Știam de ceva vreme că adăpostul așa-zis antiatomic/ antiaerian, amplasat sub Sala Sporturilor din Constanța, este inundat masiv, apa depășind 1 metru înălțime, și nimeni, absolut nimeni dintre autorități nu mișcă un deget pentru rezolvarea acestei probleme. Probabil pentru a nu „deranjaˮ antrenamentele și competițiile sportive, ceea ce ar provoca scăderea performanțelor și pierderi financiare, aspecte care, după mintea autorităților locale, sunt mult mai importante decât viețile oamenilor!!!
În acest sens, la data de 21 aprilie 2017, ne-am adresat Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Dobrogeaˮ, solicitând lămuriri referitoare la situația acestui obiectiv.
La data de 02 mai 2017, I.S.U. Constanța ne-a răspuns, precizând:
„(…) Amenajarea la care faceți referire în solicitarea dumneavoastră se află în evidențele inspectoratului[1], iar, în conformitate cu art. 45, pct. 1 din Legea nr. 481/ 2004, aceste obiective se află în administrarea/ păstrarea administrațiilor publice locale. Având în vedere cele menționate mai sus, conform prevederilor art. 6(1) din O.G.R. nr. 27 din 30 ianuarie 2002, privind reglementarea activiții de soluționare a petițiilor, pentru mai multe informații referitoare la situația acesteia, vă puteți adresa Serviciului Protecție Civilă din cadrul Primăriei Constanța (…).ˮ
Precizăm pentru cititorii noștri că art. 45, pct. (1) din Legea nr. 481/ 08 noiembrie 2004[2] privind protecția civilă, stipulează: „Pentru protecția populației și a bunurilor din patrimoniul cultural național de efectele atacurilor din aer se realizează sistemul național de adăpostire, care cuprinde: adăposturi pentru puncte de comandă destinate Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență, adăposturi publice de protecție civilă aflate în administrarea consiliilor locale și fondul privat de adăpostire realizat de agenții economici și proprietarii de imobile.ˮ
În aceeași lege, câteva rânduri mai jos, la art. 45, pct. (7) este prevăzut lămuritor: „Adăposturile publice de protecție civilă se inspectează periodic de către personalul de specialitate al serviciilor de urgență profesioniste; deținătorii și utilizatorii acestor adăposturi sunt obligați să îndeplinească normele și măsurile stabilite pentru menținerea adăposturilor și a instalațiilor utilitare ale acestora în stare de funcționare.ˮ
La data de 30 mai 2017, Serviciul Inspectorat Protecție Civilă din cadrul Primăriei Constanța ne-a răspuns următoarele:
„(…) adăpostul mai sus menționat se află în proprietatea Consiliului Județean Constanța, se află în evidențele Inspectoratului pentru Situații de Urgență «Dobrogea» Constanța și nu a fost predat pentru a fi administrat Serviciului Inspectorat Protecție Civilă. Cu stimă, Șef Serviciu, TARAN ȘTEFAN.ˮ
Ce avem noi aici?
Așa am aflat că, cel puțin în ultimii 12 ani de când Legea 481 este în vigoare, nimeni nu a fost preocupat să cunoască starea acestui adăpost antiaerian și nici să procedeze la reglementarea situației sale, în sensul de a fi predat către administrare la Primăria Constanța!!!
La data de 08 iunie 2017, ne-am adresat către Consiliul Județean Constanța, căruia i-am precizat că „potrivit răspunsului nr. R. L544-149 din 30 mai 2017, primit de la Primăria Constanța – Inspectoratul de Protecție Civilă, acest obiectiv «se află în proprietatea Consiliului Județean Constanța, în evidențele Inspectoratului pentru Situații de Urgență „DOBROGEAˮ Constanța și nu a fost predat pentru a fi administrat Serviciului Inspectorat Protecție Civilă.»
Primit în termenul legal, iată răspunsul (R15711/ 29.06 2017) de la Consiliul Județean Constanța:
„(…) În urma verificărilor efectuate în arhiva instituției noastre nu au fost identificate documente care să ateste faptul că obiectivul adăpost (antiaerian/ antiatomic) amplasat sub Sala Sporturilor din Constanța este proprietatea Consiliului Județean Constanța. (…).ˮ
Ce avem noi aici?
Noi, aici, avem de a face cu niște ticăloși, ticăloșiile lor și mai multe probleme specifice și extrem de grave, și anume:
♦ legislația imbecilă, deci concepută și votată de niște imbecili;
♦ lipsă de preocupare, comunicare și colaborare între instituțiile administrației publice locale;
♦ batjocorirea și umilirea cetățenilor, periclitarea vieții acestora (nu numai în caz de situații excepționale);
♦ indolență, irepsonsabilitate, incompetență, superficialitate, nesimțire, ticăloșie existente în cadrul acestor instituții.
