Banda celebrului Terente a atacat vasul „Independenţa“

0
135

La data de 17 iunie 1924, banda celebrului Terente[1] a atacat[2] vasul „Independenţa“ (pavilion: România, lungime: 27,45 m, lăţime: 4,0 m, pescaj: 1,06 m, puterea maşinii: 40 c.p., constructor: 1894, cumpărat de la societatea „Petcu & Co., preţ: 40.000 lei), care efectua curse regulate pe Dunăre, între Brăila şi Măcin.

Evenimentul a fost prezentat de cotidianul brăilean Cuvântul“, Anul V, nr. 136, Marţi, 17 Iunie 1924, pag. 1:

„Vaporul Brăila – Măcin, atacat de bandiţi

• S’au tras focuri de armă de pe mal • Şeful de piraţi Terente terorizează[3]

Un fapt extraordinar, care, prin îndrăsneala cu care a fost comis, întrece orice închipuire, s’a întâmplat sâmbătă pe seară. Vaporul de pasageri «Independenţa», care face curse între Brăila – Măcin, a fost atacat cu focuri de armă de către banda fiorosului bandit Terente.

«Cuvântul» a vorbit la timp despre răpirea a două fete cari veneau cu părinţii lor în bărci, de la Carcaliu spre Brăila. Se ştie că mai mulţi pescari lipoveni, constituiţi în bandă, au eşit înaintea bărcilor, au luat pe fete şi le-au dus cu ei în baltă, unde le-au ţinut patru zile şi apoi le-au dat drumul.

Nu ştim însă dacă atunci sau de atunci s’au luat măsuri pentru urmărirea şi prinderea piraţilor. Cert este că aceştia îşi continuă activitatea.

Nava de pasageri "Independența" în portul Galați.
Nava de pasageri „Independența” în portul Galați.

Sâmbătă, la ora 6, vaporul «Independenţa» a plecat în cursă de la Brăila la Măcin. În apropiere de cotul Măcinului, vasul a fost somat să stopeze de către nişte indivizi, cari, văzând că nu sunt ascultaţi de comandant, au început să tragă focuri de armă. Pasagerii cari se aflau pe bord s’au culcat jos ori au fugit în cabine. Comandantul vaporului, d. Zervo, a mărit viteza, dar, după un parcurs de 100 de metri de la locul acestui incident, alte focuri de armă au fost trase de alt grup de bandiţi. În sfârşit, al treilea grup a deschis focul când vaporul se afla prin dreptul lui. O panică de nedescris a cuprins de călători.

Îndată ce vaporul a ajuns la Măcin, cazul a fost deferit Poliţiei din acel oraş. (…)“.

Despre acelaşi incident a consemnat şi cotidianul brăilean „Curierul“[4], Anul VI, nr. 1624, Marţi, 17 iunie 1924, pag. 1:

„Bandiţii atacă cu focuri de armă vaporul de Măcin

Un fapt extrem de îndrăsneţ, care denotă curajul fără margini al unor bandiţi, s’a întâmplat Sâmbătă după amiază, pe la orele 7, când vaporul N.F.R. făcea cursa de la Brăila spre Măcin.

Pe Dunărea veche, la o cotitură a apei, unde sălciile sunt mai dese, deodată vaporul cu pasageri a fost atacat cu focuri de armă, ce erau trase din trei părţi. Gloanţele nimereau în corpul de fer al vasului, iar altele treceau pe deasupra covertei.

O panică indescriptibilă s’a produs între pasageri, mai ales că bandiţii cereau ca vaporul să stopeze. Călătorii fugiseră toţi în sălile de jos ale vasului. Comandantul vaporului, d. Zervo junior, păstrându-şi cumpătul, a stat sus în comandă şi a dat ordin ca vaporul să meargă înainte cu mare viteză.

Bandiţii, iritaţi că le scapă prada pe care o plănuiseră, când sperau să jefuiască pe toţi călătorii, au început să iuţească focurile de armă. Până departe de tot, până nu au mai zărit vaporul, bandiţii au tras după dânsul.

Ajuns la Măcin, comandantul vasului a reclamat Poliţiei de acolo cele întâmpinate în cursul călătoriei pe Dunăre.

Căpitănia Portului, alarmată de această tentativă de piraterie, fapt nepetrecut încă pe Dunăre, a luat măsuri ca o echipă de şalupe să patruleze bălţile Brăilei. (…).

* * *

„Cum au atacat vasele piraţii de pe Dunăre[5]

Într’un articol publicat de curând în ziarul nostru, am arătat felul cum piraţii de pe Dunăre, puşi sub conducerea faimosului bandit Terente, au atacat vaporul «Independenţa», care face cursa Brăila – Măcin, şi vasul «Lydia»[6], proprietatea d-lui Anghel Constantinescu, care face cursa Brăila – Dăeni.

Azi am primit următoarea scrisoare, care pune la punct modul cum bandiţii au atacat vasul «Lydia»:

«Domnule Director,

În ziarul Dvs. No. 1629 din 22 Iunie 1924, am citit articolul „Piraţii de pe Dunăre“. Pentru a nu lăsa să planeze un neadevăr, iată cum stă cazul cu şalupa „Lydia“ (nu „Midia“).

În ziua de 17 iunie 1924, pe la ora 2 p.m., când vasul se afla în cursa cu pasageri pe Dunărea Măcinului, în dreptul Km 210, aproape de comuna Pecineaga, am fost atacaţi de 3 piraţi (lipoveni) ce erau postaţi în baltă, doi în dubă[7] şi unul la pom (salcie). Vasul nu a fost oprit, ci numai somat prin focuri de armă ca să stea, la care somaţie căpitanul a dirijat vasul spre partea opusă a Dunărei, iar mecanicul a mărit viteza.

Bandiţii au tras 5 focuri de armă, la care li s’a răspuns prin focuri. Vasul şi-a continuat cursa regulat, deoarece, fiind construit din tablă de fier groasă, gloanţele nu au stricat nimic.

Cu stimă, Anghel I. Constantinescu, proprietarul vasului „Lydia“».

* * *

Nota telefonică nr. 945 din 6 iunie 1927, prin care pretorul Administrației Măcin raportează Prefectului de Tulcea despre interogatoriul la care a fost supus Terente și declarațiile făcute de acesta, precum și împușcarea banditului în noaptea de 5/6 iunie 1927, ora 01:30, în timpul așa-numitei "tentative de evadare".
Nota telefonică nr. 945 din 6 iunie 1927, prin care pretorul Administrației Măcin raportează Prefectului de Tulcea despre interogatoriul la care a fost supus Terente și declarațiile făcute de acesta, precum și împușcarea banditului în noaptea de 5/6 iunie 1927, ora 01:30, în timpul așa-numitei „tentative de evadare”.

După aproape trei ani, la data de 4 iunie 1927, Terente a fost împuşcat şi capturat, după care a fost transportat la Brăila la bordul navei „Independenţa“.

Prin telegrama[8] nr. 8766/ 4 iunie 1927 a pretorului[9] de Măcin, Grigore Rădulescu, prefectul Tulcei, Gr. Vasiliu era informat că „Urmare raportului nostru de astăzi dimineaţă, vă aduc cu bucurie la cunoştinţă că faimosul bandit «Terente» a fost prins în următoarele împrejurări: după ce a fost rănit de jandarmi la punctul Coţofana Verigă, banditul a părăsit barca, lăsând dâră de sânge atât pe barcă, cât şi pe mal.

De acolo, a pornit prin stufişul pădurei, luând direcţia Carcaliu. La cotul pădurei, spre Carcaliu, a fost întâmpinat de patrula locotenentului Manolescu, care era încadrată şi cu lipoveni din Carcaliu. Banditul a fost surprins bând rachiu din o damigeană şi, când l’au arătat jandarmilor că este Terente, a fost împuşcat în gură; glonţul eşind afară prin omoplatul drept, după care ocaziune s’a predat imediat jandarmilor.

Jandarmii au luat pe bandit viu şi l’au suit în vaporul «Independenţa», care face cursa Măcin – Brăila, l’au adus la Măcin şi, de aci, după ce au făcut manifestaţie de bucurie, l’au pornit la Brăila.

Banditul Terente, care este complect extenuat, nu vorbeşte nimic, slab şi aproape desbrăcat şi beat. Este rănit în două locuri şi va scăpa cu viaţă“.

Sursa: Constantin Cumpănă, (2009), „Terente“, Vol. I, Constanţa: Editura „Telegraf Advertising“, pag. 65, 87 – 89, 91.


[1] Ştefan Vasile sau Terente (1895-1927) – celebru bandit român (lipovean), cunoscut şi sub numele „Regele bălţilor“; a acţionat mai ales în bălţile Brăilei, în perioada aprilie – iulie 1924 şi aprilie – iunie 1927, unde şi când a comis fapte de tâlhărie, viol, răpire şi sechestrare de persoane, precum şi, posibil, crime; a lipsit din ţară în perioada august 1924 – aprilie 1927, timp în care a umblat prin Bulgaria, Grecia, Turcia, Serbia, posibil şi în Rusia, unde, de asemenea, a comis fapte împotriva legii, dar care, ca şi în România, nu au fost dovedite niciodată; în România a fost condamnat în contumacie la închisoare pe viaţă; s-a bucurat de o mediatizare imensă atât în ţară, cât şi în străinătate; în lipsa documentelor şi datelor certe, viaţa şi faptele sale au rămas foarte controversate, cele mai multe informaţii despre el provenind din zvonuri şi imaginaţie, ceea ce a dus la crearea de legende; a fost capturat în după amiaza zilei de 4 iunie 1927 şi asasinat (împuşcat) în noaptea de 5/ 6 iunie 1927, în incinta postului de poliţie din Carcaliu (localitatea sa natală); nu se cunoaşte locul mormântului său.

[2] Direcţia Judeţeană Tulcea a Arhivelor Naţionale, fond: Prefectura Judeţului Tulcea, Serviciul: Administrativ, dosar: 240/ 1924, filele 10, 16. [3] „Cuvântul“ – cotidian din Brăila, având ca subtitlu Cotidian de ştiri din ţară şi străinătate, tipărit la tipografia „Cuvântul“ (patron: Marcel Stănescu), condus de Marcel Stănescu între 16 aprilie 1920 – martie 1945, când ziarul şi-a încetat apariţia şi tipografia a fost radiată (bunurile lui Marcel Stănescu – utilajele tipografice şi ½ din imobil) i-au fost confiscate de stat şi trecute, în anul 1952, în exploatarea Tipografiei ziarului „Înainte“, fără nicio evidenţă sau evaluare; a fost un ziar de mare interes pentru cititori, care cuprindea cele mai interesante ştiri politice interne şi externe, informaţii din toate domeniile, inclusiv culturale, foiletoane, reclame, etc.; pamfletele lui Marcel Stănescu la adresa unor oameni politici, scrise cu mult talent şi incisive, i-au adus multe necazuri, fiind adesea chemat în judecată pentru calomnie; (Rodica Drăghici, Stanca Bounegru, (2001), „Tipografii brăilene, 1838 / 1944“, Brăila, Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati“ Brăila). [4] „Curierul“ – cotidian din Brăila, având ca subtitlu Ziar zilnic cu ultimile ştiri de pretutindeni; fondatori: Emanuel Guttman, V. Macedonsky şi C. Lazarovici; redactor: Marcel Stănescu; director-proprietar: Bazil P. Clony; prim-redactor: Sergiu Piroşca; a apărut între 18 ianuarie 1919 – 1940; din iunie 1923 a apărut „Curierul teatral“, Supliment gratuit al ziarului „Curierul“; (Rodica Drăghici, Stanca Bounegru, (2001), „Tipografii brăilene, 1838 – 1944“, Brăila, Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati“ Brăila). [5]Curierul“, Anul VI, nr. 1631, Miercuri, 25 Iunie 1924, pag. 1. [6] Vasul de pasageri „Lidia“ (pavilion: România, armator: Anghel Constantinescu, port de înregistrare: Galaţi, lungime: 23,00 m, lăţime: 3,60 m, pescaj: 1,00 m, propulsie: maşină cu aburi tip „Compound“, puterea maşinii: 2 x 16 c.p., combustibil: păcură, consum: 30 kg/ h, viteza: 15 km/h, constructor: 1901, Regensburg). [7] Dubă – în text, barcă pescărească. [8] Direcţia Judeţeană Tulcea a Arhivelor Naţionale, fond: Prefectura Judeţului Tulcea, Serviciul: Administrativ, dosar: 381/ 1927, filele 22 – 26. [9] Pretor – în vechea organizare administrativă a ţării, şef al Administraţiei și al Poliţiei într-o plasă, care reprezenta aici puterea centrală.

 

Comentează pe Facebook

Articolul precedentUn fenomen bizar observat lângă Constanţa
Articolul următorTerente a fost urmărit cu vedete, monitoare și avioane militare
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here