigure comunităţi locale şi teritoriale de creştini. Dacă ar fi bine organizate şi întemeiate pe principiile iniţiale creştine, ar putea genera comunităţi stabile şi puternice în societate. Preotul, împreună cu întreaga comunitate sătească sau urbană, ar trebui să determine alegerea celui mai vrednic dintre cetăţeni pentru conducerea comunităţii – primarul.
Aceasta nu înseamnă o ingerinţă a Bisericii în treburile politice ale comunităţii, ci întărirea comunităţii pe principii morale şi etice. O comunitate locală sănătoasă generează o conducere politică pe măsură.
7. Principalul generator de democraţie reală
Ideile lui Iisus Hristos, venite într-o epocă sclavagistă dominată de un patriarhat excesiv şi o moralitate îndoielnică a relaţiei de cuplu conjugal, au avut efect în timp. Creştinismul este singura revoluţie în expansiune din lume şi care nu a fost încă definitivată (lăsând deoparte derapajele Bisericilor creştine, vorbim doar de ideologia revoluţionară a creştinismului).
În două mii de ani de creştinism, sclavagismul a fost eradicat, rolul femeii în societate a crescut iar familia şi-a întărit stabilitatea.
Democraţia – puterea populară, a fost aplicată cu succes doar în creştinism.
Biserica creştină primară era locul în care bogatul şi săracul, stăpânul şi sclavul, demnitarul şi ţăranul, meşteşugarul sau negustorul erau egali în faţa lui Dumnezeu. Desigur că acest concept a evoluat în timp şi încă societatea umană nu a cunoscut modelul ideal de coabitare şi organizare.
8. Sursă de echilibru economic în societate
Primii creştini îşi puneau în comun averile şi trăiau din uzufruct. Totul se împărţea după necesităţi în aşteptarea venirii lui Iisus Hristos (primii creştini credeau că Iisus va reveni în timpul vieţii lor). Cu trecerea timpului acest obicei a rămas doar în comunităţile monahale, dar s-a extins la nivel de societate prin statul social.
Apariţia discrepanţelor uriaşe de posesiuni între puţinii îmbogăţiţi şi mulţimea de săraci, a dus în istorie la răscoale, revolte, rebeliuni şi aşa zise revoluţii (adevăratele revoluţii ideologice durează zeci, sute sau chiar mii de ani).
B. Având în vedere consideraţiile 1. – 8., o defectare a instituţiei Biserica Ortodoxă Română poate deveni oricând pentru Statul Român:
-
Sursă de instabilitate socială;
-
Sursă de imoralitate;
-
Sursă de ilegalitate;
-
Sursă de boli psihice şi trupeşti;
-
Sursă de divizare şi învrăjbire;
-
Principalul generator de anarhie sau dictatură;
-
Sursă de dezechilibre economice şi sărăcie;
-
Sursă de dispariţie a neamului.
Efectele negative, ale influenţei instituţiei B.O.R.(Biserica Ortodoxă Română) decăzute, se văd acum în societatea românească.
Vom analiza în continuare câteva aspecte inedited, care marchează profund viaţa bisericească actuală, cu implicaţii directe în societate.
I. Conducerea B.O.R. de către o minoritate de monahi
Conform raportului B.O.R. pe anul 2011, în România existau 8.476 vieţuitori în mânăstiri.
Potrivit aceluiaşi raport, preoţii de mir (preoţii căsătoriţi) sunt undeva la 11.500. Şefii ierarhici ai preoţilor sunt protopopii desemnaţi din rândul preoţilor. De la nivelul protopopilor în sus, pe linie ierarhică, toţi şefii provin din rândul monahilor.
Toată structura de conducere a B.O.R. este formată din monahi.
Sfântul Sinod are 53 de ierarhi proveniţi din rândul monahilor, iar majoritatea personalului de conducere, din cele 1.024 de persoane declarate, sunt tot monahi.
Consiliul Naţional Bisericesc este, conform Statutului, organul central executiv al Sfântului Sinod şi al Adunării Naţionale Bisericeşti. Prin structura sa, acest Consiliu este compus majoritar tot din monahi.
Adunarea Naţională Bisericească (ANB), descrisă în Statut (conform principiului şagunian) ca fiind compusă din 1/3 clerici şi 2/3 credincioşi mireni, are în realitate o structură predominant clericală.
Lista membrilor ANB publicată în anul 2007 (în urma unui scandal mediatic legat de alegerea noului Patriarh) conţine un număr total de 169 persoane din care 52 ierarhi (monahi), 47 preoţi de mir şi doar 70 de mireni (credincioşi). Din 70% reprezentativitate, ponderea credincioşilor mireni este în mod real de doar 41,42%.
Concluzia este că Biserica este condusă de o minoritate monahală cu o pondere infimă din totalul credincioşilor ortodocşi.
Recensământul din anul 2002 declara 86,7 % din populatia României ca fiind ortodoxă. Aberaţia apare când inclusiv copiii nou născuţi sunt declaraţi credincioşi ortodocşi. Aceasta intră în contradicţie cu art. 3 din Legea cultelor 489/ 2006.
Un calcul simplu ne indică un număr de 8.500 de monahi la 18 milioane de credincioşi mireni, deci o minoritate de 0,047 % ia decizii şi conduce 18 milioane de credincioşi ortodocşi.
– monahul este botezat a doua oară (primul botez este imediat după naşterea pruncului);
– noul botez aduce schimbarea numelui, care de multe ori presupune şi o schimbare a identităţii (orice cetăţean are nume şi prenume, mitropolitul X are doar un pseudonim, iar majoritatea oamenilor nu-i cunosc adevărata identitate);
– neofitul (începătorul) face trei jurăminte (voturi) monahale: sărăcie, feciorie (abstinenţă sexuală) şi ascultare necondiţionată faţă de şefii ierarhici.
Toate aceste elemente conferă monahismului un caracter ocult, specific sectelor şi organizaţiilor secrete.
Facilităţile fiscale acordate B.O.R. de către Statul Român sunt numeroase:
-
Conform Legii cultelor 489/2006, guvernul alocă sprijin financiar cultului ortodox în conformitate cu rezultatul ultimului recensământ al populaţiei. În prezent 86,7% din populaţia României, de la noul născut până la cel mai vârstnic, sunt consideraţi credincioşi ortodocşi.
-
Conform Raportului BOR, 13.841 personal clerical şi 15.952 personal neclerical aparţinând structurii BOR, primeşte integral sau parţial contribuţii la salarizare de la bugetul Statului Român.
-
Parohiile şi mănăstirile sunt scutite de plata oricăror taxe sau impozite către fisc sau primării.
-
Orice parohie sau mănăstire are dreptul să colecteze cei 2% din impozitul pe venitul anual al salariatului român.
„(…) Când Iisus le-a dat fariseilor celebrul răspuns – Dați Cezarului ce e al Cezarului și Domnului ce este al Domnului, El a deschis o prăpastie mult prea mare între credință și bani pentru a mai putea fi altfel interpretată. Dacă Cezarul ar trebui să dea Domnului ceea ce oamenii îi dau Cezarului, deruta teologică devine totală și preoții din România chiar o trăiesc frecvent. Ei sunt cei nevoiți să facă în campanie electorală compromisul de a sugera bunicuțelor cum să voteze, aduși fiind aici exact de dependența financiară de Cezarul-candidat (…)”. (http://www.biziday.ro/2013/02/05/cardasia-cezarului-cu-biserica-domnului/). -
Cultul ortodox este scutit de la plata impozitului pe profit în cazul desfăşurării activităţilor economice şi de comerţ.
-
Cultul ortodox poate primi donaţii de la agenţii economici în limitele prevăzute în Codul Fiscal.
-
Preoţii de mir şi monahii primesc taxe de la credincioşi, pentru prestaţia unor servicii religioase.
-
Cultul ortodox primeşte suplimentar bani de la bugetul statului pentru construirea de biserici, prin amendamente la buget.
-
Cultul ortodox primeşte bani de la bugetele locale pentru construirea unor biserici, anexe şi reparaţii.
-
B.O.R. este singura instituţie din România care impune taxe credincioşilor şi nu este verificată pentru modul cum colectează şi gestionează aceste taxe (contribuţiile anuale şi taxele pentru serviciile religioase).
-
Fiind cea mai mare Asociaţie din România, B.O.R. este sprijinită, în mod deosebit, de instituţii ale Statului Român pentru obţinerea de fonduri europene.
III. Biserica Ortodoxă Română – serviciu propriu de informaţii
Prin sistemul ascultării necondiţionate, dar şi prin impunerea păstrării tainelor în cazul unor abuzuri sau ilegalităţi ce se petrec mai ales în mănăstiri, se asigură un sistem sigur de culegere de informaţii (S.M.I.).
Este foarte important faptul că în mănăstiri se deplasează în pelerinaj oameni din toate păturile sociale, foarte mulţi mergând cu sufletul deschis, ca în faţa lui Dumnezeu.
De această disponibilitate emoţională se poate profita fructuos pentru manipularea acţiunii unor persoane importante sau pentru influenţarea deciziilor unor demnitari.
Monahii beneficiază de schimbarea numelui. Puţină lume cunoaşte adevărata identitate a unui monah, care vine cu numele de X în mănăstire, primeşte un nume Y de frate, fără să mai fie cunoscut numele de familie, apoi la tunderea în monahism (schima mică) primeşte un alt nume Z, iar la schima mare numele i se schimbă din nou în W.
Se mai pot adăuga aici:
– lipsa transparenţei mănăstirilor în privinţa evidenţei personalului,
– deplasarea facilă a monahilor dintr-o mănăstire în alta,
– ascunderea identităţii prin portul bărbii exagerate,
– primatul uniformei monahale în faţa autorităţilor şi, în general, a tuturor oamenilor, iar, nu în ultimul rând,
– influenţa psihică a arhetipului monahal asupra celorlaţi oameni.
Câteva exemple concludente: Comisariatul pentru societatea civilă, relaţiile bilaterale clerici ortodocşi – politicieni, acordarea de caracter secret a unor documente sau acţiuni bisericeşti.
Statutul pentru organizarea şi funcţionarea B.O.R. este argumentul definitoriu privind faptul că Biserica Ortodoxă este cea mai mare asociaţie din România.
B.O.R. este declarată instituţie de utilitate publică, iar cei 53 de ierarhi ortodocşi sunt asimilaţi funcţiei de demnitari de stat.
Această asociaţie deţine numărul cel mai mare de membri din România, aproximativ 18 milioane de credincioşi, conform referendumului din anul 2002.
Vom prezenta câteva dintre vulnerabilităţile acestei mega-asociaţii din România:
– nu există evidenţa exactă a membrilor credincioşi ortodocşi, aşa cum prevede legea în cazul oricărei asociaţii sau fundaţii;
– nu există registre cu adeziunile completate personal şi semnate de fiecare credincios în parte dintre cei 18 milioane (atenţie la aberaţia că multe adeziuni ar trebui semnate de copii minori);
– includerea forţată a tuturor cetăţenilor, prin botezul din timpul prunciei, fără o confirmare oficială a aderenţei la credinţa ortodoxă la vârsta majoratului;
– unica formă de numărare a credincioşilor ortodocşi este recensământul, care nu conţine întrebări explicite privind apartenenţa la un cult sau asociaţie religioasă;
– în multe situaţii, inventarele parohiilor sunt formale şi nu pot fi verificate de credincioşii parohiei, care sunt coproprietari ai bunurilor parohiei;
– documentaţia parohiilor este falsificată în multe cazuri de preotul paroh.
– documentaţia mănăstirilor este controlată şi cunoscută doar de şefii ierarhici;
– alegerile credincioşilor în rândul forurilor de conducere sunt formale sau aproape secretizate (nu sunt publicate numele şi ocupaţia mirenilor incluşi în conducerea centrelor eparhiale, mulți dintre aceștia fiind persoane afiliate politic şi cu funcţii importante).
V. Relaţia cu instituţiile politizate ale Statului Român
– S-a observat în timp crearea unor grupuri de interese reciproc avantajoase atât pentru partied, cât şi pentru Biserică.
– În raport cu clericii, îndeosebi cu monahii şi ierarhii B.O.R., instituţiile statului (poliţie, parchet, judecătorii, fisc, consilii judeţene) tratează cu indulgenţă cazurile, favorizându-i.
– Politicienii se rotesc la putere din patru în patru ani. Ierarhii se bazează pe continuitatea la putere până la sfârşitul vieţii (sunt singurii aleşi pe viaţă din România).
– Puterea financiară uriaşă, deţinută de B.O.R., impune o atitudine de teamă angajaţilor celorlalte instituţii ale Statului Român, care, din prudenţa păstrării postului în care se află, nu îşi permit să intre în conflict cu această putere.
– Disponibilitatea de bani lichizi necontrolaţi atrage agenţi economici, care vor să eludeze fiscul sau să facă o spălare de bani.
– Unele ministere virează bani în conturile B.O.R., o parte din bani întorcându-se, pe căi neoficiale, în buzunarul unor funcţionari ai acestor ministere.
– Respinse prin comunicate oficiale formale, intervenţiile clerului în campaniile electorale sunt numeroase şi făţişe. De obicei, în aceste campanii se antamează viitoarele afaceri reciproc avantajoase politicieni – clerici.
– Relaţiile merg până la impunerea unor oameni politici în anumite funcţii importante, din poziţia cărora să fie apărate interesele oculte ale clericilor.
– Deşi stipulată şi garantată de Statutul B.O.R. şi Regulamentele bisericeşti (regulamente care nici nu sunt făcute publice) responsabilitatea ierarhilor, protopopilor şi a preoţilor este ocultată în cazul încălcării legii.
– În cazul corespondenţei, cu diferite structuri ale B.O.R., răspunsul este trimis după bunul plac.
– Consilierii şi ceilalţi clerici nu se consideră funcţionari publici (deşi B.O.R. este declarată instituţie de utilitate publică) şi afirmă că nu au obligaţia de a emite răspunsul la corespondenţă în termenul legal.
– În sistemul judiciar, lipsa unor procurori şi judecători specializaţi pe speţele bisericeşti, determină îngreunarea anchetelor, prin invocarea din partea clerului a canoanelor şi regulamentelor interne de funcţionare.
– Invocarea ascultării, a respectării unor canoane, asigură primatul psihologic al clericilor în faţa poliţiştilor, procurorilor şi judecătorilor.
– Se cunosc mai multe cazuri în care Patriarhia sau Mitropoliile îşi asumă sau nu, după interes, rolul de conducători ierarhici. După caz, declară autonomia structurilor inferioare din cadrul B.O.R. sau invocă respectarea ierarhiei.
– Considerate a fi persoane sfinte, majoritatea ierarhilor nu pot dovedi prin ce s-au remarcat anterior ascensiunii la putere. Pentru cunoscători, ei sunt doar nişte persoane dotate intelectual, remarcate din timpul studenţiei. Singurul merit al multor membri ai Sf. Sinod a fost studiul în străinătate, parafat de autorităţile comuniste şi serviciile secrete româneşti de la acea vreme. Ceilalţi membri au fost recrutaţi şi numiţi în funcţii ierarhice de către prima categorie.
– Dispun discreţionar de averi imense în raport cu orice alt cetăţean român.
– Luxul afişat şi opulenţa (limuzinele de lux, deplasările excesive în străinătate, personalul pus la dispoziţie, îmbrăcămintea şi încălţămintea de la case de modă, aurul şi pietrele preţioase afişate la slujbe, condiţiile de cazare şi masă) contrastează flagrant cu mesajul creştin de austeritate şi smerenie, dar şi cu starea de sărăcie a majorităţii populaţiei româneşti.
– Prezenţa maicilor slujnice în sediul fiecărei episcopii din ţară este în contradicţie cu imaginea de monahi păstrători ai castităţii şi fecioriei.
– Dispun de puteri aproape nelimitate în instituţia B.O.R., dar şi în societate.
– Sunt aleşi pe viaţă în funcţiile ierarhice şi nimeni nu-i mai poate înlocui (există cazuri de episcopi care stau la pat de ani de zile, fără să fie schimbaţi din funcţie).
– Locuiesc în palate: Palatul Patriarhal, Palatul mitropolitan, Palatul episcopal.
– Au impus, în timp, un mod de adresare care frizează bunul simţ în raport cu adevăratele lor capacităţi, dar şi în raport cu divinitatea: PreaSfinţitul, ÎnaltPreaSfinţitul, Prea Înaltul Stăpân şi PreaFericitul.
– Conform noului Statut au puteri totale şi de necontrolat în caz de abuzuri personale.
– Dispun, după bunul plac, hirotonirea personalului clerical, precum şi transferul sau caterisirea acestuia.
– Impun reguli de taxare după bunul plac.
– Controlează total şi discriminatoriu învăţământul teologic ortodox de stat din România.
– Folosesc toată influenţa şi puterea de care dispun pentru a anihila orice formă de manifestare ortodoxă în afara instituţiei B.O.R. (fapt ce contravine libertăţilor religioase).
– Folosesc preoţii şi monahii ca masă de manevră pentru crearea de presiuni sau a unui curent de opinii pe o temă de interes.
– Fac înţelegeri tacite la nivel local şi central cu politicienii (trafic de influenţă şi abuz în serviciu).
– Anihilează reacţia oricărui cleric sau mirean care îndrăzneşte să invoce legalitatea bisericească sau legislaţia românească.
– Deţin controlul total asupra B.O.R., mergând până la tendinţe dictatoriale.
– Ignoră şi participă tacit la jaful şi distrugerea patrimoniului naţional (bunul întregii societăţi româneşti), constituit din biserici, icoane şi obiecte bisericeşti vechi de sute de ani.
– Tratează nestatutar, cu dispreţ, intervenţia enoriaşilor în cazul unor preoţi şi probleme din parohii.
– Nu se prezintă în faţa reprezentanţilor altor instituţii ale Statului Român, invocând caracterul lor divino-uman şi ascultarea.
– Se aleg între ei, fiind deja o castă închisă (conform prevederilor statutare).
– Nu pot fi traşi la răspundere pentru abuzurile pe care le fac şi nu dau socoteală pentru acţiunile derapante pe care le iau uneori.
– Conform Statutului, sunt administratorii exclusivi şi după bunul plac al tuturor averilor mănăstireşti şi parohiale.
– Sunt declaraţi demnitari publici, având la dispoziţie toate privilegiile funcţiei asimilate.
– În unele cazuri comentează public hotărârile judecătoreşti, inclusiv ale instanţelor europene.
– Atunci când declanşează conflicte diplomatice cu Bisericile ortodoxe surori nu dau socoteală nimănui şi refuză reluarea dialogului (a se vedea cazul ruperii comuniunii cu Biserica Ortodoxă a Ierusalimului).
– Deşi Ortodoxia se bazează pe respectarea canoanelor celor 7 sinoade ecumenice şi a celorlate canoane emise până la sinodul 7 ecumenic, 25% din canoane nu se mai respectă în cadrul B.O.R.
– Aceiaşi ierarhi, care ignoră 25% din canoane, când au interes invocă în apărarea lor prevederile canonice.
Apare întrebarea legitimă: de ce clerul nu reacţionează la abuzurile şi dictatura instaurate de ierarhi în B.O.R. Răspunsurile clarifică o altă sursă de corupţie şi şantaj din cadrul B.O.R.
-
Orice credincios, din ultimul cătun al României, afirmă că nu se poate ajunge preot ortodox decât în schimbul unei sume de bani.
Interesant este că, deşi cei mai simpli oameni cunosc aceste aspecte, procurorii şi demnitarii de Stat se prefac că nu ar exista această sursă de corupţie.
Mecanismul este foarte simplu. Candidatul la preoţie munceşte şi cheltuiește banii părinţilor pentru a face 5 (cinci) ani de seminar şi 4 (patru) ani de Teologie (mai nou, încă doi ani de masterat).
Filiera este cunoscută: relaţia cu un consilier eparhial, cu protopopul locului vizat sau cu un preot cu influenţă, este calea sigură spre preoţie.
Sistemul s-a perfecţionat. În anii de glorie ai ocupării parohiilor vacante, ierarhul impunea direct suma de bani sau produsele necesare pentru parohia vizată. Cu timpul, intermediarii au luat locul. Mai nou, totul este perfect legal. Candidatul primeşte o chitanţă de donaţie către B.O.R.
Afacerea este profitabilă. Într-o ţară săracă, acum şi în criză, preotul va avea o casă pentru familia sa şi un pământ al parohiei, care i se cuvine spre folosinţă.
Trecând cu vederea canoanele bisericeşti, care condamnă această practică, implicaţiile etico-morale sunt mult mai grave. Din momentul plăţii, noul preot trebuie să recupereze banii donaţi. Instalat la parohie, va impune taxe mari oamenilor pentru a acoperi investiţia în afacere şi apoi pentru a scoate profit. Ulterior apar şi cererile financiare din partea episcopiei, care trebuie onorate obligatoriu.
Preoţii care au curaj să apeleze la justiţie sunt rataţi din punct de vedere profesional: sunt caterisiţi şi nu vor mai putea profesa în România.
-
Dacă unii credincioşi din parohie se revoltă, totul se acoperă.
Lanţul slăbiciunilor funcţionează. Protopopul şi episcopul cunosc bine modul în care preotul a ajuns să impună taxe prea mari.
Şi atunci, ascultă formal oamenii, îi îndeamnă la smerenie şi pace până trece furia. Apoi, totul revine la normal.
Oamenii se blazează, văzând că intervenţia lor nu este satisfăcută. Unii se îndepărtează de biserică, alţii, mai răbdători, tac şi înghit umilinţa, sperând în iertarea păcatelor proprii, promisă de clericii respectivi.
În cazul în care unii credincioşi din parohii vor să impună un preot cunoscut sau un fiu al satului (după tradiţie), mecanismul se defectează. Atunci episcopul recurge la ajutorul instituţiilor Statului Român. Jandarmii şi poliţiştii devin băieţii răi, care vor pune lucrurile la punct. Şi, de cele mai multe ori, reuşesc să intimideze.
Invers, nu este posibil. Cum să asculte un ofiţer de jandarmi sau un poliţist de cererea unor amărâţi de oameni? Un episcop, declarat demnitar de stat, trebuie ascultat necondiţionat. Printr-un telefon dat şefilor, poliţistul sau jandarmul îşi va pierde locul de muncă.
-
În privinţa lipsei de reacţie a monahilor la abuzurile ierarhilor, situaţia este şi mai clară.
Ierarhii sunt monahi (călugăr). Provin din sistem. Monahii sunt obligaţi să asculte necondiţionat de episcopi. Stareţii de mănăstire sunt interfaţa acestui mecanism. Dacă monahul dintr-o mănăstire reacţionează la un abuz sau o ilegalitate văzută de el, primul care intervine este stareţul. Dacă stareţul nu reacţionează prompt, îşi va pierde postul. În orice moment un ierarh poate dispune excluderea unui stareţ.
Statutar, ierarhul dispune total de averea şi personalul mănăstirii.
Într-o ţară săracă, mănăstirile din România sunt bogate. Acum, mănăstirile au condiţii de cazare şi masă mult peste nivelul majorităţii populaţiei româneşti. Reperul nostru este omul sărac de la ţară, cu wc în curte şi cu locuinţa degradată şi lipsită de confort, dar şi cetăţeanul de la bloc înrobit de datorii.
Mănăstirile oferă chilii spaţioase, încălzire centrală, un trai comod şi liniştit precum şi stabilitatea într-o lume nesigură. Limuzinele abundă în multe mănăstiri, calculatoarele şi internet-ul fac parte acum din viaţa monahului modern. Masa abundentă şi variată este asigurată.
Singura condiţie este ascultarea faţă de stareţ şi episcop. Şi pentru aceste privilegii, marea majoritate a monahilor sunt reduşi la complicitate tacită.
-
Cazurile de indisciplină şi neascultare faţă de ierarhi sunt judecate de instanţe paralele de judecată, Consistorii eparhiale numite de episcopi, deci aflate sub controlul lor direct.
Interesant este că un astfel de Consistoriu emite Hotărâri în numele legii, inducând ideea unor instanţe judecătoreşti legale din punct de vedere al Statului Român. Aceste hotărâri nu pot fi atacate decât în interiorul Bisericii, ajungând să fie rejudecate de aceiaşi ierarhi.
Nicio altă instanţă judecătorească, legal instituită, nu poate contesta hotărârile acestor consistorii. Acest fapt conduce uneori la răzbunări ale unor ierarhi, în cazurile de indisciplină ale unor subordonaţi neascultători.
Lanţul slăbiciunilor se crează prin intimidarea eventualilor opozanţi din Biserică, care, odată condamnaţi, riscă să fie excluşi definitiv din rândul clerului.
Aceasta presupune, prin contextul legislativ creat, dar şi prin sistemul bisericesc bine pus la punct, imposibilitatea unui cleric nevinovat de a-şi continua activitatea profesională pe teritoriul României.
Mecanismul este identic pentru absolvenţii de teologie ortodoxă. Conflictul cu ierarhia bisericească, chiar pe motive întemeiate din punct de vedere legal, presupune reorientarea profesională a victimei.
IX. Manipularea psihologică a populaţiei româneşti
Drama societăţii româneşti derivă din modul schizoid în care este obligat să gândească credinciosul ortodox.
Pe de o parte, vede şi judecă în sinea lui abuzurile şi luxul clerului ortodox. Pe de altă parte, are educaţia că a judeca preotul, monahul sau ierarhul este un păcat fără iertare în faţa lui Dumnezeu.
Clericul ortodox român este cel care inoculează acest mod de gândire.
În viziunea B.O.R., românul poate să judece Preşedintele, parlamentarul, procurorul, judecătorul, poliţistul, primarul şi orice alt funcţionar public al Statului Român. În schimb, este ameninţat că nu mai are nici o şansă de mântuire atunci când judecă ceea ce face monahul, preotul sau ierarhul.
Credinciosul deja îmbogăţit sau demnitar de Stat intră în altă categorie. El este asigurat de preoţi şi ierarhi că tot ceea ce face este bine şi corect, atât timp cât va face donaţii şi va sprijini logistic, financiar sau prin influenţă, mănăstirile şi bisericile parohiale.
Imoralitatea afacerilor sale este ştearsă cu buretele. Singura lui grijă trebuie să fie producerea în continuare a banilor, din care un aanume procent va fi donat Bisericii, sau producerea banilor în complicitate cu Biserica. Mântuirea acestuia este garantată de aceeaşi clerici care refuză mântuirea românului sărac.
În opinia liderilor B.O.R., Dumnezeu se va afla necondiţionat alături de bogaţi şi de puternicii zilei (politicienii) şi va sta împotriva celor care vor să răstoarne această ordine.
Argumentul îl găsim într-o analiză a persoanelor primite în audienţă de episcopii ortodocşi români şi a diplomelor de buni creştini acordate la hramuri şi sfinţiri de biserici.
Paradoxul este că unii premiaţi de înalţii ierarhi cu ani în urmă sunt astăzi cu dosare penale sau deja în închisori. Dar cine să mai observe aceste aspecte imorale? Cel care primeşte astăzi diploma de bun creştin se poate număra printre viitorii vizaţi.
Marii ideologi ai comunismului sunt cei care au analizat realist influenţa religiei asupra maselor. Un teolog iscusit poate explica şi fenomenul comunismului raportat la Dumnezeu şi la evoluţia societăţii umane.
Noi vom sublinia faptul că modul în care sunt interpretate mesajele biblice determină modul de gândire al populaţiei credincioase.
În B.O.R. este o cutumă în ceea ce priveşte interpretarea textelor scripturistice de către clerul ortodox. Majoritatea credincioşilor consideră, la sfatul preoţilor, că citirea Bibliei este un obicei sectar. Iar sectele (bisericile concurente pe piaţă) sunt cel mai mare rău din lume, în opinia clerului ortodox.
În aceste condiţii, credinciosul ortodox trebuie să întrebe duhovnicul în cazul unor nelămuriri. Duhovnicul îi va răspunde invariabil acelaşi lucru: totul este judecat de Dumnezeu, credinciosul nu trebuie să judece, credinciosul trebuie să îndure orice nedreptate, credinciosul trebuie să tacă în faţa oricărui abuz. Numai atunci este un bun ortodox şi Dumnezeu se va milui de el şi va fi vrednic de Împărăţia Cerurilor. Restul este deşertăciune.
Iată cum singura masă critică, care ar putea să ducă la evoluţia societăţii, este anihilată din punct de vedere moral și psihologic.
Este cunoscut faptul că oamenii credincioşi sunt cei mai morali şi cei mai motivaţi în acţiunile lor, dintre ceilalţi oameni.
Cealaltă parte a populaţiei se complace într-o stare gri de conştiinţă în care se amestecă imoralitatea şi ilegalitatea, cu frica de lege şi de judecata divină.
X. Implicaţiile mesajelor B.O.R. asupra modului de gândire şi acţiune a societăţii româneşti
Foarte multă lume se întreabă de ce societatea românească a devenit apatică, contagios de coruptă, inactivă şi lipsită de speranţa într-un viitor mai bun.
Un procent important dă vina pe oamenii politici, alţii dau vina pe oamenii de afaceri, unii dau vina pe săracul român incompetent şi leneş, iar numeroşi dau vina pe trecutul comunist, masonerie, cercuri de influenţă străine (demonizarea masoneriei este tot rezultatul manipulării Bisericii, aflată într-o continuă concurenţă pe piaţa exercitării puterii în societatea românească). Cu alte cuvinte, vina este căutată oriunde în altă parte, numai la sursa B.O.R. nu.
De ce tocmai B.O.R.? Pentru că B.O.R. este biserica majoritară din România. Şi atunci poartă o mare responsabilitate.
Iată câteva dintre implicaţiile B.O.R. asupra modului de a fi al românului.
-
Biserica este instituţia care încurajează corupţia. Omul este obişnuit de oamenii bisericii că trebuie să plătească o taxă fără să ceară chitanţă.
-
Propovăduirea unui Hristos veşnic răstignit pe Cruce induce ideea că lumea este păcătoasă, iar menirea omului pe pământ este doar suferinţa şi acceptarea necondiţionată a umilinţelor provocate de cei din jur. Afirmarea demnităţii umane intră în contradicţie cu preceptele multor clerici din B.O.R.
-
Pacea universală este mesajul B.O.R. Într-o lume plină de conflicte iminente, Biserica induce ideea că a lupta pentru apărarea drepturilor şi proprietăţilor personale este un păcat. Astfel, cetăţenii ajung să nu mai fie interesaţi de apărarea valorilor naţionale şi nici a identităţii de neam. De asemenea, există numeroşi clerici care confundă interesul bisericesc cu interesul naţional. Atitudinea pacifistă este bună pentru stabilitatea unei societăţi doar până la un punct. Şi punctul limită este confundarea pacifismului cu prostia. De acolo, omul nu mai luptă şi nu se mai preocupă de apărarea unor valori.
Clericul român nu educă credinciosul că viaţa este o luptă continuă între bine şi rău, iar menirea credinciosului ar trebui să fie implicarea în această luptă şi nicidecum fuga doar în rugăciune, meditaţie şi asceză.
-
Sărăcia este o virtute în viziunea B.O.R., iar credinciosul este educat să urască bogăţia.
Iată de ce în societatea românească, a fi bogat, chiar pe căi cinstite, este un lucru de condamnat.
-
Pe de altă parte, bogatul, este educat că poate face orice pentru a obţine bani, dacă o parte din aceşti bani dobândiţi ajung la B.O.R.
-
Clericul român propovăduieşte credincioşilor pericolele pe care le aduc: televiziunea, internet-ul, mass media în ansamblul său. Astfel, mulţi români nu sunt corect informaţi şi devin uşor de manipulat, când clericul are un interes.
-
Lipsa de comuniune la nivel parohial, unde preotul ar trebui să fie factorul coagulant, determină o individualizare a credincioşilor. De aceea lipsesc formele de asociere care ar duce la activismul social şi la progresul societăţii.
Rugăciune în genunchi. -
În B.O.R. circulă multe curente izolaţioniste de tipul: nu folosiţi actele de identitate eliberate de autorităţi, nu vă vaccinaţi copiii pentru a nu fi omorâţi, nu mâncaţi anumite alimente pentru că veţi fi otrăviţi. Dincolo de pericolele reale ale unor decizii greşite ale instituţiilor Statului sau ale unor forţe ostile, se produce inducerea unor psihoze colective, nocive bunului mers al unui Stat responsabil.
-
Curentele apocaliptice proliferează mai ales în jurul unor mănăstiri. Iminenţa venirii sfârşitului lumii, propovăduită în ideea de a atrage noi aderenţi la aşa zisa credinţă, induce oamenilor o stare de apatie şi neimplicare socială.
-
Lipsa de implicare în viaţa bisericească, mergând până la refuzul din partea ierarhilor în privinţa numirii preoţilor de către credincioşi, conduce şi la neimplicarea în viaţa socială şi politică a ţării.
Concluzii finale
Orice teolog realist ştie că Biserica este imaginea în oglindă a societăţii şi societatea se regăseşte fidel în Biserică.
Toate analizele făcute asupra subiectului ne conduc la concluzia că ne aflăm în faţa unui Stat în Stat. Imaginea creată este că Biserica Ortodoxă din România îşi poate permite orice abuz în faţa cetăţenilor români, fără să fie sancţionată legal de celelalte instituţii ale Statului Român.
De cele mai multe ori, înalţii demnitari de stat şi politicienii pactizează cu înalţii oficiali B.O.R., în scopul stăpânirii unui popor medieval în mentalitate şi în capacitatea de a reacţiona (românul rabdă până la declanşarea unor violenţe animalice şi criminale, care nu sunt specifice speciei umane).
Considerăm că Biserica Ortodoxă Română este un bun al întregului popor român şi nu apanajul unor persoane interesate să ţină sub control o populaţie prostită cu mesaje pacificatoare false.
Averea B.O.R. este bunul comun al tuturor credincioşilor ortodocşi din România, de al cărui uzufruct se bucură doar un număr infim de persoane.
Patrimoniul mănăstiresc şi veniturile anuale raportate la numărul de călugări dintr-o mănăstire românească va da un nivel de trai mult mai ridicat decât media nivelului de trai al cetăţeanului român. Acest fapt intră în totală contradicţie cu traiul ascetic propovăduit doar de elita ortodoxiei româneşti – monahii.
Lipsa transparenţei în B.O.R. determină crearea impresiei că această instituţie nu poate fi atinsă de ceva pământesc.
Inactivismul din B.O.R. induce inactivismul societăţii româneşti, aflată la discreţia câtorva grupuri de interese – partide ce se rotesc la putere.
Falsul pacifism propovăduit de B.O.R. induce ideea păcatului luptei cu forţele ostile Statului Român sau, mai grav, cu un Stat agresor.
– Conştientizarea clericilor din România asupra rolului lor în societatea românească contemporană.
– Informarea corectă şi atenţionarea tuturor instituţiilor Statului Român cu privire la starea de fapt a B.O.R.
– Democratizarea Bisericii prin eliminarea dictaturii ierarhilor instaurată în B.O.R. şi creşterea rolului credincioşilor în activitatea şi orientarea Bisericii ca bun comun.
– Necesitatea apariţiei unor forme de concurenţă bisericească ortodoxă (Ortodoxia, în esenţa ei, este folositoare societăţii), care să vină cu idei de forţă ce pot penetra în rândul credincioşilor inactivi.
– În ultimă instanţă, având în vedere fenomenul endemic creat în rândul clerului ortodox, apariţia unei noi Biserici în România.
Acestea sunt doar câteva aspecte privind analiza activităţii şi rolului B.O.R. în societatea românească contemporană.
În viziunea Asociaţiei NEAMUL ROMÂNESC, Biserica Ortodoxă Română nu poate fi neglijată şi lăsată la voia întâmplării de celelalte forţe responsabile ale Statului Român.
O reformare a societăţii româneşti actuale presupune şi o adaptare a credinţei ortodoxe la realităţile contemporane.
Crearea unui stat modern şi civilizat, care să se impună în contextul european, nu se poate face cu mentalitatea medievală propagată în B.O.R.
Ca şi societatea românească, B.O.R. are resurse interioare remarcabile, dar care acum nu se pot manifesta.
Este obligaţia anumitor structuri ale Statului Român să ia măsuri urgente în acest sens, până când lucrurile nu scapă total de sub control.
Tensiunile preoţi de mir – monahi, credincioşi – preoţi, clerici – ierarhi există. Acestea ar putea fi aplanate prin iniţierea unui dialog real şi deschis în cadrul B.O.R., care este însăşi majoritatea societăţii româneşti.
Revoluţia morală, economică, politică, socială şi spirituală nu poate începe la televizor, cum încearcă unii să anunţe. Această revoluţie trebuie să se producă în profunzimea modului de gândire şi acţiune al cetăţeanului de rând. Iar cetăţeanul de rând este legat în nevăzut de credinţa sa în divinitate.
Ascensiunea Imperiului Bizantin s-a bazat pe stimularea credinţei creştine în rândul cetăţenilor. Împăraţii au înţeles că în credinţa supuşilor stă cheia prosperităţii Imperiului pe care-l conduc.
Un stat modern şi responsabil trebuie să înţeleagă că prosperitatea Statului derivă din prosperitatea fiecărui cetăţean, iar peste 80% din cetăţenii României se declară creştini ortodocşi şi o majoritate îngrijorătoare este săracă.
Considerăm că este suficientă această prezentare succintă a unor aspecte privind rolul B.O.R. şi relaţiile clericilor cu societatea românească, dar şi cu instituţiile Statului Român.
Anexă
Cifre şi date despre Biserica Ortodoxă Română la 31 decembrie 2011 – 01 ianuarie 2012
– Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române este alcătuit din 53 ierarhi.
– În interiorul graniţelor ţării, în cuprinsul Patriarhiei Române, funcţionează un număr de 14.648 unităţi bisericeşti, organizate astfel:
– 1 Centru Patriarhal,
– 6 mitropolii,
– 10 arhiepiscopii,
– 13 episcopii,
– 1 vicariat,
– 176 protopopiate,
– 11.394 parohii şi 2.360 filiale,
– 493 mănăstiri,
– 184 schituri,
– 10 metocuri.
– În cadrul unităţilor bisericeşti există 9.321 construcții bisericești (altele decât locaşurile de cult – n.a.).
– În cadrul unităților bisericești funcționează: 12.720 cimitire bisericeşti,
– În cuprinsul Patriarhiei Române sunt deschise cultului şi funcţionează 15.596 locaşuri de cult.
– Pentru activitatea de conducere administrativă din unităţile bisericeşti (Patriarhie, eparhii, protopopiate, mănăstiri, schituri) sunt încadraţi şi activează: 53 personal de conducere (ierarhi) asimilat cu funcţiile de demnitate publică; 1.024 personal clerical de conducere cu contribuţii la salarizare de la bugetul de stat.
– Un număr total de 13.841 personal clerical de la unităţile bisericeşti primeşte contribuţie la salarizare de la bugetul de stat, după cum urmează: 53 indemnizaţii pentru ierarhi, 1.024 contribuţii pentru personal de conducere de la patriarhie, eparhii, protopopiate, mănăstiri şi schituri, 12.765 contribuţii pentru preoţi şi diaconi de la centrele eparhiale, protopopiate, parohii şi mănăstiri. Clerici salarizaţi din fonduri proprii – 1.005.
– La unităţile bisericeşti centrale, eparhiale, protopopeşti, parohiale şi mănăstireşti este încadrat şi activează un număr total de 17.000 personal neclerical, din care: 15.592 cu contribuţie de la bugetul de stat şi 1.408 personal neclerical din fonduri proprii. (vezi aici).
Cel mai mare cult din România deţine peste 70.000 de hectare de pădure şi teren arabil, zeci de hoteluri, restaurante şi ferme. (vezi aici).
«La 3.000.000.000 (trei miliarde) de euro a fost evaluată averea Bisericii Ortodoxe Române de către unele surse. 35.000 de hectare de pădure şi tot atâtea hectare de teren arabil, zeci de hoteluri, restaurante, ferme agricole şi viticole şi, nu în ultimul rând, peste 18 milioane de credincioşi. Acesta este bilanţul cu care se poate lăuda cel mai mare cult din România». (sursa citatului: tvr.ro).
Iată pasaje dintr-un articol din 20 martie 2012, intitulat O relaţie încurcată: banii, biserica şi patrimonial. Adrian Gheorghe, directorul ONG-ului Alexis Project identifică, astfel, o serie de vinovaţi pentru dezastrul generalizat din Oltenia: «există entităţi desemnate legal din rândul Bisericii Ortodoxe, ale administraţiei locale/centrale, precum şi instituţii descentralizate teritoriale aflate în subordinea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, ce nu îşi exercită optim atribuţiile specifice pentru salvarea şi prezervarea patrimoniului naţional religios. Asistăm astfel la imagini cu biserici „jupuite“, fresce/ elemente de mobilier/ structuri de rezistenţă distruse, termopane montate pe monumente de secol XVIII, instalaţii electrice sau de climatizare fixate impropriu.»…
Nu este niciun secret nici faptul că în gestiunea B.O.R. au rămas toate aceste locaşuri reprezentative ale comunităţilor şi că, în prezent, peste o treime dintre monumentele înscrise pe Lista Monumentelor Istorice aparţin B.O.R. Problema se pune cu administrarea lor din punct de vedere al reparaţiilor şi al restaurărilor. Aici biserica se dă la o parte…
Dilema care rămâne este cum ar trebui tratată Biserica în raport cu patrimoniul?
Legea spune că se poate recurge la amenzi împotriva proprietarului, dacă acesta nu are grijă de imobil. Totuşi, în practică, am văzut adesea că directorii Direcţiilor de Cultură se feresc să dea amenzi la Stat şi, prin extensie, Bisericilor. Toate instituţiile care au vreo legătură cu Statul sunt oarecum ferite de amenzi, pentru că astfel s-ar strica relaţiile la nivel local între autorităţi.
Astfel, ocaua privaţilor e mai grea decât a bugetarilor, iar B.O.R., deşi în practică o instituţie autonomă – aproape la fel de independentă ca şi o societate privată, beneficiază de «bunele tratamente», care, deşi nu sunt prevăzute undeva, se aplică destul de des, după cum am văzut şi în cazul Cetăţii romane de la Dinogeţia. (vezi aici).
Raportul pentru 2009 al Departamentului de Stat privind libertatea religioasă, lansat la Washington, aduce o critică dură la adresa Bisericii Ortodoxe Române, căreia Statele Unite îi reproşează, în principal, că îsi foloseşte influenţa asupra politicienilor pentru a obţine decizii în favoarea sa şi în detrimentul minorităţilor religioase, cum ar fi greco-catolicii, protestanţii, romano-catolicii sau martorii lui Iehova.
Cazurile semnalate cu precădere de raport sunt cele privind refuzul B.O.R. de a restitui bisericile greco-catolice, accesul inegal la educaţie religioasă şi acordarea de fonduri disproporţionate pentru bisericile ortodoxe.
«Puţini politicieni susţin măsuri legislative care ar nemulţumi B.O.R. Pentru că anul 2008 a fost un an electoral, partidele şi politicienii s-au grăbit să facă legi care favorizează Biserica Ortodoxă. Unii critici au acuzat că acest lucru a fost făcut pentru a câştiga bunăvoinţa Bisericii în timpul perioadei electorale.», punctează raportul american, citat de NewsIn.
-
200 milioane de dolari pentru construirea si repararea bisericilor. Ca să nu uităm de propunerea P.N.L. de restituire a pădurilor obţinute în perioada interbelică, sau propunerea P.S.D. de creştere a salariilor clericilor şi ca membri ai clerului să nu fie investigaţi pentru o posibilă colaborare cu fosta Securitate.
-
Guvernul a tolerat abuzurile Bisericii Ortodoxe faţă de celelalte grupuri religioase.
«În general, Biserica ortodoxă a refuzat să retrocedeze bisericile greco-catolice şi şi-a folosit adesea influenţa pentru a pune presiune asupra minorităţilor sau a oficialilor guvernamentali în propriul avantaj.», punctează raportul Statelor Unite.
«În iunie 2008, reprezentanţi ai bisericilor reformate, luterane, unitariene, greco-catolice şi baptiste ungare au depus o plângere la Comisia Europeană, pretinzând că legea religiilor (cultelor – n.n.) discriminează minorităţile religioase şi că, în ciuda prevederilor constituţionale care garantează libertatea religioasă, statul favorizează în mod nejustificat B.O.R.», constată Departamentul de Stat.
În plus, se menţionează şi că minorităţile religioase au semnalat că Bisericii greco-catolice nu i-au fost restituite de către B.O.R. lăcaşurile de cult, că elevii aparţinând minorităţilor religioase nu au un acces egal la educaţie religioasă şi că B.O.R. primeşte fonduri disproporţionat de mari şi proprietăţi din partea Statului, că Statul nu sancţionează acţiunile B.O.R. care sunt împotriva principiului dialogului, cum ar fi distrugerea proprietăţilor care ar trebui restituite, instigarea la ură religioasă la televiziunea de stat şi discriminarea în şcoli şi în mass-media.
- Religia, armă politică. Departamentul de Stat face referiri și la apariţia publică a liderilor B.O.R. alături de politicieni. «Biserica Ortodoxă Română exercită o influenţă substanţială asupra populaţiei şi liderilor politici, având un rol dominant. Liderii religioşi ortodocşi oficiază, aproape în exclusivitate, la ocazii oficiale de stat. Mai exact, mulţi lideri ortodocşi au apariţii publice cu lideri politici importanţi, iar mesajele religioase conţin adesea promisiuni şi obiective politice, cât şi îndemnul la susţinere pentru anumite poziţii politice», arată raportul.
- Statul dă aprobări în funcţie de religie. Unele grupuri minoritare au semnalat că autorităţile locale tergiversează acordarea de permise de construcţie în funcţie de apartenenţa religioasă. În plus, este abordată problema predării religiei în şcoli, numai cele 18 grupuri religioase recunoscute în România având dreptul să ţină ore de religie. (vezi aici).
Personajele nu sunt imaginare. Realitatea, revoltătoare, este că povestea îi are ca protagonişti pe Patriarhul românilor, Daniel, şi pe latifundiarul-infractor de Pipera, Gigi Becali, autointitulat «Războinicul Luminii».
– «I-am dat în mână Patriarhului Daniel 100.000 de euro la înscăunare. De faţă era şi avocatul Cătălin Dancu. Erau bani de cheltuială pentru înscaunare, fără acte, fără nimic.», a povestit Gigi Becali cum s-au desfăşurat lucrurile.
Ca să recompenseze această faptă bună, în aceeaşi zi, Patriarhul i-a dăruit lui Becali distincţia «Crucea Moldavă». Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, preotul Constantin Stoica, a confirmat primirea banilor de către Patriarhie… (vezi aici).
Iată fragmente relevante dintr-un articol semnat de jurnalistul Stelian Tănase la data de 26 martie 2012:
– «Cum vine campania electorală, e bine să nu te pui rău cu popii, ca să nu te afurisească sau, mai rău, să rostească numele altor candidaţi în biserică la slujbe, să înţeleagă baba sau cerşetorul, necăjitul venit să se închine, că trebuie să voteze cu altul.
Sorin Oprescu, e supertiţios şi cu frica lui Dumnezeu – descopăr acum. Tocmai a băgat în traista Patriarhiei 2,5 milioane de euro pentru Catedrala Neamului. Patriarhul a uitat pesemne anunţul pe care l-a făcut cândva că o va ridica numai din banii bisericii şi din donaţii particulare (…). Cum şi guvernul a dat niște parale, vreo 10 milioane, e de bine.
Politicienii noştri cotizează la greu, mai ales în ani electorali. Se dau bine cu patriarhul Daniel. Fireşte nu din banii lor, că nu or fi proşti, din banul public, că e mai sănătos. Nu e un păcat ca preacurvia, crima, minciuna, mândria…
Dar până la 200 milioane euro, cât va costa totul, mai e ceva. Nu-mi fac griji pentru patriarh, îi va strânge până la ultimul şfanţ, e priceput…. Restul de buget se rezolvă la alegerile Parlamentare, când Patriarhia va cere alţi bani.
Se vor înghesui destui politicieni naivi să cotizeze. Mă întreb când va face o verificare la B.O.R., Curtea de Conturi. Când vom afla ceva despre afacerile care se învârt în biserică. Ar fi ceva.», scrie Stelian Tănase, pe blog“. (vezi aici).
http://www.ziare.com/becali/stiri-gigi-becali/biserica-impanzita-de-ochiul-dracului-493295
http://www.catacombeleortodoxiei.ro/index.php/stiri/416.html
http://mucenicul.wordpress.com/2009/03/24/pf-daniel-mason-si-sau-securist/
http://www.rostonline.org/blog/claudiu/2007_08_01_archive.html
http://www.evz.ro/detalii/stiri/cnsas-anania-nu-avea-nevoie-de-angajament-882662.html
http://laurentiudumitru.ro/blog/2007/09/03/mitropolitul-bartolomeu-despre-convocarea-la-cnsas/
http://forum.softpedia.com/lofiversion/index.php/t272496.html
http://www.ziarulceahlaul.ro/?p=5551
http://stat-in-stat.blogspot.com/2012/02/20070508-razboiul-pamantului-intre.html
http://www.monitorulneamt.ro/stiri/?editia=20091212&pagina=1&articol=23737
http://www.newstoday.ro/general/calugari_invinsi_de_o_femeie~1610435.html
http://www.realitatea.net/foto_184187__89837.html
http://www.arhiepiscopiasucevei.ro/
http://oradecluj.oradestiri.ro/tag/retrocedare-paduri-arhiepiscopia-sucevei/
http://www.husi.info/preotul-interzis/
http://stirileprotv.ro/stiri/11-septembrie/bani-preoti.html
http://www.husi.info/incepe-ancheta-in-cazul-protoieriei-husilor/
http://www.angelfire.com/linux/viataortodoxa/articol_durerea.html
http://www.husi.info/falsuri-la-episcopia-husilor/
http://www.youtube.com/watch?v=s8E-7kmJgoA&feature=related
http://nihil2010.wordpress.com/category/uncategorized/page/2/
http://apostatice.blogspot.com/2011/04/film-porno-cu-un-preot-ortodox-din.html
http://apostatice.blogspot.com/2011/05/preasfintitul-ambrozie-episcopul.html
http://apostatice.blogspot.com/2011/12/duhovnicul-antonie-ciobanu-de-la.html
http://www.oocities.org/trezireabisericiiortodoxe/tolerareapacatului.html
http://www.ziuaconstanta.ro/rubrici/eveniment/teodosie-pledeaza-la-procurorul-general-58409.html
http://apostatice.blogspot.com/2011_07_03_archive.html
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Actualitate/42238/IPS-Teodosie-s-a-spovedit-la-Secu.html
http://www.ziare.com/stiri/frauda/ips-bartolomeu-refuza-sa-se-prezinte-la-cnsas-122485
http://www.ziare.com/articole/dosar+patriarh+teoctist
http://www.ziare.com/slobozia/articole/scandal+enoriasi+biserica+localitatea+reviga
http://www.ziare.com/tg-mures/articole/scandal+enoriasi+mures
http://stirileprotv.ro/stiri-despre/enoriasi
http://www.vrn.ro/scandal-intre-popa-si-enoriasi
http://claudiubors.wordpress.com/2012/02/09/o-nebunit-pastorii-ori-she-i-baiu/
http://theologhia.wordpress.com/tag/ioachim-bacauanul/
http://lideruldeopinie.ro/58895/paranghelie-pentru-popie
http://www.juridice.ro/185111/cedo-condamna-romania-pentru-ca-a-respectat-autonomia-bisericii.html
http://www.indiscret.ro/314/special/9759/-ps-irineu-incearca-sa-infunde-sindicatul-popilor.html
http://www.impact-est.ro/?module=disp_sto&story_id=2267&format=print&edition_id=238
http://old.ieseanul.ro/articol/ziar/iasi/averea-mitropoliei/15545/