Nota redacției REZISTENȚA.ro
♦Fragmentele prezentate mai jos sunt preluate din cărțile preotului prof. Ion Buga, „Rugați-vă pentru fratele Teoctistˮ și „Fascinația haosuluiˮ, lucrări ce se constituie într-un real și puternic rechizitoriu la adresa unor ierarhi din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, dar și redarea unor fapte și întâmplări din culisele[1] aceste instituții, rămasă încă într-un stadiu medieval și care necesită o reformare urgentă și fermă.
♦ Intertitlurile aparțin redacției rezistența.ro
„(…) Când am organizat, împreună cu credincioșii și cu ziariști și scriitori, o mică manifestație în propria noastră ogradă, v-ați ofensat[2] foarte, zicând că supăr conducerea de partid și de Stat «care s-au arătat atât de generoși cu Biserica, oferindu-i Palatul Marii Adunări Naționale din Deal».
Nu văd ce legătură are Biserica Sf. Gheorghe Vechi cu cadorisirile pesediste, nu numai inutile, ci foarte împovărătoare pentru o Biserică ce nu are cu ce să-și zidească niciun locaș de închinare, într-un oraș în care au fost demolate 27 și nu a fost construit niciunul, și are avea nevoie de cel puțin 100 de biserici încăpătoare.
Veți putea spune sincer cât costă întreținerea acelei clădiri mucegăite, material și mai ales moral? De ce n-o transformați în multa visata Catedrală, mântuind neamul de o povară oneroasă și împlinindu-vă mărețul vis? După umila mea părere ar fi soluția de aur în această atât de penibilă chestiune de plumb.
În felul acesta ați cinsti cum se cuvine pe ultimul frumos martir român, tânărul inginer Cătălin Nicolae Vidu, răpus ca un porumbel în cupola Aulei, de lunetistul Papei, din clopotnița Patriarhiei, devenit ucigaș fără voie în ziua de 7 mai 1999.
Vă asigur că n-ar mai fi nevoie de alte sfinte moaște pentru temelia sacră, iar calendarul nostru «creștin ortodox» s-ar îmbogăți cu un sfânt atipic, postcreștin.
Nu le mai purtați atâta pică eroilor comuniști care și-au dobândit și ei un minim monument în Parcul Carol, fiindcă ei au fost, totuși, eroi, în timp ce Prea Fericirea Voastră ați fost doar membru, și încă de frunte! După ce i-ați trădat pe aceștia, iar acum vreți să-i dezgropați și să-i aruncați în aer. Trebuia să luptați împotriva lor pe când erau vii. Dar ați supraviețuit prin lașitate, iar acum vă luptați cu morții. (…).ˮ[3]
Niște lombrozieni cinici
„Cel mai odios act al acestor lombrozieni, în afară de alungarea lui Teoctist la Sinaia, exact la zece ani după (7 mai 1999) – ceea ce, trebuie să recunoaștem, era imens pentru cei ce se pregătiseră îndelung în taberele de terorism ale lui Antihrist – (…) a fost împușcarea tânărului inginer Cătălin Vidu, cel care pregătise și împodobise Dealul Patriarhal ca pe o cămară de nuntă pentru cea mai mare biruință a lui Teoctist din viața lui de înfrângeri necontenite: vizita Papei Ioan al II-lea, la rândul lui urmașul apostolic al lui Ioan Paul I (vezi aici), otrăvit în pătucul lui, cu registrele financiare ale Opusului Dei (vezi aici) în mână, numai la 30 de zile de la întronizare.ˮ
„Băiatul ăsta n-a căzut din cupolă, a fost împușcat cu vidiaˮ
„Când ne-am dus la înmormântarea lui Cătălin, la Brănești, ticăloșii înfăptuitori ai acestui asasinat nici măcar nu s-au îngrijit să ascundă ceva – rana (în termeni medicali, plaga împușcată) deschisă de pătrunderea glontelui în partea stângă a traheei, sub maxilar, rămăsese neatinsă, încât părintele Ionel și părintele Hau, ambii buni cunoscători în domeniu, au zis: «Băiatul ăsta n-a căzut din cupolă, a fost împușcat cu vidia».ˮ
Ion Iliescu a fost amantul lui Teodosie!
„Teodosie, pe atunci în mare dragoste cu Iliescu[4] (nu, nu vă mirați, dacă nu știați, aflați că și «Bunicuța» nu se numea întâmplător așa. Dacă veți privi fotografiile lui de prin anii ’60, îl veți vedea întotdeauna în imediata apropiere a «pe dindărăptului» lui Ceaușescu, cel perforat și el în închisoarea Doftana de către maiorul Marcovici (vezi aici), în vremea domniei lui Carol al II-lea și a camarilei sale lupeascovice din Basarabia lui Șmilovici), suferea împreună cu el și cu Năstase, pentru că la alegerile din ’96 le luase fața Constantinescu, întrerupând, pentru patru ani, vijelioasa-i cursă pedeseristă (sau pederastă, cum vă place) către scaunul suprem.ˮ
Moartea vine prin telefon
„Deci, în asasinarea nevinovatului Cătălin era mână mult mai Înaltă și viclenie mult mai adâncă. De vreme ce nici Teoctist, cel vizat direct, n-a întreprins nimic până la moartea-i asemănătoare… e clar cam prin ce zone ne mișcăm, și încă…
Cătălin este chemat la telefon de preotul Zaharia și trimis în cupola M.A.N.-ului, unde, în timpul primirii papei în sala rondă, un geam deschis acolo peste noapte – nu se știe cum și de cine – făcea curent și răcea Sfântul Părinte Papa.
Și l-a chemat pe Cătălin să îl închidă, deși Papa se plimba acum prin grădina lui Iustinian din jurul palatului, așa că geamul nu-i mai făcea niciun rău.ˮ
A căzut ca un porumbel
„Trimiterea lui Cătălin în cupolă, la o fereastră deschisă, de unde se putea trage asupra Papei în orice punct s-ar fi aflat, echivala cu trimiterea lui la moarte sigură. Și a fost.
Lunetistul elvețian plasat în clopotniță n-a ezitat, doborându-l fulgerător. A căzut ca un porumbel, între scaunele pe care, cu puțin timp mai devreme, stătuseră poate chiar plănuitorii crimei abominabile.ˮ
«Se întâmplă, ce dracu!»
„Procurorul chemat pentru anchetare, găsindu-l acolo, între scaunele zdrobite în cădere, este invitat în grabă în palat de către Vincențiu, copilul de mingi al sfintelor sinoade, să «servească un cognac bun, franțuzesc».
Băiatul căzuse din cupolă – «un accident stupid, se întâmplă, ce dracu!» Și procurorul, sub înalte ordine și el, a înghițit și cognacul, și gogoașa lui Grifoni[5] și a lăsat totul pe seama cioclilor Bisericii, care și-au făcut bine datoria și meseria. Și aceasta, vorba părintelui Cristescu, «de două mii de ani».
Fiți atenți, criminalul va muri și el de rană nevindecată în zona gâtului, întocmai ca și victima. Dumnezeu să-i ierte! (…).ˮ[6]
[1] https://forum.softpedia.com/topic/229948-monografie-teoctist-arapasu-patriarhul-bor/
[2] Adresarea autorului este către Patriarhul Teoctist.
[3] Pr. prof. Ion Buga, „Rugați-vă pentru fratele Teoctistˮ, 2005, Editura „Coresiˮ S.A., Bucureşti, pag. 21, 22.
[4] http://www.curentul.info/2013/index.php/2013041985741/Actualitate/In-pat-cu-Ion-Iliescu-Marturisirile-socante-ale-lui-Petre-Roman.html
[5] Vincențiu Grifoni – poreclit „Păpușa ucigașăˮ, se pare din cauza faptului că și-a dat semnătura pentru ca Teoctist să fie operat de doua oară, fapt care s-a dovedit a-i fi fatal! (vezi articolul „Adevărul despre Moartea Patriarhului. Cea mai completă anchetă din presa română asupra morții Patriarhului Teoctistˮ, vezi aici – http://roncea.ro/2010/07/31/adevarul-despre-moartea-patriarhului-cea-mai-completa-ancheta-asupra-mortii-patriarhului-din-presa-romana-audiodoc/) – fost Episcop Vicar Patriarhal și Secretar și al Sf. Sinod al B.O.R., în prezent este Episcop al Sloboziei și Călărașilor, urmare a alegerii sale de către Sf. Sinod, în ședința din data de 18 iunie 2009. Provine dintr-o familie de catolici. A fost ucenicul Mitropolitului Nestor Vornicescu. A urmat studii de doctorat în țară și la Atena. A funcționat o perioadă la Centrul Eparhial Craiova, apoi ca Superior al Căminului Românesc de la Ierusalim. Potrivit afirmațiilor preotului Adrian Făgeţeanu, Vincenţiu Grifoni a urcat relativ repede treptele puterii în B.O.R., fiind binecunoscută relaţia acestuia cu defunctul Mitropolit al Olteniei, Nestor Vornicescu, care a fost descrisă, de cei mai mulţi cunoscători, ca fiind una homosexuală. În articolul intitulat „Sexul bisericii”, publicat în almanahul revistei „Caţavencu” din anul 2003, s-a dezvăluit, pe baza unor documente secrete, viaţa sexuală a mai multor ierarhi de frunte ai B.O.R., printre care şi Vincenţiu. Jurnaliştii bucureşteni dezvăluie că ierarhul proaspăt promovat este numit în cercurile bisericeşti „Madam Vornicescu”, adică partenerul pasiv al defunctului Mitropolit al Olteniei, Nestor Vornicescu. (vezi aici – http://www.indiscret.ro/vechi/197/dezvaluiri/6812/doamna-vornicescu-la-putere-dupa-damaschin.html). Este cunoscut ca isteric și alcoolic. Fără alegere canonică a fost hirotonit Vicar Patriarhal. A devenit informator al Securității pe durata studiilor universitare. Un timp a fost monarhist. A fost sprijint de politicianul Teodor Meleșcanu, în vremea când acesta era președintele A.p.R., cu care se întâlnea prin diferite restaurante. Ion Iliescu i-a conferit lui Vincențiu Grifoni (29 noiembrie 2002) Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”. Se recomandă caterisirea acestui individ (vezi aici – https://rezistenta.ro/lista-cu-homosexualii-din-sf-sinod-al-b-o-r/).
[6] Pr. Ion Buga, „Fascinația haosuluiˮ, 2009, Editura „Sf. Gheorghe-Vechiˮ, Bucureşti, pag. 108, 109.